2,549 matches
-
de mine în preajma portretului său, portret care, de asemenea, și aici acționează precum o poartă de tranziție dintr-un plan existențial în altul. Însă, spre deosebire de alte acte de venerare în fața portretelor sacru-evocatoare, în acest caz nu mai asistăm la o dialectică ce reunește poziționări posibile relative, adică odată ce m-am închinat fiarei și am primit influența deplină a maleficității sale, perimetrul din jurul icoanei sale devenind templu demonic, eu nu mai am capabilitatea de a-mi întoarce nucleul conștiinței dincoace de icoană
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
posibilitate de fixare, de așezare temeinică. Mitologia ne spune despre zeul iubirii Cupidon, fiu al Afroditei, că era extrem de temut datorită atitudinii sale constant-copilărești. Copilul, în inocența sa de senin fără nori ai maturității, percepe lumea situată ludic, într-o dialectică a dute-vino-ului, a rostogolirilor care înaintează și se întorc urmând mereu alte trasee, alte linii precum o minge deplasată întru rotație. Această minge este pentru copil, așadar, întreaga existență de care dispune imaginativ-creator. Curiozitatea sa este una ce vizează doar
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
o face, urmărind personalitatea umană în rigiditățile ei, ca pe un mecanism și uneori un sistem de aparate, aplicîndu-se același procedeu și în domeniul psihologicului, unde, subliniindu-se sistematica gândirii, se ajunge pornind de la premise false la un monstruos al dialecticii. Scriitorul se coboară minuțios la detalii, pe care le mărește independent, făcând din ele niște reprezentări suficiente. În mașinăria prin care se degradează unitatea biologică a pisoiului părintelui Damian, limba, laba, nasul, ochiul formează momente de uimire și de atenții
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
operei, interdependența fenomenelor de cultură, raportul complex între bază și suprastructură, în sensul influențelor reciproce, independența relativă a faptului artistic, judecarea operei literare în contextul ei social-istoric, dar și ca valoare estetică etc., toate acestea derivă din principiile generale ale dialecticii marxiste dar sunt totodată, teze la care subscrie în mare măsură și estetica lui Wellek și Warren. Structuralismul lui Wellek și Warren nu contrazice în mod fundamental critica literară marxistă, ci, dimpotrivă, se întâlnește cu ea în unele probleme estetice
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
situațiile, evenimentele care au expus organismul la riscuri lezionale. Ea constituie o experiență psihologică care nu poate fi explicată printr-o simplă schemă neurofiziologică. De la un subiect la altul, percepția variază În funcție de circumstanțe. În plus, durerea pune În joc o dialectică relațională Între „ a vedea „ și „ a Înțelege”. Durerea este senzația, emoția și este, de asemenea, limbajul și simbolul. Gardianul binevoitor al integrității individului, atunci când aceasta este subit amenințată, durerea devine un persecutor fără milă atunci când prezența sa se perenizează. Omul
CONTRIBUTII LA OPTIMIZAREA TRATAMENTULUI FIBROMIALGIEI PE PRINCIPII CRONOBIOLOGICE by GABRIELA RAVEICA [Corola-publishinghouse/Science/679_a_1132]
-
Sociologia civilizației moderne" (1970-1978) * 1973: Histoire et dialectique de la violence trad. rom.* * 1976: Penser la guerre, Clauswitz (t. I, L'âge europeen ; t. II, L'âge planétaire). * 1983: Mémoires. 50 ans de réflexion politique. *Traduceri în limba română: * Istoria și dialectica violenței, traducere din limba franceză Cristian Preda, Editura Babel, București, 1995. * Introducere în filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivității istorice; Ediție nouă revăzută și adnotată de Sylvie Mesure; traducere din limba franceză de Horia Gănescu, Editura Humanitas, București, 1997. Lupta
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
