3,782 matches
-
nefaste (Boia, Pentru o istorie a imaginarului 33). Biserica nu întârzie să reacționeze. Divagațiile tulburătoare și pervertirea sensului creștin al istoriei omenirii − semn al unei voințe divine de neinterogat și de nepătruns −, precum și încercarea de a ridica presiunea impusă de dogmă sau răstălmăcirea populară a Apocalipsei reprezentau pericole reale pentru credința dreaptă. Mărgăritariul fraților Greceanu îl citează pe Ioan Chrysostomos, iar Cele șapte taine ale bisericii, traduse de Eustatie Logofătul împreună cu Varlaam și tipărite de acesta, condamnă vehement ghicitul în stele
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost expulzat, iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela Apocalipsă" din Țiganiada
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și timpul specifice încadrează, așadar, practica religioasă și tipul de exercițiu spiritual, determinându-le un rol diferit. Simbolistica majoră a "locuinței", pentru că stă în relație cu rolul femeii și cu imaginarul configurat în jurul ei, este încadrată și controlată atent de dogmă. În chip necesar, trupul ca lăcaș al sufletului trebuie să se purifice, pentru a permite contopirea umanului cu divinul, a materiei cu spiritul. Regăsim acest precept major în Învățăturile lui Neagoe, în scrierea Sicriul de Aur al lui Ion Zoba
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
celelalte spații "împotrivă"). Pentru prima ipostază, vorbim corelativ despre "vârsta de aur" a Edenului, despre ceremonial, dar și despre Înviere. Locul absolut de trecere între supra- și sub-terestru rămâne, în planul vieții pământești, biserica, de fapt "casa" instanței legiuitoare în numele dogmei, a ecclesiei. Transferând semnificațiile muntelui din mitologiile păgâne asupra construcției și asupra arhitecturii suple a turlelor, religia creștină adună în acest topos atât simbolul maternității (biserica−trupul Mariei), cât și pe cel al masculinității (purificarea prin ruga înălțată către cer
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sub autoritatea benefică a tatălui celest, reprimirea fiului risipitor (adamic) și iertarea lui. Biserica, centrală în topografia terestră religioasă, în cea laică își află corespondentul în imaginea palatului și a curții regale. Totuși, ecclesia este cea care ghidează și supune dogmei atât regalitatea, cât și viața publică, atât comunitatea în ansamblul ei și spațiul de viețuire în comun, cât și individul și spațiul lui privat. Dacă planul unei case, indiferent de mărime și importanță, răspunde doar unor condiționări strict materiale și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
au preformat schema imaginarului medieval în varianta lui locală. Acest pattern din gândirea comunității românești, despre sine și despre raportul său cu alteritatea, deși formulat stereotip - date fiind regulile de memorare specifice culturii predominant orale, dar și locurile comune din dogma ortodoxă și din exegetica ei medievală −, a lăsat puțin loc pentru creații locale laice și pentru traseele imaginative alternative. Vegheate atent de instituțiile puterii, conservatoare, formulele au rămas aproape neschimbate în timp. Moștenirea "reziduală" formată din structuri ideatice antice, preluate
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
efectul trompe l'œil, ornamentația bogată, pe baza teoriilor desprinse de altfel din textele clericale ale mișcării iezuite și ale fondatorului Companiei lui Iisus, Ignatio de Loyola. Pe de altă parte, imaginarul mistic al occidentului creștin se clădește pe fundamentul dogmei religioase, modificate și adaptate la evoluția spiritului și a civilizației materiale, dar se reflectă în egală măsură în pictura religioasă, interesantă tocmai prin originalitatea și prin devierile de la canoanele reprezentării iconografice bizantine (depășite în spațiul catolic curând după înfrângerea Bizanțului
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
n-a fost atât de aspră cu ereticii decât pentru că socotea că nu există dușman mai primejdios decât un fiu care a părăsit drumul cel drept. Dar istoria îndrăznelilor gnostice și persistența curentelor maniheiste au făcut mai mult pentru făurirea dogmei ortodoxe decât toate rugăciunile. Păstrând proporțiile, tot astfel stau lucrurile și cu absurdul. Recunoaștem drumul său propriu, pe măsură ce descoperim căile ce se depărtează de el. La capătul raționamentului absurd, într-una din atitudinile dictate de logica sa, nu-i indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Moartea magilor, la Al. Gherghel în Solie tristă, la Șerban Bascovici în Sonata magului pribeag) învăluie elanul salvator în fatalitatea pierderii înaltului ideal și în damnare. Cum în spațiul versurilor semnate Ervin teoreticianul și îndrumătorul Ovid Densusianu nu e absent, „dogma” (Perpessicius) riscă să sufoce spontaneitatea, ajungându-se, tocmai când se dorea descoperirea subconștientului, a „sufletului universal”, la o poezie de program simbolist ce evaluează cu formulele ei înghețate neliniștile prin care prindea a se defini sensibilitatea modernă. Dar mai ales
