2,821 matches
-
figurii christice, concretizare a sacralității divine, se va ajunge, prin raționamentul similiudinii, la venerarea și a altor imagini, ale celorlalte personaje sau ale unor ipostazieri sacre (Théotokos, Fecioara Orantă, Sfântul Ioan Botezătorul, Răstignirea etc.). Venerarea, ca act religios, era pregătită dogmatic încă din secolele precedente (Tristan 318-28, 331-39, 410-21). Paralel cu puternicul curent iconoclast raționalist, se deschide în creștinism era unei noi estetici a imaginii sacre, pe care arta bizantină o va continua și o va rafina timp de alte câteva
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în continuare dificile. Iconoclasmul bizantin și, mai târziu, reforma spirituală isihastă se dovedesc așadar a fi fost ghidate în abordarea exegeticii biblice și a surselor evanghelice nu doar de spiritul purist al unor elite. Ascunse de interfața polemicii de ordin dogmatic, s-au confruntat în fundal și programe politice, și nu întâmplător, pentru că ambele mișcări teologice au fost provocate de fapt de instituțiile puterii: în primul caz, prin încercarea de substituire a prestigiului imaginii christice cu cel al împăratului iconoclast; în
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
aflau în inima oricărei meditații asupra ființei și a aparenței, a vederii și a credinței, cu implicații concrete și pentru exercițiul puterii și al politicului în spațiul public. Dacă Ioan Damaschinul și Theodor Studitul s-au situat mai aproape de conținutul dogmatic al acestei tradiții, Nichifor, în schimb, a vizat un mod de guvernare și o gândire creștină cu finalitate practică, bazată pe înțelegerea și pe acceptarea reprezentării naturii christice, ca și pe guvernarea în numele acestui acord. Confruntarea dintre ierarh și împărat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
reflectarea în imaginarul colectiv a politicului creștin (un set de valori și scopuri comune, fundamentale pentru organizarea imperiului). Teologia icoanei (altfel spus: filosofia creștină a imaginii) ajunge în timpul iconoclasmului, pentru prima oară în gândirea monoteistă, la rădăcina vetero-testamentară a interdictelor dogmatice; acest lucru se petrece după ce iudeo-creștinismul depășește anumite dificultăți moștenite din gândirea greacă și din speculațiile de ordin ontologic asupra opiniei (dóxa), mímēsis-ului și fenomenului (noūmen). Cum această filosofie pornește din Grecia antică și din meditația
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
foarte competenți. Această gândire iconoclastă se poate defini la rândul său drept o concepție non-oikonomică a imaginii naturale, ceea ce e posibil să-i fi provocat în mare parte eșecul. Confruntarea s-a desfășurat și pe fundalul unei crize de ordin dogmatic, desfășurate nu doar în jurul conceptului de imagine (eikôn) − în relație cu (im)posibilitatea de a reprezenta natura divină −, ci, implicit, și în jurul celui de oíkonomía, în sensul de plan politico-religios de gestionare a bunurilor terestre de către
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
în cel mai practic sens al cuvântului: demonstrația prin lógos-ul (rațional) de sorginte divină, ca manifestare a purului adevăr în viață, sub forma planului oikonomic, de întrupare a divinului prin cuvântul sacru și prin icoană. Paradoxul acestei crize dogmatice și instituționale și aspectul ei teoretic spectaculos reies din conjugarea în textele iconofililor, pentru definirea sensului oíkonomía, a neoplatonismului Sfinților Părinți cu gândirea aristotelică, deschise către posibilitatea reprezentării divinului cu scop paidetic. Pentru că a preluat întru
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
linia descendentă a filosofiei platoniciene, filtrată, cum se știe, de gândirea creștină, accentul cade cu preponderență pe datoria față de instituțiile care gestionează oíkonomía (instituția imperială și ecclesie), precum și față de instanța divină și alesul său, basileul. Distanța dogmatică dintre ortodoxism și catolicism va mări în timp falia dintre sistemele de guvernare și ideologiile politice care au animat Constantinopolul, respectiv occidentul european; de altfel, ea va fi un suport argumentativ în confruntarea politică. Teoria sistemului bizantin de putere asimilează
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
implicat o amplă mobilizare pentru aflarea de soluții politice, la diferite nivele de acțiune. Și în această diferență, între sistemele de organizare și de exercitare a puterii, rezidă o cauză a rupturii dintre orientul și occidentul european, paralel cu schismele dogmatice. Caracterul social al eticii fericirii primește o nouă interpretare începând cu secolul XIII italian, prin contribuția franciscanismului la formarea orașului pre-renascentist. Spre diferență de acest fenomen religios, cu implicații spirituale neprețuite pentru lumea catolică, ca și pentru istoria imaginii creștine
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