Buddhologul japonez Fumio Masutani a sugerat că relațiile celor șase maeștri rivali cu Buddha pot fi comparate cu cele existente între sofiști și Socrate. Filosofia înțeleptului atenian avea numeroase puncte comune cu cea a sofiștilor, dar o depășea în domeniul dialecticii. În aceeași manieră, învățătura lui Buddha se asemăna în anumite privințe cu cea a contemporanilor săi, dar în același timp o transcenda prin perfecțiunea căii de eliberare. 4. O nouă religie Secolul în care s-a născut Buddha a fost
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
în sensul că semnifică devoțiune față de Buddha, dhamma și saṃgha. Țelul eliberării buddhiste este Nirvăṇa, starea în care încetează orice dorință și în care este înfrântă mândria eului sfidător. Nirvăṇa este extincția subiectului și dizolvarea obiectului. Această noțiune presupune o dialectică de genul celei pyrrhoniene, prin care se neagă tot ceea ce se poate afirma despre un obiect. Nirvăṇa este și nu este în același timp. Cei care dobândesc această stare au spiritul desprins de lume. Ei fac de parcă n ar face
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
au fost prezentate adesea cam edulcorat. Referitor la tema enunțată în titlu, el vorbește de necesitatea unei „universități viagere” (sinonimul „educației permanente”), de generalizarea „anului sabatic” (formă de reciclare necunoscută la noi), critică „învățămîntul științei (care) trădează învățămintele științei” și „dialectica guralivă” folosită în locul adevăratei îndrumări a studenților. *Într-o stare de spirit crepusculară, am stat lipit în fotoliu să văd Emigranții (regia Jan Troell), cu Liv Ullman în rolul Kristinei. Deși actor foarte bun, nu știu cine e cel ce l-a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
este prețul pe cap de om, plus șperțurile. în acest punct, în care este vorba de mii și mii de destine individuale, deci despre drepturi fundamentale ale omului, gândirea comunistă se abate de la făgașul bunului-simț și se aventurează pe meleagurile dialecticii marxiste, deci îmbrățișează logica absurdului. Recenta vizită în Germania Federală a președintelui român a avut o mare pondere politică. În contextul confruntării dintre cele două mari puteri și după ce, sub presiunea Moscovei, Erich Honecker și Todor Jivkov au trebuit să
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
și printr-o consecvență cvasimecanică. Schimbările esențiale din știință și filosofie, În psihologie mai ales, justificau - susținea Camil Petrescu - modificarea principială a perspectivei romanului. Intensitatea, mobilitatea trebuiau să Înlocuiască determinismul, elocința, calofilia, tipologia strictă și sumară a câtorva secole de dialectică superficială. Accentul nu mai cade pe elementele ordonate logic, ci pe Întreg, pe contururi instabile, pe funcții instantanee, pe relativism și autenticitate, pe misterioasa organicitate psihică. Dintr-o funciară onestitate de viziune, se renunță la pretenția de a ști simultan
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
multă vreme, mulțumindu-se să Întrevadă, printre fisurile spiritului defect, frumoasele turle ale virtualității, până când m-am trezit, târziu, reascultând, parcă fără a auzi, rumoarea oamenilor... pe serpentinele fumegoase ale romanului, la jumătatea drumului „Între nebunie și mănăstire”... „Există o dialectică repetată Între viață și artă, Între adevăr și artificiu. Este manifestarea enantiodromiei heraclitene; În lumea spiritului, totul se Îndreaptă prin contrariul său”, mi-a repetat unul dintre scriitorii de vârf ai contemporaneității, necunoscutul prieten de departe numit Ernesto Sábato. Cuvintele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
liniștea mă împresoară / Ca luna, ca o stea, ca o pustie.” O altă ipostază a lui D., cea de stilistician-semiotician, nu face decât să aducă o mărturie în plus că cele două componente ale scrisului său nu se pot despărți. Dialectica limbajului poetic (1986) investighează raportul limbă-limbaj-poezie, constatând că textul poetic este ghidat semantic de un sens matricial, că poezia nu trebuie decodată niciodată în accepția matematică a termenului și că poeticitatea este element comun emițătorului și receptorului. Vocația de teoretician