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
Blaga, Ion Vinea (Lunatecii), Hortensia Papadat-Bengescu (Străina), Al. Robot (Music-hall), M. Blecher (Vizuina luminată), precum și a unei nuvele a lui Mircea Eliade ( Adio) și a unui fragment de jurnal aparținând lui Eugen Ionescu. Semnificative pentru distanța parcursă în desprinderea de dogme ar fi realizarea unor numere speciale, cum sunt cele închinate umorului (6/1966) și literaturii de anticipație (7/1966), sau a unui grupaj strângând comunicări de la Colocviul Internațional de Sociologia Literaturii de la Royaumont (7/1968), dar mai cu seamă introducerea
VIAŢA ROMANEASCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290533_a_291862]
-
tot așa cum arbitra Robespirre între Turbați și Indulgenți. Totuși, cam aici se opresc referințele care au comandat comportamentul conducătorilor bolșevici. într-adevăr, chiar și în faza ei extremă, Revoluției Franceze îi lipsesc două caracteristici fundamentale al bolșevismului*: ideologia - marxismul* - devenită dogmă și ortodoxie* - marxism-leninismul; și organizația revoluționarilor de profesie. Or, articularea acestei ideologii la această organizație este cea care tutelează nașterea, odată cu crearea Partidului bolșevic, a totalitarismului* - o specificitate a secolului XX. Asta n-a împiedicat PCF* să recupereze exemplul Revoluției
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
impas. La sfârșitul anilor 1950, doar triumful tenacilor „guerilleros” din Cuba antrenează o nesperată schimbare a situației lor. Speranța revoluționară Efectele imediate ale revoluției cubaneze asupra mișcării comuniste latino-americane sunt spectaculoase. Triumful revoluționarilor din Sierra Maestra arată că toate aspectele dogmei revoluționare și practica tradițională comunistă sunt depășite. Mai mult, singura revoluție socialistă din America Latină se desfășoară fără sprijinul PSP, care a condamnat atât asaltul cazărmii Moncada de către Fidel Castro, în 1953, cât și expediția vasului Granma; el nu s-a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
grupările comuniste care caută astfel să câștige în respectabilitate și chiar în sacralitate. Astfel PCF* și-a confecționat două chipuri: unul societal, împrumutând și conturul comunităților muncitorești care beneficiază de susținerea sa în apărarea intereselor lor, celălalt teologic, fundamentat pe dogma unui proletariat mondial angajat trup și suflet în armata având în frunte măreața URSS și militând în favoarea unei revoluții comuniste. Acest „Ianus” favorizează constituirea, în jurul „țării sovietelor” și a mitologiei industrializării socialiste care-i este proprie, a unei comunități de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
moral. IDEOLOGIE Ideologia, termen creat în 1798 de către filosoful Destutt de Tracy, este o caracteristică esențială a sistemului comunist, după cum sublinia și Raymond Aron: „Nu înțelegi nimic din Lenin*, din Stalin* și nici chiar din Brejnev*, dacă neglijezi doctrina (sau dogma, sau credința, cuvântul nu contează) în numele căreia o sectă marxistă a pus mâna pe putere și a început reconstruirea lumii sau construcția socialismului”. Socialiștii și comuniștii din prima jumătate a secolului XX ignoră ideologia, dar unii opun deja „sensul obișnuit” unui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
care îmbrățișează toate domeniile sunt condiția necesară și fundamentală a învățării de către mase a activității revoluționare”. (Ce-i de făcut?, 1902). Așadar pentru Lenin, legitimitatea luptei comuniste nu este fondată pe o ideologie, ci pe o știință obținută dintr-o dogmă provenită din texte sacre - îndeosebi de-ale lui Marx - a căror decriptare cade în sarcina intelectualilor revoluționari. Amestec de scientism și de utopie*, leninismul* și apoi marxism-leninismul* devin creuzetul unei credințe laice care va permite să se explice și să
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
această teorie publicând în 1938 Materialismul dialectic și materialismul istoric - o viziune sumară și mecanicistă a marxismului - și Tratat de istorie a PC(b)US - o rescriere pro domo a istoriei bolșevismului. își completează opera de transformare a marxism-leninismului în dogmă publicând Probleme ale leninismului, o culegere îmbogățită mereu cu noi reflecții pe marginea problemelor de actualitate. După război, el le adaugă unele teorii extreme, cum ar fi teoria celor două științe*. între 1928 și 1943, releul acestei ideologii este Internaționala
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe marginea problemelor de actualitate. După război, el le adaugă unele teorii extreme, cum ar fi teoria celor două științe*. între 1928 și 1943, releul acestei ideologii este Internaționala Comunistă. Ulterior, între 1945 și 1956, toate PC se conformează acestei dogme pe care o califică sus și tare ca fiind „stalinistă”. Numai că destanilizarea* inițiată în 1956 tulbură apele. într-adevăr, în raportul său „secret”', Hrușciov se sprijină pe Lenin pentru a-l stigmatiza cu mai mult succes pe Stalin cel
