3,438 matches
-
în sfârșit luna de pe cer gândind că nu i-o poți da, pentru a-și motiva lacrimile. Las-o să plângă, femeie, las-o să plângă, că așa se meteorizează. Iar săruturile sale sunt pentru a-i șterge lacrimile, în timp ce don Avito își încruntă sprâncenele, sunt săruturi ale protestului inconștient, sunt săruturi cu care bărbile pedagogului își răsplătește fata, umplând-o de microbi, în timp ce dintr-un colț privește chiorâș Apolodorin, cu triștii săi ochi de geniu avortat. Această fată, aceste plânsete
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și îi cântă. Și tatăl spionează cum leagănă și leagănă barometrul ca pe un copil și insistă să se culce cu el, cu guingo. Of! Instinctul! Instinctul! Cuvânt pe care l-a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja, meditează la un aforism. Nimic nu ajung să rezolv! exclamă repede filosoful, rupând liniștea cu care l-a primit pe fidelul don Avito aforismul există, nu încape nicio îndoială, aforismul există
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a inventat ignoranța noastră. * Ajunge Carrascal în prezența lui don Fulgencio, când acesta, cu ceașca de ciocolată, rece deja, meditează la un aforism. Nimic nu ajung să rezolv! exclamă repede filosoful, rupând liniștea cu care l-a primit pe fidelul don Avito aforismul există, nu încape nicio îndoială, aforismul există, dar în ce sens? Putem spune: femeia naște și bărbatul se face sau viceversa? că bărbatul se naște și femeia se face? Este femeia de moștenire și bărbatul de adaptare sau
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce i-au diferențiat de ceva primitiv, care nu era nici bărbat, nici femeie? Precis... începe Carrascal, uimit de această concordanță de preocupări. Pentru că, continuă filosoful întorcându-se la ciocolată, femeia este piedica întregului progres... Este inerția, forța conservatoare... adaugă don Avito. Da, ea este tradiția, bărbatul, progresul... Abia dacă meditează... Face ce simte... Cum noi nu naștem, exagerează durerile facerii... Cum noi medităm, simulează că meditează.... E un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat. Se aud pașii doñei Edelmira, ia filsooful o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
durerile facerii... Cum noi medităm, simulează că meditează.... E un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat. Se aud pașii doñei Edelmira, ia filsooful o sorbitură de ciocolată și cei doi bărbați tac. Amintește-ți, Fulgencio, zice doña Edelmira, apoi îl salută pe don Avito, că azi ai de mers la casa notarului... Vai, desigur, memoria mea! dar ce cap...! Ce memorie ai, băiete. Privește. Cum îl lași... Nu, că dacă îl las mi-ar pierde cinci mii de pesetas... Și apoi ai da-
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
memorie!... Memoria mea ești tu... Și voința ta... Omule, omule...! zic, femeie! Da, deși se află aici acest domn... Nu-i nimic, ar putea să piardă cinci mii de pesetas... Cine Dumnezeu ți i-ar plăti?, memoria mea! Dumnezeu? Întreabă don Avito după ce s-a retras doña Edelmira. Deja am spus-o de o sută de ori că nu am această manie a lui Dumenezeu, că nu posed teofobia care este o boală rea, și în plus, fiecăruia trebuie să-i
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a spune ce înseamnă Dumnezeu... Fără îndoială... Și cum să vorbim, dacă nu așa, femeilor? Ah, femeile, piedica întregului progres...! abia dacă născocește... Face ce simte... Este un bărbat avortat... Este anti-supra-bărbat... Și continuă cei doi, până în final când exclamă don Fulgencio, gândind în el Socrate al dialogurilor platoniciene: Nu ne rămâne, Carrascal, decât că bărbatul este reflexivul, iar femeia instictivul? Rămâne. Nu pare a fi femeia tradiția și bărbatul progresul? Așa pare. Nu rezultă că femeia este memoria, iar bărbatul
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
tradiția și bărbatul progresul? Așa pare. Nu rezultă că femeia este memoria, iar bărbatul inteligența speciei? Așa rezultă. Nu zicem că femeia reprezintă natura, iar bărbatul rațiunea, Avito? Așa zicem. Apoi că femeia naște și bărbatul se face, adaugă triumfal don Fulgencio. Desigur! Și căsătoria, răul care ne apasă, prietene Carrascal, este consorțiul naturii cu rațiunea, natura raționată și rațiunea naturalizată; soțul este progresul în tradiție, iar femeia tradiția în progres. Carrascal privește, fără a răspunde, la Simia sapiens, care pare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
