4,738 matches
-
toată. Când te-ai lipit? am întrebat-o mai mult ca sa rup șirul cuvintelor ei care mi se opreau direct în inimă, ca zeci de pumnale. Aseară, în discotecă... Tu nu erai și eu aveam un chef nebun să mă distrez... Nu pot să-ți spun cât de frumos a fost și nici nu știu cum să-ți povestesc ca să înțelegi ce-am simțit. Mi-a promis că la prânz o să vină la masa noastră. De astăzi vom fi patru. Eu cu el
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ea? Tu poți să-i oferi șansa unui nou început, o iubești și inima ta, doar pe ea o recunoaște. Nu e cea mai frumoasă fată de pe aici și o știm amândoi, dar e prima care te-a vrut. O distrezi că ești amuzant, o asculți când mai vrea să se plângă, o mângâi fără să te gândești la sex și ești bun, nu fiindcă vrei, ci fiindcă așa te ai născut. Ea crede că te-ai culcat cu mine. Știe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care își consumă iubirea devorându-și partenerul. Mâine avea să simtă pe limbă gustul unei răzbunări cam ciudate... mâine poate că avea să redevină persoana de care nu se putea despărți... mâine va fi iar în iad, dar se va distra și va uita de griji, de gelozii inutile, va scăpa de încordare gemându-și plăcerea în auzul Creței și-l va pune la zid pe Petruș. Mâine se va face dreptate. Nu doar un vis Noapte și un tren auzindu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
să mă atace sau poate urși sau vreo pisică sălbatică? Nici n-am să apuc să văd când mă mușcă. Stăteam încordat să pricep tot ce auzeam în jurul meu și ploaia aceea, care părea că pășește pe vreascuri uscate, se distra pe seama mea. Lumina după care mergeam nu se mai zărea. Cred că aveam un deal în față sau poate că pădurea devenise prea deasă. La ce bun să mă tem? Dacă așa mi-este scris, voi muri în noaptea asta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
urechi zvonul că domnul M se plimbă cu o mașină roșie. — Imposibil! Mașina de alături e bleu deschis, spuse bărbatul. — Bleu normal. Dar nu-i om rău, adăugă soția. — Dar dumneavoastră ? Nu v-ar plăcea să aveți mașină? V-ați distra de două ori mai bine, sînt sigur. E mult mai avantajoasă decît asigurarea pe viață. — SÎntem prea bătrîni ca să mai Învățăm să șofăm. Timbrele dumneavoastră costă cincizeci de yeni. I-am Întins o bancnotă de o sută de yeni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ochelarii brusc și mi-a spus tăios: — Atenție! Vine chelnerul! Am Întors fotografiile cu fața-n jos și mi-am ridicat privirile. Exact În direcția mea, afară, la umbra unui stîlp stătea pe vine un bărbat Între două vîrste. Privea distrat În jurul lui. Poalele paltonului atingeau lespedea de gresie, așa că și le Întorsese În sus. Judecind după cute, nu părea a fi făcut dintr-un material ieftin. Servieta din piele așezată lîngă el te făcea să crezi că e un funcționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că este fotografiată și chiar Își luase o poză corespunzătoare... o fotografie de-a ei... Îmbrăcată doar În capot, prin care se distingeau clar conturile. (Oare cum de Își permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da, era posibil... Modelul din fotografie era soția LUI, clienta mea. Înlemnisem. Lăsînd doar fotografia femeii, am pus-o pe a LUI la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mâncare la vacă, și vaca e mai importantă, că toți trăim de pe urma ei. E o selecție necruțătoare a copiilor cu zile în raport cu cei fără zile, cei despre care se spune că sunt pe ducă, numai când îi vezi. M-a distrat de-a dreptul locul pe care îl ocupă în carte problema lui evil eye. A deochiului. De mică știu de la străbunica descântecul de deochi, cu tot ritualul său. Prietenele mele mă sunau să le descânt copiii chiar și prin telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