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
continuitatea evoluției limbajului poetic. În Călătorie spre centrul poeticului (2000) sunt interpretate, din unghiuri diverse, texte sau ansambluri de texte, demersul teoretic fiind însoțit și susținut de analiza critică. SCRIERI: Mânie și marmură, București, 1968; Încercare asupra bucuriei, Timișoara 1978; Dialectica limbajului poetic, Timișoara, 1986; Cicatricele bucuriei, Timișoara, 1995; Mutații paradigmatice în evoluția limbajului poetic românesc, București, 1998; Epitetul jurnalistic (în colaborare cu Doina Bogdan-Dascălu), Timișoara, 1999; Insurecția respectuoasă. Eseu despre individualul și supraindividualul poetic, Timișoara, 2000; Poezie și limbaj, Timișoara
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
RL, 1986, 45; Al. Călinescu, Un alt fel de a citi poezia, CRC, 1986, 46; Liviu Franga, Spațiul poeziei, VR, 1987, 1; Livius Ciocârlie, Dilema poeticianului, O, 1987, 18; Vasile Popovici, Exigențele rigorii, O, 1987, 40; Mircea Borcilă, Crișu Dascălu, „Dialectica limbajului poetic”, CLG, 1987, 2; Ruja, Parte, I, 197-202; Cornel Ungureanu, Mic tratat despre implozia poetică, „Timișoara”, 1995, 155; Șerban Foarță, Crișu Dascălu-55, O, 1996, 6; Adriana Iliescu, „Havuze de nisip”, PSS, 1996, 6-7; Adrian Dinu Rachieru, Un temperament livresc
DASCALU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286694_a_288023]
-
ortodoxiei (1995-1996), în două volume intitulate Teologie și estetică și Ipostazele artei. O altă carte, Biserici și mănăstiri ortodoxe (1988), ilustrează aceleași teze despre perspective inter și transdisciplinare: teologie dogmatică, istoria artelor, culturii și civilizației, poietică, părinții Bisericii. Volumul, Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă (2001), conține în mare toate teoriile lui D. despre roman și natura specifică a epicului. SCRIERI: Visele au contururi precise, București, 1963; Culorile sângelui, București, 1973; Gib I. Mihăescu, București, 1973; Adevărul retorului Lucaci, București, 1977; Umbrele
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
spre zei, București, 1982; Speranța București, 1984; Depărtarea și timpul, București, 1986; Sacrificiul, București, 1988; Biserici și mănăstiri ortodoxe, București, 1988; Istorie și valori, București, 1994; Prelegeri de estetica ortodoxiei, I-II, Galați, 1996; Istoria literaturii daco-romane, București, 1999; Farmecul dialecticii și fenomenologia narativă, București, 2001. Repere bibliografice: D. Micu, „Visele au contururi precise”, CNT, 1963, 24; Zaharia Sângeorzan, O reconstituire mediocră, CRC, 1973, 49; Popa, Dicț. lit. (1977), 189; Virgil Cândea, Chipul interior al trecutului, LCF, 1978, 18; Sultana Craia
DIACONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
1969; Eleusis (în colaborare cu Florin Pucă), București, 1970; Semne cerești, București, 1970; Deschideri, București, 1972; A.B.C., București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Mircea Ivănescu și Florin Pucă), București, 1973; La capăt, București, 1974; Litanii pentru Horia, Cluj-Napoca, 1975; Dialectica vârstelor, București, 1977; Tinerețe fără bătrânețe, București, 1978; Spectacol, București, 1979; Texte, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1980; Veșnica reîntoarcere, București, 1982; Carte de vise, îngr. Marina Dimov, București, 1991; Baia, îngr. Marina Dimov, București, 1995; Momentul oniric (în colaborare cu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Rosen, elev al lui Leo Strauss, sosit la Paris În 1960 pentru a lucra cu Kojève. Pentru profesorul american, Însă, seminarul despre stadiile eului ținut de Lacan Într-o sală „prost ventilată, supraîncălzită și plină mai ales de specialiști ai dialecticii veniți din Europa centrală” „a fost un eveniment istoric marcant al postmodernismului”, tot așa cum