4,224 matches
-
se gândise la duduia Mari. Moșica, în adevăr, nu plecase în Moldova si o dusese destul de bine cu mosafirii, cum zicea ea, și chiar făcuse afaceri bune. Primise pe Lică și pe Sia cu plăcere și se arătase așa ele drăguță, îneît numai ei singure Lică îi povestise toată pătimirea lui, fără ca duduia Mari să arate vreo mirare sau nemulțumire. La înapoierea regimentului, Lică, deși era neliniștit, se dusese la sediu și ceruse reangajarea provizorie. Frica îl trimetea în chiar vizuina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai bun pentru noi traficuri! Acolo îi sta mai bine să fie familist și, cum tot lua cu ei pe duduia Mari, hotărâse să treacă pe la biserică și primărie. Fusese o nuntă frumoasă, la care Lică petrecuse minunat. Moșica, tot drăguță și delicată, părea o fetiță în rochie albă și voal. Ea propusese lui Lică să-1 asocieze ca voiajor pentru afacerile de vinuri. Pe Sia, care nu era bună de nimic în școala profesională unde o înscrisese Lina, și care fugise
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe care Lică i le vindea în detaliu și pricepea pasiunea lor pentru dânsul. Viața nu avea pentru ea nici mister, nici sfială. Lică era în timpul din urmă primul intim la un căpitan de intendență demisionat, însurat cu o femeie drăguță de tot, care cânta din gură și la pian, și era, firește, nebună după Lică. Dar Lică devenise acum mai circumspect în alegere de prieteni. Nu vrea ca Rimii să fie amestecați cu oricine; îi ținea la adăpost de curioși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Domnul Petrescu e mare cunoscător de cai și fost ofițer de cavalerie . Domnul Petrescu consimte să ia direcția, dar își rezervă alegerea orelor de antrenament... De altfel, deocamdată, e vorba numai de, instalat și de organizat. . . Lina a fost foarte drăguță că n-a uitat, înainte de a pleca la Paris ... și domnul Petrescu a fost foarte amabil că n-a uitat nici el... De altfel, pe domnul Petrescu nu-1 cunoaștem acum întîia oară . . . Ți-aduci aminte? ... în ce privește caii, n-are nevoie
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
lui Rim, ca argument convingător. 215 Tot așa de bun violonist, Rim era și organist rutinat. urma să se arate capricios și nesuferit, va fi lăsat să vie îd ttl î Lina telefonase că Rim vrea, că Rim e foarte drăguț, că speră, dar că încă nu poate ieși din casă. La Elena se făcea totuși un început de repetiții, incomplete, laborioase, în liniștea sălei de muzică. Doctorul Rim era așa de bun cunoscător, așa de familiarizat cu partițiile, încît întîrzierea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
un fel de a înfățișa totul care curma orice comentariu. Mini se simțea dezarmată. Orice intervenție apărea de prisos. Se interesă de profesoratul lui Lică. Nu și-1 putea închipui . . . Dar Lina declară că Lică era tot băiat bun și drăguț ca înainte, cu toată situația lui așa de frumoasă . .. Cam ridicolă buna Lină, în adevăr! . . . Așadar, Lică se schimbase fără să se schimbe. Era același care fluiera de mult pe lângă garduri, care deunăzi fluiera pe Sia subt fereastra Rimilor, care
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pare, decât bolnavii pe care i-ați tratat", i-a spus într-o după-amiază), dar doctorul Luca i-a retezat-o scurt: "Dacă vrei să te iert, vino cu mine. Am descoperit o tavernă unde mușteriii sunt serviți de femei drăguțe și se poate gusta un vin pe cinste". Din centru, au pornit-o spre partea vestică a orașului. Undeva, pe o stradă mai dosnică, doctorul s-a oprit în dreptul unei firme spălăcite pe care abia se mai putea desluși un
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