în tradiție, iar femeia tradiția în progres. Carrascal privește, fără a răspunde, la Simia sapiens, care pare că râde, și apoi la afișul " Dacă nu am avea bărbații, ar trebui inventați", în timp ce filosoful își șterge, cu dosul mânecii, gura. Când don Avito ajunge acasă, o găsește pe a sa anti-supra-bărbat sărutând-o pe gât pe Rosita care se agită, râzând în hohote; se oprește din gâdilitura de dezmierdare, în timp ce Apolodorin, dintr-un colț, contemplă cu ochii săi triști de geniu. În
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
asta și vino să-mi citești un pic și apoi relatează-mi unele fapte... Dar... Nu, omule, nimeni nu va ști, nu-ți fie teamă. Du-te, lasă asta, omule, lasă asta. Capitolul VIII Trece timpul; Apolodoro a crescut și don Fulgencio crede că a sosit, în sfârșit, ziua să-l dirijeze în mod direct. Nu-l cunoaște mai mult decât din vedere, din rapide inspecții. Este ziua cea mare a viitorului geniu. Maestrul îl așteaptă în fotoliul său din piele
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
sapiens, mediu ocult, în spatele unui morman de cărți, în misterioasa penumbră a biroului. Apolodoro intră cu inima agitată și cum vine dintr-un mediu mai luminos, mai că nu vede mai nimic, nu mai mult decât chipul hieratic al lui don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care par că nu privesc, cu mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
don Fulgencio, tivit de o ușoară lumină cernută, cu ochi care par că nu privesc, cu mustața căzută. Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Maestrul privește acest copil palid și deșirat, cu umerii suspendați, cu buza superioară ridicată care îi lasă gura întredeschisă. Fiul meu! exclamă don Avito, întinzând spre el mâinile ca și cum ar prezenta comercial un fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fel de marfă. Apolodorul nostru! adaugă calm don Fulgencio, și cum copilul tace bine... bine... a crescut! Mulțumesc! murmură Apolodoro fără să se miște. Bine, omule, bine și maestrul se ridică pentru ca să-i pregătească șederea, așează-te! Și eu? zice don Avito. Dumneata... mai bine ar fi să ne lași singuri. Tatăl se duce spre maestru și-i strânge cu efuziune mâna zicându-i: Acesta rămâne aici; tratează-mi-l cu răsfăț" și, fără să întoarcă privirea spre fiul său, iese
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spune ceva! Și ca un ecou, Apolodoro repetă: Ceva! Drac de băiat, ai grație! Și maestrul surâde. Copilul răspunde ceva, privește la Simia sapiens. Dar nu ți se întâmplă mai nimic, copile? Și ce doriți Dumneavoastră să mi se întâmple, don Fulgencio? Omule, cum vrei.... Tatăl meu... Păi bine, da, să atacăm lucrurile frontal. În primul rând să-ți scoți din cap... Se destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va scoate din cap ideea de geniu, dar amintindu-și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
importanță. Și rămân șușotind un moment. Între timp, Apolodoro contemplă în gând acest chip surâzător și placid, adăugat perucii blonde peste acea figură masivă. Privește în jur, la Simia sapiens și la Homo insipiens; ce vor să însemne astea? Intră don Fulgencio, merge direct la fotoliu în care se așează și înainte de a scrie în carnețelul său această cugetare: "Bărbatul e un aforism", începe: Dragă Apolodoro: ai venit deja inițiat, pregătit pentru noua și marea lucrare care ți se oferă.... ars
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
fi la fel și moartea? gândește și începe să-și imagineze ce va fi această moarte, până când tatăl său îl asigură că nu e nici mai mult, nici mai puțin, decât încetarea vieții, lucrul cel mai liniștit care este. Dar don Avito nu are problema morții. Aceasta este un contrasimț; moartea este un fenomen vital. Această puzderie de idei, ideotas, ideitas, idezuelas, pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără formă și nici culoare
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