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
se inspiră din criticile sindicaliștilor revoluționari și anarhiști ai comunismului și din Simone Weil, gânditoare al cărei eseu Reflecții asupra cauzelor libertății și a asupririi sociale (1934) constituie una din cele mai pătrunzătoare critici ale marxismului „ajuns la starea de dogmă”; pentru ea, statul sovietic este „la fel de opresiv ca oricare altul și [el] nu este mai capitalist, nici muncitoresc”. întrebarea asupra naturii sociale a URSS a fost pusă încă din 1931 de către marxistul Lucien Laurat care, în Economia sovietică, denunță existența
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i manipuleze cu abilitate în confecționarea unei legende care să-i fie cât mai favorabile. Aspirând la anvergura unui Stalin chinez, el își dă seama că trebuie să adauge personalității sale dimensiunea de teoretician, pentru a ridica la rangul de dogmă conceptul de independență a PCC față de URSS. Cu ajutorul a doi colaboratori, Hu Qiaomu și Chen Boda, el demonstrează că revoluționarii comuniști chinezi trebuie să aplice la condițiile Chinei „adevărul universal” al marxism-leninismului, atrăgăndu-i astfel de partea sa și pe intelectualii
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alți lideri comuniști (Weitling, Cabet), socialiști* (Proudhon) sau anarhiști (Bakunin). Această voință de a defini un „socialism științific” în comparație cu alte curente considerate utopice, mic-burgheze, dacă nu chiar reacționare tinde spre cristalizarea gândirii în ideologie*, apoi în doctrină, ba chiar în dogmă. Totuși, cei mai mulți dintre liderii social-democrației* de dinainte de 1914 refuză să fixeze definitiv canoanele marxismului*, mărturie stând polemica dintre „ortodoxul” Karl Kautsky și „revizionistul” Eduard Bernstein. în 1902, în Ce-i de făcut?, Lenin* dezvoltă o viziune care leagă principii inspirate
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unui partid ce exercită puterea în numele unei clase muncitoare* inexistente în Rusia. Opoziția muncitorească este dizolvată și interzisă ca opoziție internă, în numele referinței la un singur adevăr în partid. Cristalizarea ortodoxiei sub Stalin începând din 1922, conducătorii PCUS construiesc o dogmă în care textele lui Lenin slujesc drept referință absolută. Recursul la ortodoxie într-o elaborare dintre cele mai rafinate și mai apropiate de expresia ei religioasă este instituit de acela care cucerește puterea. în 1924, Stalin* redactează Principiile leninismului, unul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
activitate, iar majoritatea acționarilor se mulțumesc cu un dividend sigur și constant (chiar dacă relativ redus). Dacă nu se schimbă condițiile de pe piață, o asemenea întreprindere își va putea păstra status-quo-ul vreme îndelungată. Lucrarea de față nu face din creștere o dogmă, nu susține că există legi inexorabile care obligă o întreprindere să se dezvolte și nu consideră că singurele alternative între care firma are de ales sunt acelea de a crește sau a dispărea. Firmele mici și mijlocii sunt, incontestabil, motorul
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]
-
ne imaginăm o lume nouă decât să învățăm a o cunoaște pe aceasta; este mai ușor să ne lansăm în presupuneri plecând de la câteva ipoteze generale decât să studiem istoria statelor și a instituțiilor; este mai ușor să preluăm o dogmă populară decât s-o analizăm pentru a descoperi dacă este sau nu adevărată. Toate acestea conduc la confuzie, acceptarea frazelor și a platitudinilor și la multe dispute, urmate de un slab profit în ceea ce privește prosperitatea națiunilor 3. Limitele înțelegerii Cea mai
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ale țărilor lor, au produs numai dezastre. Wilhelm al II-lea și Hitler nu au învățat nimic din soarta lui Napoleon, pentru că au crezut că aceasta nu-i poate învăța nimic. Cei care au transformat sfatul lui Washington într-o dogmă au greșit la fel de mult ca și cei care vor să o-l respingă în întregime. Acordul de la München din 1938 este un alt exemplu. Retrospectiv, știm desigur cu toții, din experiența practică, că a fost un eșec, și din această experiență
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
important în eșecul misiunii. Pe de altă parte, imediat după victoria de la Stalingrad și sub impactul politicii sovietice agresive, credința în invincibilitatea permanentă a Uniunii Sovietice și în eternitatea dominației sale în Europa a fost privită de toți ca o dogmă. Există o înclinație aparent de neșters în atitudinea noastră față de țările Americii Latine de a presupune că superioritatea incontestabilă a colosului din nord, existentă încă din vremea în care națiunile emisferei vestice și-au câștigat independența, este aproape o lege
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]