3,286 matches
-
înăuntrul ei ca o rugăciune. — Acum am familia mea și copiii cărora trebuie să le port de grijă. Nu pot să văd de tine, acum le aparțin celor din A., care nu vor să vin să vă vizitez pentru că te disprețuiesc și pentru că ești un ratat care, vai, nu cumva să influențeze copiii, iar eu - spun ei - aș avea acum propria mea familie de care trebuie să am grijă... Și când am strigat-o, mama și-a continuat acțiunea întreruptă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lua parte la petrecere - ba până și Gerda, care avea măcar atâta tact ca să aștepte până când acesta ieșea pe ușă și se ducea la mașină. W. avea repulsie față de așa ceva, nu se cădea să faci una ca asta, și-l disprețuia în primul rând pe fratele lui, dar și pe Hackler, doar erau amândoi însurați. Dar era, firește, și invidie în el, amintirea fetei aceleia dinainte de a se fi mutat la B. Și W. o privea în umbra întunecoasă a copacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
una din aceste firme care colaborau cu oțelăriile sau cu turnătoriile lui „Oha“; el avea să urmeze Școala de Arte și Meserii și să iasă grafician, să proiecteze afișe, să creeze sloganuri. Moștenise talentul lui tata-mare. Și pe bunicul îl disprețuiseră, ca și pe el. Dar azi nu e ieri și nici el nu a fost niciodată un H. Va deveni grafician, asta însemna viitorul și el dorea să ajungă acolo. Cafeaua se răci și tata privi cu ochii lui neliniștiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mai jos de ușă, uitându-se la noi de la o distanță de trei trepte în camera de zi. Ne spuse, stăpânindu-și vocea, că tata s-ar rușina prea tare de noi, gândindu-se că s-ar putea să-l disprețuim că e ruinat și definitiv ratat. De aceea nu mai voia să-l vedem. Apăsarea pe pedale, respirația care, din pricina efortului de a mă ține alături de fratele meu, avea un ritm sacadat izgoniseră gândurile și spaimele, lăsând în urmă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lejeră. Am roșit cu furie. Ne-am așezat, iar el a ridicat mâna să mă oprească să spun ceva. Nu-mi spune că te-ai îmbrăcat elegant pentru că ai crezut că sunt genul de bărbat care poartă haine elegante și disprețuiește hainele sport? — Iar tu te-ai îmbrăcat obișnuit ca să nu mă simt eu nelalocul meu, precum ruda săracă proaspăt venită la oraș de la ea de-acoloșa de la țară? — Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar adevărul e că am venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
recentă, cu Katie și nepoții mei. Am luat-o în mână. Era o poză clasică cu turiști în fața Ayer’s Rock. Femeia era drăguță, dar foarte slabă. Mi-am imaginat că bărbatul de lângă ea era soțul pe care Alfie îl disprețuia. Nu avea ochi buni. Nu-mi dădusem seama ce important e asta până când nu am văzut o față căreia îi lipseau. Mark avea ochi buni. Și Ed la fel. Aveau trei copii, toți semănând izbitor cu Katie și cu mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
dau eu buzna și să stric totul. Trebuia ea să accepte o viață inferioară? Să se mulțumească cu ce avea? Nu mai aveam răspunsurile la aceste întrebări, dar nu aveam de gând să mă mai grăbesc să condamn și să disprețuiesc alegerile diferite. —Alo? Ed ciocănea în capul meu cu blândețe. —E cineva acolo? Eu m-am adunat. —Scuze! Am multe lucruri pe cap. De ce ai trecut pe aici? —Simplu. Mi-era dor de tine, zise el dând din umeri. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Știați că mă urăsc. Toți știați. Într-un final, se întoarse spre mine. —Tu de ce nu mi-ai spus, Jenny? Nu ai găsit un moment în toți acești ani în care am fost prietene să-mi spui că toată lumea mă disprețuiește? Ai fost foarte bucuroasă să-mi spui că soțul meu s-a culcat cu una dintre prietenele mele cu mulți ani în urmă, lucru care nu putea decât să-mi dăuneze, dar nu mi-ai spus despre o situație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