bărbați, femei... femei! Unele înalte, puternice, cărnoase, corpolente, cu sânge fierbinte, și inimă, și măruntaie, cu piept ridicat care când merg, se mișcă, și unele cum privesc la flăcău; cum miroase lumea! Astăzi, când a mers să primească cuvântul lui don Fulgencio, s-a strecurat găsind deschisă ușa, s-a oprit la intrarea în ... sanctuar. Asta era un fapt rău, dar... Don Fulgencio, era el? Cu un braț ținea robusta talie a doñei Edelmira, iar cu cealaltă mână îi mângâia bărbia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
spune în vers, dar geniul modern nu poate fi mai mult decât sociologic și poezia este o artă a tranziției, în mod pur provizoriu... Și concepția ta despre univers, cum merge? Puțin câte puțin, tată. Dar toată precauția este inutilă; don Avito surprinde la sfârșitul cărților însemnări, hârtii, desene și rămâne perplex. Iar Marina este mamă, săraca, Materia somnoroasă, cea care între somnuri, zice: Asta e, băiatul e îndrăgostit! Îndrăgostit? Fiul meu îndrăgostit? Nu spune nesăbuințe! Nu poate fi... Și cum
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
pierdut umanitatea din așa-zisa dragoste! Este inevitabil poate, moștenire maternă! Nu s-a îndrăgostit oare de el Marina? Nu urmează, peste toate, și bine considerate lucrurile, să fie îndrăgostită mereu? Nu pierde timpul și merge să-l vadă pe don Fulgencio. S-a îndrăgostit! Și când speră altceva, aude vocea flegmatică a filosofului care zice: E natural. Natural da, dar... Dar ... ce? Nu este rațional! Natura învinge rațiunea. Dar rațiunea trebuie să învingă natura. Iese rațiunea din natură. Dar trebuie
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
flegmatică a filosofului care zice: E natural. Natural da, dar... Dar ... ce? Nu este rațional! Natura învinge rațiunea. Dar rațiunea trebuie să învingă natura. Iese rațiunea din natură. Dar trebuie ca natura să intre în rațiune. Este Hado12 replică sec don Fulgencio, deranjat de contradicția pe care i-o face acum don Avito. Și contra lui Hado? Hado însuși. S-a îndrăgostit! S-a îndrăgostit! S-a îndrăgostit! Nu vom avea geniu... Oare geniile nu se îndrăgostesc? Nu, geniile nu se
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ce? Nu este rațional! Natura învinge rațiunea. Dar rațiunea trebuie să învingă natura. Iese rațiunea din natură. Dar trebuie ca natura să intre în rațiune. Este Hado12 replică sec don Fulgencio, deranjat de contradicția pe care i-o face acum don Avito. Și contra lui Hado? Hado însuși. S-a îndrăgostit! S-a îndrăgostit! S-a îndrăgostit! Nu vom avea geniu... Oare geniile nu se îndrăgostesc? Nu, geniile nu se pot îndrăgosti. Și pe lângă aceasta, scoateți-vă din cap să-l
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
Vreau să știu dacă este îndrăgostit de o fată sau o femeie anume, individuală și concretă, sau e îndrăgostit așa, doar de femeia în abstract. În abstract? Și rămâne Carrascal ca cineva care are viziuni. În abstract, da. Dragostea, prietene don Avito, nu este nominalistă, ci realistă, nu urcă de la concret la abstract, ci coboară de la abstract la concret, este mai mult platonică decât aristotelică, începe prin a se îndrăgosti de femeie și în fiecare individuație a ei nu vede mai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a îndrăgostit! S-a îndrăgostit! Și dacă această dragoste se concretizează?". Capitolul X În sfârșit, dragostea lui Apolodoro s-a concretizat. A fost în casa profesorului său de desen la care apelează și alți tineri pentru a se perfecționa. Bunul don Epifanio, după mulți mare artist eșuat, a ajuns să prindă drag de băiat. În timp ce-i corectează desenul, adeseori îi spune: Trebuie să trăiești, Apolo, trebuie să trăiești. Ceilalalți sunt niște șmecheri. Lui don Avito nu-i prea plac ideile acestuia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
alți tineri pentru a se perfecționa. Bunul don Epifanio, după mulți mare artist eșuat, a ajuns să prindă drag de băiat. În timp ce-i corectează desenul, adeseori îi spune: Trebuie să trăiești, Apolo, trebuie să trăiești. Ceilalalți sunt niște șmecheri. Lui don Avito nu-i prea plac ideile acestuia, sau după el, nu idei, anti-idei ale lui don Epifanio, căci pot să împiedice învățarea desenului. Dar se învoiește. E în stare de atâta compromis! Odată, ieșind sau intrând în studiu, în ceea ce
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]