12,502 matches
-
cu partidul comunist era, în anii 1960-1970, la ordinea zilei! Aceasta ne era țara! In 1995, atunci cînd tineri „necompromiși" politic vin să pledeze cauza lui Tudor Vianu, ei știau mai mult despre tribulațiile lui Tudor Vianu, despre (într-adevăr) drama opțiunilor sale finale - și, repet, fatale -, în orice caz, mult mai multe fapte decît ceea ce se putea afla la Paris în timpul în care scria Virgil Ierunca 2. 16. Dar Ion Vianu mai prezintă un caz: Edgar Papu. Pentru că volumul său
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
față de Autoritate" (p. 391). Trop c'est trop! Era ultima convorbire cu un om care „rămăsese mult timp liber", dar care acum „apărea deodată supus, reproducînd mecanic sloganurile" (p. 392). 17. Altă grea pierdere, altă „capitulare" - pentru cel care trăise drama de conștiință a lui Tudor Vianu. Este drept, această „schimbare la față" se produsese după anii de detenție și după „reeducare", în ființa unui om „fragil", care nu avea puterea de rezistență a Maestrului său. Dar „domnul Papu" - devenit celebru
Vianu și Vianu (II) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6047_a_7372]
-
indiferenței românilor față de animale. Pentru a exemplifica mentalitatea primitivă a unora dintre proprietarii români de animale, organizatorii au postat pe internet un filmuleț în care un țăran își lovește cu cruzime calul, căzut la pământ din cauza efortului, potrivit green-report.ro. Drama cailor lăsați de izbeliște de proprietari, apoi recuperați brusc pentru a-i vinde la abator, nu a rămas fără ecou în presa străină. "50 de cai sălbatici dintr-o rezervație ocrotită au fost duși la măcelărie ca să fie făcuți salam
Protest la Londra pentru caii de la Letea () [Corola-journal/Journalistic/60523_a_61848]
-
circumstanță, elogii care, pe cît de nimerite sunt sub unghi moral și în discuții în tête-à-tête cu doctorii, pe atît de stinghere par în economia literară a cărții. Căci miza cărții nu stă în reverența morală, ci în sesizarea unei drame grație unui efect literar. E de la sine înțeles că meritul medicilor e imens și fără competența lor lupta cu cancerul ar fi zadarnică, numai că logica povestirii nu îngăduie antracte duioase de gratitudine suspinată, presărate în mijlocul unei proze atît de
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
Mihai Zamfir De un secol si mai bine, din anul 1901, Vlaicu-Vodă se bucură de reputația celei mai reușite drame istorice românești în versuri. Această poziție nu i-a fost disputată pînă astăzi de nici o altă piesă, așa încît Vlaicu-Vodăs-a instalat, parcă prin forța lucrurilor, sub regimul excepției. Analiza textului fortifică ideea de neobișnuit - la nivelul autorului (al unei singure
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
nu i-a fost disputată pînă astăzi de nici o altă piesă, așa încît Vlaicu-Vodăs-a instalat, parcă prin forța lucrurilor, sub regimul excepției. Analiza textului fortifică ideea de neobișnuit - la nivelul autorului (al unei singure scrieri notabile) și la acela al dramei istorice românești, considerate în evoluția ei. Atipică prin formula literară adoptată, Vlaicu-Vodă rămîne atipică și prin biografia scriitorului. Francez prin sânge și prin educație (tatăl său, medicul Carol Davila, venise în România de curînd), francez prin primele sale încercări literare
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
consecințele acestei renegări a Franței vor fi însă durabile. Macedonskianul din tinerețe adoptă ulterior o ideologie naționalistă cu accente extremiste și devine, la maturitate, un gînditor mai apropiat de „Sămănătorul" decît de revistele simboliste. Dedicația așezată de el în fruntea dramei, text pompos și liricoid, este oferită memoriei mamei sale și valorează cît un manifest ideologic. În ciuda revoltei anti-paterne și a trecerii manifeste de la modernism la neaoșism, formația franceză inițială s-a dovedit decisivă. Vlaicu-Vodă nu reprezintă altceva decît adaptarea la
