2,836 matches
-
în vedere ceea ce a fuzionat în alcătuirea unui lucru. De această dată, antinomia presupune operația de numărare sau de calcul. Este o antinomie condiționată de o anume operație, eventual datorată ei. Nu la fel stau lucrurile și în cazul antinomiei dogmatice, ce privește unitatea de ființă a celor trei persoane divine. Tertulian vorbește despre acest lucru întrun alt text polemic, Împotriva lui Praxeas, III, 4- 6. Înțelege că, în ceea ce privește dogma trinitară, se modifică atât înțelesul unor termeni, cât și cel al
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
evita impresia neplăcută că, redusă la expresia ei cea mai banală, doctrina teologică a mântuirii are aer de „negociere“, cum se spune astăzi, sau, ca să schimbăm termenii, seamănă cu un mecanism acționat de pârghii. Ne poate chiar părea că teologia dogmatică a mântuirii contrazice frontal mesajul, „vestea“ dată de evanghelii: anume că tot ce credem că există în altă lume, în dumnezeiasca împărăție a cerurilor, există deja în fiecare din noi! Cum se împacă gândul că suntem, pe de o parte
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
e! Și așa sunt ele... E destul să le spui cu credință... Oare un adevăr poate să arate așa cum îl croiesc cărțile de dogmatică? De neclintit? Semeț și departe de inimă?... Păi, dacă s-ar face o operație a „corpului dogmatic“ al Bisericii, ar scoate atunci chirurgul respectiv la iveală inima acestui corp; o inimă ale cărei bătăi sunt neregulate, tot așa cum s-au făcut inciziile acestei operații chirurgicale. În inima asta se aud două bătăi care nu-și potrivesc mișcările
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
cadrul strâmt și îngust al experienței imediate; că prin gând ne „lărgim orizontul“, că ajungem „deasupra“ lucrurilor; sau coborâm în „adâncul“ lor, în miezul lor. Toate aceste expresii, pe care limbajul le folosește constant, nu sunt concepte, nu au statura dogmatică și forța generală pe care o presupun noțiunile mari ale gândirii; dar ele exprimă cu atât mai mult, prin instinctul de care dă dovadă tendința gândirii, tendința ei elementară - dezbrăcată de pretenția și autoritatea sentențioasă a limbajului conceptual -, actul ei
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
sistemului solar, experiența mea de viață nu câștigă un coeficient revelator. Rezultă deci că adevărata dimensiune a înțelegerii trebuie căutată în puterea ei de revelație. O revelație care implică experiența unei stări de erupție de sens. În teologia creștină, capitolul dogmatic cel mai slab este cel care privește pe Sfântul Duh, ca mod esențial și nu accesoriu al uneia din cele trei realități personale care mărturisesc prezența divinității în lume. Cred că putem circumscrie mai sugestiv sfera de intervenție a Duhului
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în genere. În asemenea caz întrebuințarea inteligenței pure ar fi dialectică. A doua parte a logicei transcendentale va conține deci o critică a acestei păreri dialectice și se numește dialectică transcendentală, nu ca o artă pentru a excita în mod dogmatic o asemenea părere (o artă altfel destul de obicinuită în diferite jucării metafizice), ci ca o critică a inteligenței și rațiunei în privirea întrebuințărei lor hiperfizice, spre a descoperi aparența falsă a amăsurărilor ei nefondate și de-a modera la o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu axiomele ei, cari exprimă condițiile intuiției sensibile apriori, sub cari condiții se poate construi schema unei noțiuni pure a intuițiunei exterioare. De ex.: "Între două puncte nu-i cu putință" [... ] Prima lectură [METODOLOGIA TRANSCENDENTALĂ] [ DISCIPLINA RAȚIUNII PURE ÎN FOLOSIRE DOGMATICĂ ] A cumpăni tot ce este (obiect în spațiu sau în timp) dacă și-ntru cât e un cuant sau nu, dacă-n el trebuie să ne-nchipuim ființă sau lipsă de ființă, întru cât acest ce (care împle timp sau spațiu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cercetărilor mele va fi din contra și mai mult cauza pentru excitarea lor. Toată neștiința este sau a lucrurilor sau a determinărei marginelor cunoștinței. Neștiința, întîmplătoare fiind, trebuie să mă împingă să cercetez în cazul întîi lucrurile (obiectele) în mod dogmatic, în al doilea marginele până unde se poate întinde cunoștința mea în mod critic. Dar cazul ca neștiința mea să fie de-a dreptul necesară și să mă dispenseze de orice cercetare nu se poate stabili prin observație în mod