-i spună mai departe povestea. Și Cinthia Își urmă povestea: Îi spuse că s-au căsătorit și că s-au dus să trăiască la San Miguel, Într-o casă care mai există și astăzi, la San Miguel, Într-o casă drăguță văruită toată În alb, ca o casă de păpuși. Au trăit acolo o vreme, dar ea stătea toată ziua În pat; nu putea să se scoale, o Îneca mereu tusea, o tuse care nu se mai oprea. Și fratele bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la școală cu un an mai devreme, așa că n-o să mai fie nevoie să mergi la Kindergarten. Ar fi grozav, fiindcă la Kindergarten e o mare plictiseală. Eu cred că e pentru sugari. Mă simt tare obosită. Scrisoarea ta e drăguță. Te iubesc mult, Julius și să fii cuminte. Domnișoara Julia e foarte nesuferită și are fire de păr negru pe brațe. Te bate la palmă tot timpul și nu știu de ce mămica o cheamă mereu de cînd i-a recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din nou peste cîteva zile și acum Îți trimit doar rîndurile astea. A venit doctorul cel bătrîn. E aici. Pa, Julius. Cu mult dor, Cinthia Au venit apoi trei scrisori de la mama și pe urmă a venit Juan Lucas, foarte drăguț cu toți și foarte grav. În sfîrșit, s-a auzit sunînd telefonul pentru o convorbire cu Statele Unite. Se pare că Juan Lucas se așteptase să sune telefonul, fiindcă a stat mult timp așezat lîngă aparat și imediat după ce a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
azi, ba chiar spusese că era vina lui Santiaguito. — Ascultă, Susan, băiatul a Început să iasă cu fete; e firesc să vrea și el să se distreze... În Lima, la vîrsta lui, nu-i ușor de găsit așa ceva... Metisa e drăguță și uite așa stau lucrurile... — Da, darling, dar ea nu-i vinovată. De unde ai scos-o și pe asta, Susan? Dar, darling, a Încercat să se apere... — O fi avînd și remușcări... nu cumva crezi că e o sfîntă? — Darling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jocul aveau senzația că se topesc de fericire, Julius deschise ochii și se uită la soare, Îi Închise iar, auzi glasul maică-sii și-i simți mîna care-l cuprindea pe după umeri și vîntul care-i mîngîia fața, e foarte drăguț, Gumersindo, darling, cu ochii strînși aștepta fericit sărutul maică-sii ca o adiere de vînt și așteptarea acestui sărut atît de apropiat, a iubirii care se afla alături, făcu să i se pară că lumea e desăvîrșită. Juan Lucas fredona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Încerca să pună mîna pe ele și În același timp trăgînd dintr-o țigară de foi care-i amețește, căutîndu-și locurile la tribună cu biletele În mînă, salutînd pe un coleg de facultate care e și el eu o fată drăguță și fără prejudecăți fiindcă acceptă să stea la soare, fără să-i pese de ce zice lumea, nu e o fandosită care vrea numai la umbră, lasă că o să stăm și noi la umbră de Îndată ce-mi iau licența, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe creștet. Platoul cu sendvișuri cu salam era chiar În fața lui și Julius era gata să se repeadă asupra lor, cînd Susan se Întoarse cu un zîmbet spre cei trei chelneri care-i așteptau ordinele și-i ceru celui mai drăguț două sendvișuri cu salam pe două farfurioare, te rog, fără să-i lase timp Șobolanului să comande, cu aceeași intonație pe care o dobîndise pe cînd era În anul Întîi la Drept, cînd Începuse să frecventeze balurile. Perfect plasați, avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
găsi pînă la urmă acolo unde fusese Întotdeauna și În timpul ăsta Cecilia, sprijinindu-se de perete lîngă ușa apartamentului, se prăpădea de rîs nu altceva, ținîndu-și mîna la gură, urmărită de privirile lui Manolo și ale lui Julius. Era foarte drăguță și nu se mai putea opri din rîs, Îndoită de mijloc de atîta efort, cu o expresie de elevă de liceu care a făcut o ștrengărie sau a cîștigat un meci de volei, nostimă foc și cu năsucul În vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva minute cît dură drumul pentru a se odihni cu ochii Închiși, poate că doar așa, văzînd numai negru, va reuși să uite că pachetul pe care-l pusese alături pe canapea conținea cămășile conașului și nu era un copilaș drăguț, cum credea Păsărica din autobuz, care În fond era singura ființă fericită. Și uite că, Într-adevăr, cel puțin acum hamalii nu aveau de ce să fie fericiți: Carlos, zîmbind ștrengărește pe sub mustață, opri automobilul În fața intrării principale a hotelului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
e Îngrozitoare, de-ai ști cît de mult vreau să te văd, nu-mi Închipuiam că n-o să-l mai văd, scrie-mi, te rog. Susan, darling, Îți trimit cîteva rînduri ca să ți-l descriu pe Julius: e urecheat, foarte drăguț, Julius probabil că e mort de foame la hotel, ne Întoarcem cel tîrziu la zece, Julius, cine e domnul ăsta, mămico?, n-o să plîng, suedeza, așa-i trebuie, darling de Neanderthal te va duce la plimbare cu mașina de curse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