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
pe teme istorice compuse de Corneille ori Racine. Conștient sau nu, poetul Davila s-a lăsat ghidat subreptice de ilustrele modele, probabil citite și apreciate în tinerețe; iar patriotismul său, asumat în ton înalt, are drept urmare - în structura profundă a dramei - modelarea proprie a stilisticii corneliene și raciniene, ca și fixarea unui cadru istoric ciudat: acțiunea se petrece în Valahia secolului al XlV-Iea, tot așa precum tragediile lui Racine se petreceau într-o Romă sau într-o Iudee de fantezie. A
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
tragediei clasice franceze - acesta a fost pariul riscant făcut de Al. Davila cu literatura. Să adăugăm că, global, el a fost cîștigat. Cum a transmutat autorul spiritul tragediei franceze din epoca Regelui Soare în modelul cultural atît de diferit al dramei românești de la sfîrșitul secolului al XlX-lea? În primul rînd, tratînd istoria verificabilă cu o dezinvoltură totală, comparabilă cu dezinvoltura clasicilor. Conform afișului, „Acțiunea se petrece pe la 1370, la Curtea de Argeș": evident, pură fantezie! Valahia de la 1370 prezentă în piesă rămîne
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
privind către stînga. Păreții sunt pardosiți cu pardoseală de stejar vechi, lustruit. Deasupra, covoare. Tavanul, cu grinzi vedețe, e bogat zugrăvit, în dreapta și în stînga ferestrei, trofee de arme ". În acest decor artificial și sofisticat e pusă în scenă o dramă nu mai puțin sofisticată și artificială. Pentru prima oară în teatrul românesc, exact ca la Racine, totul se joacă în replici pline de argumente subtile, de aluzii și de nuanțe. Nu se întîmplă nimic decisiv, căci înfruntările se rezumă la
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Vlaicu și-a împins, după părerea ei, prea departe jocul amînării, nu ezită să hotărască suprimarea (eșuată) a voievodului. Nimic mai racinian decît cuplul central al piesei, peste a cărui înfruntare plutește umbra duelurilor de tipul Agrippine-Neron. Celelalte personaje ale dramei apar mult mai șterse. Davila introduce, în miezul acțiunii, un conflict de data asta cornelian și dă mare importanță relației de iubire dintre Mircea și Anca, fiica Doamnei Clara, simbol al sfîșierii continue între sentiment și datorie - bineînțeles, cu victoria
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
fel de happy end facil; e drept că o misterioasă încleștare a urcat tot timpul pe parcursul piesei, scenă de scenă, fără să bănuim, pînă în actul al IV-lea, actul tuturor dezvăluirilor, cum se va termina înfruntarea. Pînă la Vlaicu-Vodă, drama istorică în versuri alternase între două variante: cea romantic-retorică de factură hugoliană (Alecsandri) și cea popular-arhaică, folclorică (Hasdeu); Davila le sintetizează pe amîndouă într-un spirit propriu, depășind însă evident modelele precedente. La prima vedere, formula lui se situează mai
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Hasdeu: același limbaj arhaic căutat, aceiași termeni populari și regionali puși în valoare, același talent al dialogului. La o examinare atentă, deosebirile devin însă importante. Răzvan și Vidra privilegiază prezența oamenilor simpli, încercînd să le surprindă vorbirea autentică, este o „dramă socială", în care aristocrația, mereu caricaturizată, apare drept inamic principal. Davila exaltă în schimb valorile aristocratice și viziunea creștină; chiar dacă, asemenea lui Hasdeu, mizează pe limbajul natural și spontan al personajelor, poetul fuge de colocvial și de folcloric; despre oricare
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