prost nu am mai fost tunsă niciodată. Unde-i biata Sofi, coafeza mea, să se ia cu mâinile de cap, dar și să moară de mândrie mioritică? sâmbătă, 18 octombrie Cred că scriu doar o expresie a Cristinei, care mă distrează foarte mult: „That’s it, bre. That’s it!”. Asezonată din când în când cu „I had enough, bre! I had enough!”. Între timp mă mai ocup de nenorocitul de text și o aștept pe Kelly R., prietena lui Liviu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm” ca și când ar fi vii: un pahar de țuică, un cozonac, o colivă! În nici un caz nu ne distrăm pe rupte, cum se distrează ei cu moartea carnavalescă pre moarte călcând. Dar asta iarăși spune multe. Spune ceva și despre cât de mult prețuim noi morții și cât de puțin îi prețuim pe cei vii. Cât de mult ne place privirea retro și cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
oră, îi răspunse acesta, apoi plecă salutând respectuos pe toți din compartiment. Conversația cu femeia de alături rămase întreruptă, iar substanța ei, care ar fi putut să se încropească, se volatiliză la ultimele vorbe ale conductorului de tren ce ne distraseră atenția; cele două doamne își consultară și ele ceasurile de la mână (de care atârna câte un lănțișor de aur), pentru a verifica dacă în adevăr mai rămăseseră 15 minute, timp în care cei doi domni de lângă fereastră, liniștiți acum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sunt o persoană onestă: dacă îmi dă cineva prea mult ca rest într-un magazin, îi dau banii înapoi și, niciodată, de când sunt, n-am plecat dintr-un restaurant fără să plătesc. (Nu există modalități mai bune de a te distra?) Dar, de fiecare dată când mărit câte o cremă pentru ochi pentru Rachel sau o lumânare parfumată pentru prietena mea Jacqui sau când trimit o trusă de îngrijire din noua colecție de vară la Dublin, fur de fapt. Și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pentru că orice cuvințel aș fi zis se făcea praf, izbindu-se de stâncile siguranței lor solide, vehemente. Claire, cea mai mare, tocmai a împlinit patruzeci de ani. Cu toate astea, rămâne o persoană voluntară, optimistă, care „chiar știe să se distreze“ (un eufemism pentru „o petrecăreață fără inhibiții“). În trecutul îndepărtat, viața ei a ajuns la un moment de cumpănă când soțul ei, James cel mândru, a părăsit-o în aceeași zi în care a născut primul lor copil. Iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai are personalitatea pe care a primit-o de la părinți? Asta era o glumă, înțelegeți. Dar, dacă râcâi puțin pojghița de seriozitate, nu trebuie să te chinui prea mult ca să descoperi o versiune a personalității ei de dinainte și te distrezi de minune. Următoarea la rând sunt eu - cu trei ani și jumătate mai mică decât Rachel. Apoi, prima din coadă e Helen, și ea e excepția de la toate regulile. Oamenii o iubesc și se tem de ea totodată. E unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
hârtie albă. E nespus de sumbru și de dezolant, dar lui Helen îi place la nebunie. Deși n-o înțeleg, îmi este ca o soră geamănă, partea mea întunecată. E o versiune curajoasă și dezinhibată a mea. Și, deși se distrează întotdeauna pe seama mea (nu e ceva personal, așa face cu toată lumea), îmi este atât de devotată încât se și poate bate pentru mine. De fapt, toate surorile mele sunt la fel de devotate - în timp ce își permit să se critice una pe alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e că nu au nevoie de ceva care să le stimuleze încrederea în sine, sunt destul de nesuferiți au naturel, fără să mai adaugi și cocaina. Toți aveau fețele congestionate și un oarecare aer de disperare, ca și cum esențialul era să se distreze. —Eu sunt Drew Holmes. Tipul îmi fâlfâi iar punguța de coca prin față. — Încearcă, e super, o să-ți placă la nebunie. Era al treilea tip care îmi oferea cocaină și