moment. Din moment ce reputația mea de la Modern Woman mi-a distrus orice posibilitate de a mă mai angaja în domeniu, am de gând să transform sarcina într-o nouă carieră. Și știi de ce? —Uimește-mă. — Pentru că se presupune că trebuie să disprețuiești mamele. Chiar dacă vor încerca să-și transforme copiii într-un prototip al lor, vor eșua. M-am născut pentru asta. Am îmbrățisat-o bucuroasă să văd că încă mai are putere să se ia singură in derâdere, cu toate că știam ca încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Nici unul dintre cititori nu mi-ar fi descoperit isprava și mai puțin Omul cu ciocul de aramă, mereu preocupat cu strânsul și număratul caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta nu voi putea deveni niciodată bolșevic, deși mă înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ocolesc oamenii. Îmi displace silueta mea de clovn travestit în „Charlie”, cu jachetul, pantalonii și cilindrul jefuite din garderoba lui, numai ca să-mi ușureze „intrarea”, și pentru ca să fiu obiectul atențiunii generale. Pe de altă parte, conștient de greutatea persoanei mele, disprețuiesc adulții. Ei trec prin viață ușurei și cântăresc mult numai după moarte, când sunt foarte greu de transportat. Dacă însă moare un om de talia mea, îmi vine să cred că cioclii se prefac că se opintesc din greu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
O scoate apoi sfâșiată din mâinile muierii și dispare grăbit la prima cotitură, de teama scandalului și de rușine. Privesc de sus femeile și mă gândesc la cealaltă. Mai e una care profesează clandestin, din care cauză o urăsc. O disprețuiesc fiindcă știe să tacă. Numai la morți am observat o tăcere atât de cumplită. O cred capabilă să tacă toată viața, ascunzând cu cinism fapta odioasă. O singură dată și-a dat poalele peste cap, întrebuințând volubil, vocabularul de bordel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu toate că mi-a turnat între dinții încleștați, două păhărele de coniac, și mă ținuse o săptămână împlinită în ambulanța batalionului, până la convalescență. Amintindu-mi de maiorul Plaschke, simt și azi nevoia să scuip în obrajii lui, sfârtecați de spadă. Îl disprețuiesc fiindcă avea țeasta plină cu beton armat, în locul creierilor, și pentru că nu știuse să citească nimic în privirea blajină a nevinovatului trompet, Chihaia Gheorghe. Comandantul celui de-al treilea batalion de atac al rezerviștilor din Cottbus, maiorul Plaschke, mă păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a Americanului se va prezenta la Londra. Septembrie era prima dată posibilă, pentru că trupa avea angajamente să joace În provincie până În luna iulie. Nu se mai ostenea să Își ascundă față de prieteni legătura cu lumea teatrului, dar pretindea că o disprețuiește ca pe o „ocupație nedemnă“, pe care era obligat să o practice din motive financiare. Realitatea era Însă că noul mediu de expresie Îl acaparase complet, fascinându-l cu obstacolele ridicate În calea inventivității sale auctoriale și seducându-l cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
posibil de montat, În principiu - intrigile bine construite, dialogul plăcut auzului -, dar le lipsea ceva ce nu ar fi putut descrie decât ca pasiunea reală pentru teatru ca mediu de expresie artistică. Teatrul Îl fascina, dar În același timp Îl disprețuia, dăruindu-i numai ideile de mâna a doua (uneori chiar și la mâna a doua). Atitudinea lui Henry față de teatru Îi amintea uneori de un unchi bătrân, care hotărâse să se joace cu nepoții și nepoatele, ceea ce făcea arătând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
la el râmătoarele erau hrănite cu porumb, „cucuruz“, că în patria lui se plantaseră păduri de stejar special pentru hrănirea porcilor, că ghinda făcea carnea țeapănă și nu prea grasă, dar că învelișul de slănină al porcului nu era de disprețuit, motiv pentru care slănina de pe burtă și de la rinichi este topită în tigaie până se transformă în jumări și untură și că ficatul, inima, plămânii porcului se dau prin mașina de tocat și pot fi - asemenea sângelui la tăierea porcului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
analizăm cumpătat tomul. Acesta conține șase narațiuni. Nu voi ascunde, desigur, că am un penchant pentru Victima lui Tadeo Limardo, piesă În stil slav, care adaugă la fiorul tramei studiul sincer al mai multor psihologii dostoievskiene bolnăvicioase, dar fără a disprețui atracțiile prezentate de revelarea unei lumi sui generis, la marginea patinei noastre europene și a rafinatului nostru egoism. Nu m-a lăsat indiferent nici Lunga căutare a lui Tai An, care reia, În stilul său, tema clasică a obiectului ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