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lipsi de a conduce la îndoieli contra a orice întrebuințare transcendentală a principielor. Dar acesta-i numai pasul al doilea, care-i departe de-a mântui lucrarea. Cel dentăi pas în ale rațiunei, care (deosebește) ilustrează vârsta ei copilărească, este dogmatic. Acum numitul al doilea pas este sceptic și dovedește precauția rațiunei prin experiențe (cumințite) pățite. Dar mai trebuie un al treilea pas, care-i se vine să-l facă puterei de judecată coapte și bărbătești, care aceasta are de temei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte, ci în privirea tuturor întrebărilor posibile de un anume soi, și toate acestea critica nu le presupune, ci le conclude din principii. Astfel scepticismul e numai un popas pentru rațiunea omenească, unde ea se reculege din (drumul) îmbletul ei dogmatic și-și poate face planul încunjurului în care se pomenește, spre a putea pe viitor să-și aleagă drumul cu mai multă siguranță, dar nu este o locuință în care s-ar putea așeza pentru totdeauna; căci această locuință nu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea; Și pretențiune astfel ar și fi întemeiată o îndoială prese tot față cu orice filozofie dogmatică, care merge de sine în drumul ei, fără ca mai întîi să fi încercat o critică a rațiunei; însă pentru aceasta totuși nu i se poate deroga rațiunei mersul ei, dacă acest mers ar fi pregătit și asigurat prin o întemeiere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
gravitate, și aceasta numai spre a-l scoate din concept și a-l aduce la cunoștința de sine. Ca atare însă ea nu decide nimic nici în privința celor ce știm, nici în a celora ce nu putem ști. Toate încercările dogmatice greșite ale rațiunei sânt facte cari e oricând bine a le supune cenzurei. Asta însă nu poate decide asupra așteptărilor rațiunei de a spera un succes mai bun al ostenirilor ei viitoare și de a-și face asemenea pretenții; cenzura
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întîmplă și lui ceva ce-i lovește întotdeauna scepticismul, că adică el însuși este dubitat, fiindcă reflectările lui se-ntemeiază numai pe facte cari sânt întîmplătoare, însă nu pe principie cari ar putea efectua o abdicare necesitată la dreptul aserțiunilor dogmatice. Fiind însă că el nu distinge între pretențiile fundate ale minții și arogările dialectice ale rațiunei, contra cărora este [sînt] principalminte îndreptat[e] atacurile [sale], de aceea rațiunea, al cărei avânt propriu nu se simte perturbat defel, ci numai împiedicat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prins asupra unei singure aserțiuni pe care n-o poate justifica, a cărei părere însă nici n-o poate dezvolta din principie, prepusul cade asupra tuturor, oricât de persuasive ar fi. {EminescuOpXIV 434} Astfel scepticul, acest dresator al rezonorului (raisonneur) dogmatic, ni conduce la o critică sănătoasă a minții și a însăși rațiunei. Ajuns acolo, el nu mai are să se teamă de nici un atac, căci, distingând proprietatea sa de ceea ce [stă] cu totul afară de hotarăle ei și asupra cărora nu face
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se rezolvă în natură, deci de ontologicul pe care filozofia l-a pierdut după presocratici, pentru a-l regăsi apoi cu romanticii, cu Schelling, Passavant, Goerres, Oken sau Carus; 2. caracteristica profeticului și oracularului, care dă gândirii artistice o alură dogmatică, iar în planul expresiei, aforisticul. Mă gândesc aici și la o sensibilitate specială pe care artistul o probează în fața viitorului, detectabilă în orice mișcare de avangardă, la avangarda rusă de pildă, la un Tatlin, Gabo, Pevsner sau Malevici; 3. în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cu o pasiune bolnavă, iar Regele Lear se sprijină în orgoliu ca într-o zeitate. Toți profeții Vechiului Testament se înfurie în numele a ceva, în numele poporului sau al lui Dumnezeu. Și în numele nimicului poți azvârli blesteme, dacă aderi la el dogmatic. O dezlănțuire necruțătoare și incendiară, un absolut în ton direct, o năvală de distrugere, cu o certitudine mărturisită sau nu. Că în dosul exasperării se ascunde o credință sau titanismul eului, pentru furia blestemării ca atare puțin importă. Nivelul sufletului
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cea dintâi Instituție a acestui stat, încă laic. Deocamdată numărul mare de biserici construite existente (circa 18.000), dotările pentru difuzarea imaginii și sunetului, revitalizarea muzicii bisericești, armata de preoți cu foarte mulți școliți și învățați, probabil și cu adaptări dogmatice, alcătuiesc o bază puternică, nu numai pentru educație spirituală. I.P.F. este cel Dintâiul pentru slujirea neamului în acest mod... cultural și spiritual. Probabil pregătit pentru lupta împotriva alienării mintale, promovată de televiziunea la purtător, de alegătura după ,,ochiul dracului” banul
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