părea chiar pasionat, ca și cum abia se descoperiseră drogurile. —Anii optzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i dăm vestea lui Helen, care a fost destul de afectată. —Crimă și pedeapsă! a exclamat. Nu pleca. Trebuie. — Dar am crezut că putem să lucrăm împreună, noi amândouă. Am putea să fim detectivi particulari. Închipuie-ți ce ne-am mai distra. Închipuiți-vă ce s-ar mai distra ea, cuibărită în pătucul ei cald și moale, în timp ce eu aș pierde vremea în tufișuri pline de apă, făcând toată treaba în locul ei. Îți sunt de mai mare ajutor ca PR de produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fost destul de afectată. —Crimă și pedeapsă! a exclamat. Nu pleca. Trebuie. — Dar am crezut că putem să lucrăm împreună, noi amândouă. Am putea să fim detectivi particulari. Închipuie-ți ce ne-am mai distra. Închipuiți-vă ce s-ar mai distra ea, cuibărită în pătucul ei cald și moale, în timp ce eu aș pierde vremea în tufișuri pline de apă, făcând toată treaba în locul ei. Îți sunt de mai mare ajutor ca PR de produse cosmetice, am spus, și ea a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
noștri. Altruismul: ultimul răcnet. Știam totul despre aceste proiecte. Pe scurt, un grup de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în dar comunității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
repetat în cor cu toatele (chiar și Rachel). Am râs în hohote și, deși eram conștientă că în orice moment aș putea să o dau într-un plâns isteric, am reușit să râd în continuare. Când ne-am săturat să ne distrăm pe seama lui Claire, Rachel a zis: —Despre ce să vorbim acum? Am niște vise ciudate în ultimul timp, a zis mama. —Despre ce? Visez că sunt una dintre fetele alea care sunt foarte bune la kung fu. Pot să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sex și îmi băteam capul, suspinând: Care e problema cu el? Nu îl atrag? E homo? Creștin? Unul din ăia care spun că „Dragostea adevărată așteaptă“? Aidan a sunat în ziua de după petrecerea de Halloween și a spus: M-am distrat noaptea trecută. —Mă bucur că ți-a plăcut. Auzi, sâmbătă seară Shake participă la finala locală a campionatului de chitară electrică. Mergem cu toții să ne distrăm. Vrei să vii? O pauză. —Anna, am putea să... stăm de vorbă? O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan a sunat în ziua de după petrecerea de Halloween și a spus: M-am distrat noaptea trecută. —Mă bucur că ți-a plăcut. Auzi, sâmbătă seară Shake participă la finala locală a campionatului de chitară electrică. Mergem cu toții să ne distrăm. Vrei să vii? O pauză. —Anna, am putea să... stăm de vorbă? O, Doamne. Nu mă înțelege greșit. Chiar îmi plac Jacqui, și Rachel, și Luke, și Shake, și Leon, și Dana, și Nell, și prietena ciudată a lui Nell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
tehnici de seducție. Suntem depășite de situație în orașul ăsta, zisese Jacqui. Femeile din New York sunt foarte experimentate. Dacă noi două nu suntem în stare să dansăm la bară, n-o să ne găsim niciodată bărbați. Mă dusesem doar ca să mă distrez. Eram de părere că, dacă un bărbat refuza să se culce cu mine pentru că nu voiam să fac pe cadâna, putea s-o lase baltă. Totuși, cursul fusese mai interesant decât mă așteptasem și aflasem niște ponturi folositoare despre cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-ți semene? — Da. (M-am gândit la Helen.) Dar probabil că te-ar băga în sperieți. Nu și-a dat seama că vorbeam serios și a început să râdă, un râs sănătos, din toți rărunchii. —Ești de comă. O să ne distrăm de minune. Următorul la rând a fost domnul Maddox, un tip deșirat, cu o voce subțire, înecată. A dat mâna cu mine, dar n-a spus mare lucru. Nu am luat-o personal: Aidan mă avertizase că, atunci când vorbea, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]