a doua înfruntare constantinopolitană după iconoclasm cu o importanță majoră pentru civilizația ortodoxă. Într-un context politic, social și militar dezastruos pentru dinastia paleologă, teologia palamistă a întărit decisiv argumentația antiunionistă a partidei monahale, implicit și anti-basileice. Tocmai acest conținut dogmatic a fost transmis apoi lumii post-bizantine, fapt ce i-a marcat comportamentul față de scaunul pontifical și față de prozelitismul catolic (orientat la un moment dat mai ales către români, pe baza argumentelor istorice legate de originea lor etnică și lingvistică). Distanța
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
parte a lor (Pelikan 257). Din nou se întâlnesc, în cercetarea de față, planul politic cu cel religios. Intenția unionistă a puterii basileice (care, cu acordul forțat al patriarhiei, încheie o înțelegere oficială cu papalitatea, fără succes în practică), reprezentată dogmatic de Varlaam din Calabria, a intrat așadar în conflict deschis cu teologia isihastă, dar în mod productiv. Aceasta din urmă a refăcut autoritatea spirituală patristică, printr-o interpretare nu revoluționară, ci, dimpotrivă, respectuoasă față de tradiția monastică ascetică. Modelul moral și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
al unei crize a puterii înseși. Instituția basileică a ieșit înfrântă în ambele momente istorice. Dacă însă, în prima confruntare, papalitatea s-a situat alături de partida monahală învingătoare, a doua oară intențiile și teologiile lor au intrat într-o luptă dogmatică fără precedent, chiar dacă unele interpretări au redus-o la o dezbatere între două figuri remarcabile ale bisericii. În niciuna din crize nu pot fi însă ignorate instituțiile, care uneori au rămas în fundalul scenografiei, iar alteori au venit în avanscenă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
culturale creatoare. Mult mai târziu, în perioada întemeierii statelor medievale, populația nord-dunăreană a creat o situație istorică interesantă: abandonată cândva de Roma și ignorată timp de un mileniu de Constantinopol, avea să-și decidă în secolul XIV calea politică și dogmatică aparent în favoarea unei capitale imperiale, dar care era practic aproape singură. Alegând Bizanțul ca vag reper politic, fără niciun sacrificiu, ea a renunțat de fapt la argumentul etnic care ar fi legat-o spiritual de Roma catolică, dar ar fi
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare; Ori lauda grădinii de îngeri, când răsare Din coasta bărbătească al Evei trunchi de fum. Poetul s-a ridicat totuși la un ermetism veritabil bizuit pe simboluri, într-o lirică de mare tensiune. Oul dogmatic ne inițiază în străvechiul mit al oului, în versuri de o excelentă concizie incantatorie: Cum lumea veche, în cleștar, Înoată, în subțire var, Nevinovatul, noul ou, Palat de nuntă și cavou.î Atât de galeș, de închis, Ca trupul drag
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de mod limitative în cea a adverbialelor de mod propriu-zise (calificative)38: Caligrafic ("din punctul de vedere al caligrafiei"), este o operă de artă, poetic, nu are nicio valoare./ Ion scrie caligrafic ("frumos"). Adjective precum comun, declarativ, democratic, diferit, dinamic, dogmatic, dramatic, ecologic, esențial, fizic, formal, fundamental, geografic, individual, legal, logic, material, național, oficial, practic, profesional, spiritual, sportiv, statistic, științific apar adverbializate în corpus atât de categorizatorul din punct de vedere, cât și de în mod, iar clinic, filosofic, fizic, generic
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
altă persoană) direct (în mod direct și nemijlocit) direct (în mod exclusiv și direct) direct (în mod în mod direct și în mod indirect) disciplinat disperat (în mod stângaci (și disperat)) disproporționat distinct distinct (în mod suplimentar și distinct) diversionist dogmatic (în mod dogmatic și ritualic) dramatic drastic dubios dur dureros echitabil ecologic educativ efectiv efectiv (în mod obișnuit și efectiv) eficient eficient (în mod eficient și măsurabil) eficient (în mod inteligent și eficient) eficient (în mod repetat și eficient) egal
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
în mod direct și nemijlocit) direct (în mod exclusiv și direct) direct (în mod în mod direct și în mod indirect) disciplinat disperat (în mod stângaci (și disperat)) disproporționat distinct distinct (în mod suplimentar și distinct) diversionist dogmatic (în mod dogmatic și ritualic) dramatic drastic dubios dur dureros echitabil ecologic educativ efectiv efectiv (în mod obișnuit și efectiv) eficient eficient (în mod eficient și măsurabil) eficient (în mod inteligent și eficient) eficient (în mod repetat și eficient) egal egal (în mod
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
și rău-prevestitor deopotrivă) real real (în mod real ori imaginar) real (în mod real, fizic) realist reciproc reflex regulat repetat repetat (în mod repetat și eficient) responsabil retoric retroactiv reușit reversibil riguros (în mod riguros, științific) ritmic ritualic (în mod dogmatic și ritualic) salutar salvator samavolnic sângeros satisfăcător satisfăcător (în mod satisfăcător, dar nu suficient) sănătos secret secundar semnificativ senin (în mod enigmatic și senin) separat serios serios (în cel mai serios mod cu putință) sigur sigur (în mod actual, sigur