stradă Înspăimântat și umilit, crănțănind fără Întrerupere fructul amar al Înfrângerii, În timp ce demența Îi flutura pălăria țanțoșă, dându-i palme nebune. Pe când Încă mai stătea lângă casa străinei - din colțul pe care Îl fac străzile Juncal și Esmeralda, ca să nu disprețuim tușa urbană - a dat dovadă de o virilă cutezanță; nu a șovăit să oprească un taxi, care l-a dus mai târziu până În fața pensiunii de familie din Maipú 900. Un zefir prielnic Îi sufla În vele: În azilul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Matola. Ciuruiții dă pălinci care, ce mai, sunt igoizmu În persoană, n-au făcut caz că io le dam târcoale cu cinzeaca, pân nu s-a pus rusticanu d-a latu, spunând un spirit dă glumă: că să nu mă disprețuiască pă măndel, că și iel a fost câine și uite ce javră s-a făcut. M-am profitat că s-au bufnit În râs ș-am mai glisat fără nici un moft pă gât Încă o dușcă dă niscai anestezic, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Saavedra, cu cocoșul de luptă al popii Argañaraz. Cu revolverul În mână, Limardo s-a dus În odaia voastră. Când l-a văzut intrând, doamna Musante a crezut că venise să te omoare pe tine. Și atât de tare Îl disprețuia, că nu i-a fost silă să-l amenințe cu cuțitul-ascuțitoare din os când l-ați dat afară. Acum a folosit cuțitul-asculțitoare ca să-l omoare. Limardo, care avea revolverul În mână, nu s-a opus. Juana Musante a pus cadavrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cel mai bun fundament al erecției unei opere geniale. Străluciți plugari ai artei, mâinile lor trag plugul și parafează ogorul! Pensula, dalta gravorului, estompa și aparatul de fotografiat au răspândit efigia lui Paladión; poate că cei care Îl cunoaștem personal disprețuim pe nedrept o iconografie atât de bogată, care nu exprimă Întotdeauna autoritatea și bărbăția de nădejde pe care maestrul o răspândea ca pe o lumină constantă și liniștită, neorbitoare. În 1909, César Paladión Îndeplinea la Geneva funcția de consul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu mă mai vedeau de-acum. Am Înțeles că vizita luase sfârșit. Am ieșit cum am putut. The rest is silence. În căutarea Absolutului Oricât ne-ar durea, trebuie să admitem că Río de la Plata privește spre Europa și Își disprețuiește sau Își ignoră autenticele valori autohtone. Cazul Nierenstein Souza nu lasă loc nici unei Îndoieli În acest sens. Fernández Saldaña Îi omite numele În lucrarea sa Dicționar uruguayan de biografii; Monteiro Novato Însuși se limitează la datele 1897-1935 și la lista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mea creștea, mandea am auzit cum clopoțea strident chemarea telurică și nu l-am negat. Niște luni mai Încolo, Editura Molly Glus mi-a publicat broșura dă conciliere Cheile neoiordanismului, rodu cercetării și a unei zeloase ardori revizioniste. Fără să disprețui respectu care Îl merită figura lu Urquiza, m-am cufundat În apele la iordanism, unde făcea d-acu bras José Hernández, care și-a pus pretenarii dă familie să-i spună Gaucho Martín Fierro. — Îmi aduc bine aminte dă lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale cărui gânduri nu le poate urmări șirul. Domecq e plin de prejudecăți, dar lipsit de loialitate, ticălos și sărac ca un pícaro, dar tandru și duios uneori, ca orice porteño. E chilipirgiu și egoist, laș, mincinos și fanfaron. Își disprețuiește prietenii ajunși la ananghie, Îi vorbește de rău și aleargă cu limba scoasă după succes. Dar - a explicat Borges - cu ajutorul lui „ne puteam exprima nemulțumirea În legătură cu anumite situații din Argentina. În legătură cu superstițiile și defectele argentinienilor“. Scriitorul merge adeseori la cinematograf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să accept că „eul“ e fărîmat într-o sumă de „proto-euri“ amorfe. Dar trebuie să fie așa ca să pot de vina pe ele pentru prostiile pe care le fac. Cum să fiu? Aș vrea să mă întrebe mai degrabă ce disprețuiesc. Doar poți cunoaște foarte bine omul și așa... Mi-e frică însă ca disprețul să nu lovească nenumăratele cripte ale iubirii mele. Să nu mă lovească înăuntru, unde-i cald. Nu pot să-i dau decît un răspuns provizoriu. Un
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]