său: maro fără dungi, Lincolnul vert bouteille, soția lui dintr-o familie bună, o bună gospodină, tînără și frumoasă, iubira de ea și-l costa o avere, dar așa se și cuvenea dacă voia să fie un bărbat adevărat, secretare drăguțe, ce-ar fi să cumpăr o moșie, să mă fac turist, cîștig din ce În ce mai bine, să nu le dau prea mulți bani pe mînă băieților, să nu mă facă, vai, bunic, așa de repede, trăiască faima, puterea, viața, băieții mei: ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cîteva zile Cecilia Începuse să stea de vorbă cu Julius cînd Îl Întîlnea În bazin. La Început lui Manolo nu-i prea plăcuse treaba asta, dar pe urmă s-a obișnuit și acum Îi făcea chiar plăcere. Era atît de drăguță Cecilia cînd vorbea cu puștiul, ce fericită era, se destindea complet și era grozav cînd se așezau toți trei alături, departe de cei din cartier și stăteau de vorbă și-l ascultau pe puști vorbind de o surioară, Cinthia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era posibil, foarte posibil de altfel și fiindcă puștiul, cum spunea Cecilia era foarte sensibil, tremura de frig pentru că umbla toată ziua În chiloți de baie și era foarte slab, dar tremura și pentru că era foarte sensibil și era foarte drăguț și ea Își lua prosopul de pe umeri și-l Învelea ca să nu-i mai fie frig și cum stăteau așa de vorbă toți trei semănau cu visurile despre vremea cînd aveau să fie soț și soție, primul meu copil trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
perdeaua cu o expresie sfidătoare: ce te uiți, puștiule?, desigur că voia să se dezbrace. Julius Înainta repede, se Împiedică de o treaptă, străbătu o porțiune Întunecoasă, apoi Încă un patio și Încă un rînd de ferestre, Încă o școlăriță, drăguță foc, lui Julius Începuse să-i fie frig. Aici e scara și se uită Înapoi și era drăguță foc și-i zîmbea și erau o mulțime de ferestre cu becurile agățate foarte sus, astea sînt birourile unei Întreprinderi și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Împiedică de o treaptă, străbătu o porțiune Întunecoasă, apoi Încă un patio și Încă un rînd de ferestre, Încă o școlăriță, drăguță foc, lui Julius Începuse să-i fie frig. Aici e scara și se uită Înapoi și era drăguță foc și-i zîmbea și erau o mulțime de ferestre cu becurile agățate foarte sus, astea sînt birourile unei Întreprinderi și ce-o fi fâcînd bărbatul de la fereastra de colo, mii de ziare, mii de ziare, milioane, sînt trei săptămîni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
toate, trebuie s-o Întreb pe mămica ce Înseamnă copist autorizat, da, așa cred că scrie, COPIST AUTORI.... mi-a zîmbit o școlăriță Îmbrăcată În alb, dar nu cu uniforma de la Villa Maria, Cinthia, mi-a zîmbit dulce și era drăguță foc, Julius se repezi pe scara care ducea la etaj, unde era alt șir de ferestre, la fel ca la parter, cîte un șir de ferestre pe fiecare din cele patru părți ale „vestibulului“, cu becuri la fel ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la pian, ori să fie picior, ori să se Îmbrace foarte elegant, dădea un farmec deosebit Întregii case, uite, Juan, ce plăcut e să-l vezi pe Julius așezat la pian, cu timpul o să-i treacă, dar deocamdată e foarte drăguț, nu poți spune că nu-i așa, darling. Darling era de acord cu ea, tocmai de aceea Îl dăduse pe Julius la o profesoară adevărată, el chiar crede ca e nepoata unui geniu, așteaptă numai pînă o să strige de cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Dintr-o dată Îi veni chiar să-i spună: lasă-mă În pace, domnișoară, dar ceva Îl făcea s-o ierte, poate nevoia de a-și da seama ce se petrece În această casă? clădire? șir de camere?, poate școlărița cea drăguță, oare locuiește aici?, ce ciudat, sau poate bătrînelul care de bună seamă e un Înțelept și apoi copistul și cel care repară mașini de scris, care probabil că nu mai sînt bune de nimic, la lumina unui bec atîrnat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]