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
vedere civic și civil) climatic clinic comercial comportamental compozițional compozițional (din punct de vedere compozițional și al condimentării) computațional constituțional contabil creativ creștin culinar cultural declarativ decorativ democratic demografic dimensional dinamic (din punct de vedere tehnologic, cât și dinamic) doctrinar dogmatic dramatic eclezial (din punct de vedere teologic și eclezial) ecologic economic economic (din punct de vedere din punct de vedere economic și al mediului) economic (din punct de vedere economic și energetic) economic (din punct de vedere economic și politic
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
de a salva un pui de om de la mizeriile vieții care-l amenințau. La Corbeni, în vara aceea, a anului 1935, am văzut pe masa pe care făceam lecțiile, cărțile pe care le citea unchiul Costică. Erau, printre altele: Eonul dogmatic, al lui Lucian Blaga, Istoria Pedagogiei, și Pedagogia Generală, ale lui G. G. Antonescu. Pe cărțile sale era scris: Ex meis libris și semnat. C.V.Picoș. Ca profesor universitar, unchiul Constantin a creat cursuri speciale la Politehnică, cursuri care nu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
diferit de cel al lui Émile Durkheim. Îi reproșează, pe bună dreptate, lui Durkheim „identificarea sentimentului religios cu sentimentul social”. Consideră că sociologul Durkheim ar fi devenit metafizician atunci când a propus o înțelegere exhaustivă a sentimentului religios prin câteva „afirmații dogmatice”. În altă ordine de idei, teza divinizării societății propusă de Émile Durkheim o consideră a fi neconvingătoare. De ce? Printre altele, pentru că nu explică teodiceea. i.2.5. Georg Simmel în antiteză cu Durkheim, Simmel susține în lucrarea sa Religia că
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
metodiști” „pentru modul sistematic și organizat în care se preocupau de înțelegerea Sfintei Scripturi”. Erau numiți metodiști și datorită perse verenței cu care exersau trăirile religioase. Au pus un accent enorm pe conduita socială și morală, și nu pe aspectul dogmatic. în anglia au format o biserică liberă, diferită de cea anglicană, având în frunte un episcop. Participă la dialogul ecumenic în cadrul Federației Mondiale Metodiste. Metodismul are un caracter cosmopolit: unul dintre pastorii metodiști din România este coreean. Adepții sunt grupați
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
se poate traduce prin conduitele cele mai nebunești, este semn că ele nu se pot resemna la absența dacă nu a unui adevăr comun, cel puțin a unui bine comun în mare măsură împărtășit. Însă, obstinându-se în scepticismul lor dogmatic, ele privează libertatea de elementele de orientare fără de care aceasta este condamnată să se ofilească mai devreme sau mai târziu. Putem primi aceste observații venite de la un martor atât de binevoitor. Cursul a fost ținut în aprilie 1978. În ce măsură descrierea
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
investigația respectivă, prilej cu care verificăm și metodologia cu care am operat. În sfîrșit, interpretarea singură este cea capabilă să transfere valoarea informațiilor acumulate - prin depistarea sensurilor și precizarea semnificațiilor - la un nivel superior simplei lor precizări sau purei prezentări dogmatice a faptelor. 4.2.5. Alte proceduri interpretative Există, desigur, și alte căi pe care le poate parcurge interpretarea: anumite metode de cercetare aplicate în cazuri individuale ce reunesc toate etapele investigative, cum ar fi metoda anchetei de asistență socială
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCATIEI. In: GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
sadovenianului rabi ,,Socrate” (Izu Vainștain), construcția secvențelor provinciale recuperând din încrâncenarea conflictului bine - rău, care antrenează aspirația auctorială de a fixa repere morale autentice. Volumul de eseuri, reportaje și tablete Istorie vie (1989) este scris în maniera și cu poncifele dogmatice ale anilor ’70-’80. Piesele de teatru O poveste cu povești (1978) și O aventură de zile mari (1980), reprezentate pe scene din Iași și Bacău, se adresează deopotrivă copiilor și celor maturi. SCRIERI: Sub zodia dragonului, Iași, 1975; O
ŢARANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290083_a_291412]
-
am ciocnit a fost un refugiat antititoist, Marianovici, lector de economie politică, motivul încontrării fiind un articol pe care mi l comandase în calitatea lui de... redactor al gazetei de perete! Atunci am văzut de ce e în stare un tip dogmatic! Funeraliile Mareșalului au fost transmise în direct și de Televiziunea Română. Procesiunea a durat mai bine de trei ore. Mulțimea înșirată pe marginile bulevardelor arăta, o dată în plus, că iugoslavii sînt un popor dîrz, mîndru, solidar. „Azi cel mai trist oraș
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]