m-a ajutat foarte mult. C.Ș.: Te referi la perioada de dinainte de „desființarea” cenzurii. A.B.: Da. N-am cunoscut-o decât după „desființarea” cenzurii pe această doamnă, dar știu că a fost foarte înțelegătoare. Dacă ar fi aplicat dogmatic interdicțiile prevăzute de cenzură, cred că n-ar mai fi rămas mare lucru din roman și, firește, n-aș mai fi ajuns să-l tipăresc. Și doamna Docsănescu, la fel ca Sântimbreanu, a mers pe nuanțe, pe atenuarea sensurilor anumitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cuvântul, el, modest, nu vrea să vorbească. Este obligat să ia cuvântul și atunci spune lucruri atât de dogmatice, încât până și profesorul este jenat, i se dau notele cele mai bune. Iar când tânărul de încredere, poate cam prea dogmatic, se duce prima dată să predice în alt loc, spune exact inversul dogmei. S-ar putea ca adversarii tăi să fi crezut că în sfârșit ți-au descoperit tehnica ta de ketman, duplicitatea ta, nu? M.I.: Dar n-a fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
iubirii, Cu ghiarele-i de aur să ne răpească-n cer. Pentru Cuvântul poeziei Vasile Voiculescu a răspuns fără nici o vinovăție dovedită în legile timpului, interpretate și aplicate de oameni nu numai fără de școală, dar și fără de inimă și Țară. Oul dogmatic, simbolistica lui, a rămas pista de zbor a poetului către Măririle Cerului... aripi către Păcatul original ! Cuvântul folosit s-a dovedit a-i fi poetului, dar și nouă, adevăratul “sol al dezrobirii” ființei umane... În ce privește volumul Poeme cu îngeri, comparat
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
creșterea lumii nouă se datorește prototipului omului moral, Isus Hristos. După el încearcă creștinul a-și modela viața sa proprie, încearcă combătând instinctele și pornirile pământești din sine. Chiar dacă dezvoltarea cunoștințelor naturale se îndreaptă adeseori sub forma filozofemelor materialiste în contra părții dogmatice a Scripturii, chiar dacă în clasele mai 53 culte soluțiuni filozofice a problemei existenței iau locul soluțiunii pe care o dă Biblia, caracterele crescute sub influența biografiei lui Hristos, și cari s-au încercat a se modela după al lui, rămân
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
creșterea lumii nouă se datorește prototipului omului moral, Isus Hristos. După el încearcă creștinul a-și modela viața sa proprie, încearcă combătând instinctele și pornirile pământești din sine. Chiar dacă dezvoltarea cunoștințelor naturale se îndreaptă adeseori sub forma filozofemelor materialiste în contra părții dogmatice a Scripturii, chiar dacă în clasele mai 53 culte soluțiuni filozofice a problemei existenței iau locul soluțiunii pe care o dă Biblia, caracterele crescute sub influența biografiei lui Hristos, și cari s-au încercat a se modela după al lui, rămân
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Infernul, Purgatoriul și Paradisul. Nici publicul, nici colegii nu l-au Înțeles. A fost necesară o chemare la ordine, al cărei prestigiu l-au generat inițialele H.B.D., pentru ca orașul Buenos Aires, frecându-și ochii insomniaci, să se trezească din visul său dogmatic. După ipoteza lui H.D.B., care poate fi probată la infinit, Lambkin Formento ar fi răsfoit, În chioșcul din parcul Chacabuco, acea raritate a bibliografiei din secolul al XVII-lea, numită călătoriile bărbaților precauți. Cartea a patra ne informează: „...În imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noii imagini a BOR Revenind la modelul discursiv oferit de acea emisiune, trebuie menționat că a reușit să-și impună timbrul distinct prin abordarea unei arii extrem de variate de teme, începând de la istoria BOR și trecând prin teme liturgice și dogmatice, cum ar fi Sfintele Taine, sau cele misionare, cu titlul parafrazat al părintelui David, Invazia sectelor, și ajungând la cele de natură morală: avortul, vrăjitoria. Toate aceste teme vizau deopotrivă credincioșii și clerul. Una dintre ediții, difuzată la sfârșitul lunii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
cinematografului mondial, de la origini până în zilele noastre, Editura Științifică, București, 1961. Sălăvăstru, Constantin, Raționalitate și discurs, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996. Searle, John, Speech Acts:An Essay în the Philosophy of Language, Cambridge University Press, 1969. Stăniloaie, Dumitru, Teologia Dogmatică Ortodoxă, Editura IMBOR, București, 1996. Stavre, Ion, Reconstrucția societății românești prin audiovizual, Editura Nemira, București, 2004. Stavre, Ion, Curs de comunicare audio-vizuală. 2010-2011, Școala Națională de Studii Politice și Administrative, București, 2010. Steinhardt, Nicolae, Dăruind vei dobândi, ediție îngrijită de
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]