născînzii Derrida, Deleuze, Serres sau Foucault sînt, pentru același profesor american, „postmodernii” opozanți „marxiștilor” Althusser, Goldmann, Sartre la modă În acei ani. Rose vorbește de antiamericanismul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unor mari glorii, este, În ciuda avangardismului ei estetic, profund conservatoare. Să ne gîndim o clipă dacă n-am putea considera avangardele de la Începutul secolului drept o Încercare violentă de revenire la o societate de șamani și pacienți, aflați Într-o dialectică nesfîrșită, drept un război de gherilă purtat În vederea revoluției care să restaureze o societate - imposibilă - unde gradul libertății indivizilor să nu fie atins decît de cel al conștiinței acesteia - un stat spiritual hegelian a sinelui universal, “care din alienarea sa
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și tranzitoriu, el desfășoară o temporalitate complexă, Întoarsă În același timp către trecutul pe care-l transformă și către viitorul pe care-l autorizează.” Să zăbovim puțin asupra deznodămîntului lui Ruffel. În primul rînd, e un termen dialectic, al unei dialectici dramatice, desigur. Este ceea ce-l apropie de teoria lui Semir Badirm care afirma În eseul său: „Sinonim al modernității În raport cu tradiția modernă, postmodernitatea are ca sarcină afirmarea, Împotriva unei istoricități clasice, temporalitatea proprie modernității: o temporalitate dialectică.” Francezul este interesat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
extrem de Încîntat de această formulare). Flaubert, Baudelaire și Renan sînt Împotriva sufragiului universal, convinși că „nu domesticești sufragiul univeral prin el Însuși” (Renan) - să nu uităm că societatea franceză a secolului al XIX-lea era pe jumătate analfabetă. Dar culmea dialecticii este atinsă de paradoxul formulat de același De Maistre În Considérations sur la France: „Dacă ne gîndim bine, vom vedea că o dată Începută mișcarea revoluționară, Fanța și Monarhia ne puteau fi salvate decît de către iacobinism”, ceea ce-l face pe Compagnon
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Încă tulbure În cîmpul literaturii, dar care, probabil, este figura viitorului: după teoreticianul literar ale cărui presupoziții sînt acum discreditate de observațiile epistemomlogice referitoare la sfîrșitul literaturii, după istoricul literar ale cărui alegații se evaporă În mireasma sfîrșitului istoriei ca dialectică spirituală escatologică, Compagnon se vede pus În situația de a-și putea asuma un singur rol: acela de arheolog al ideii de literatură: nu istoric, pentru că nu doar cel care consemnează ce s-a spus despre literatură de-a lungul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
socială, psihologică sau metafizică. Ea Încearcă să reducă obstacolul spațiului mediator dintre viață și reprezentarea ei literară În exercițiul conversiunii acestuia În timp printr-o sintaxă incantatorie și hipnotizantă. Spațiul Înseamnă descriere; timpul, narațiune. Autoficțiunea este reprezentarea literară a unei dialectici cu un efect verificat În altă parte, În filozofia subiectului. Absorbit de șuvoiul autobiografic inițial, cititorul Îi urmează mecanica, convins de autenticitatea relatării și, În consecință, de faptul că nu se află În fața unei simple povești (teza). Pentru aceasta, naratorul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
petrece de-acum În narator. Miza evidentă rămîne subiectul, definit În raport de excludere cu ceilalți și deci singur În fața provocărilor propriilor pulsiuni. Ca și pentru fenomenologii existențialiști post-hegelieni, fundamentul alterității este conștiința ei. Vrînd să-l elibereze din chingile dialecticii spiritului, Gilles Deleuze a numit omul „mașină dezirantă”, dar pentru naratoare a atare regresie e acum cu neputință. După moartea lui A***, mai mult sau mai puțin credibilă, „mașina dezirantă” e pe cale să sucombe. Apocalipsa unui astfel de aparat este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]