natural și spontan al personajelor, poetul fuge de colocvial și de folcloric; despre oricare subiect adus în discuție, eroii săi trebuie să vorbească în ton „nobil", în stil elevat, singurul agreat la curtea imaginară a lui Vlaicu-Vodă. Cu personajele acestei drame s-a întîmplat ceva neașteptat: ele par concepute de autor nu doar ca indivizi în conflict, ci și ca ilustrări ale unor principii, ale unor opțiuni religioase și filozofice. In vîrful piramidei, cei doi eroi care își dispută întîietatea reprezintă
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Românești și a destinului ei. De dragul unei înfruntări dramatice între ideologiile la modă în România anului 1900 - modernismul occidentalizant și naționalismul -Davila mută în secolul al XlV-lea o dispută contemporană, transformîndu-l pe Vlaicu-Vodă în patriot de factură sămănătoristă. În dramă se înfruntă deci lumea autohtonă și cea occidentală, lumea ortodoxiei și cea a catolicismului. Autorul îngroașă contururile, pentru ca opoziția celor două moduri de viață să apară cît mai sesizantă. Replicile mai lungi și mai elaborate - relativ puține în raport cu teatrul romantic
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
ceară de la vodă, pentru-așa căsătorie, O părere chibzuită. Clara (izbucnind): Dar ce ai de chibzuit? Mircea pe-Anca o iubește și de ea el e iubit." (Act. II, sc. 8). Dincolo de abilitățile verbale și prozodice, reușita ultimă a acestei drame rezidă în arta combinării a două domenii existențiale și estetice extrem de diferite. Tragedia raciniană, niciodată adaptată pînă atunci teatrului românesc, a fost localizată nu doar în decor național, ci și într-o piesă cu mai multe personaje decît cea clasică
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
Tragedia raciniană, niciodată adaptată pînă atunci teatrului românesc, a fost localizată nu doar în decor național, ci și într-o piesă cu mai multe personaje decît cea clasică, cu suflu istoric și cu o ideologie naționalistă. Ca și la Racine, drama la care asistăm nu reprezintă decît apogeul și finalul unei lungi evoluții, doar sugerate în text; în ciuda culorii locale, tonul piesei se menține constant în registrul înalt și eroic. Imbinînd două direcții atît de diferite, este clar că autorul a
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
fost dusă în general cu bine pînă la capăt, reprezentînd o performanță al cărei succes final pare să-l fi mirat și pe autorul însuși: dovadă că n-a mai încercat niciodată repetarea ei. Operă unică și surprinzătoare, Vlaicu-Vodă sintetizează drama istorică românească în versuri, pentru ca, de fapt, să o și încheie. Cele cîteva încercări ulterioare nu s-au mai ridicat nici pe departe la un nivel comparabil. Constatăm astăzi că Al. Davila și-a petrecut primii 40 de ani ai
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
lui Emil Ivănescu (fratele genial, sinucis cu program, la doar 22 de ani, al poetului Mircea Ivănescu) cu prilejul apariției volumului Artistul și Moartea, în 2006. Culmea, Ileana Mălăncioiu insistă aici nu asupra laturii de melodramă a acestei, până la urmă, drame (se știe, suicidul a fost amânat cu o săptămână, spre liniștea apropiaților, de dragul unei audiții muzicale), ci asupra literaturii din cele câteva bucăți care au rămas de la defunct. Centrul de greutate al cărții îl reprezintă însă transcrierea conferinței Vina tragică
Opera și cartea by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6178_a_7503]
-
Viforul - 1910, Luceafărul - 1911), precum și trei piese în decor contemporan, total diferite ca formulă dramatică; acțiunea lor se desfășoară în lumea micii boierimi (Irinel), a intelectualilor (A doua conștiință) ori a mahalalei bucureștene (Hagi Tudose). Originalitate pregnantă întîlnim doar în drama istorică. Pentru a reînvia figura lui Ștefan cel Mare în cea mai reușită dintre piesele trilogiei, în Apus de soare, scriitorul, posesor al unei culturi istorice reduse, s-a documentat intens, citind aproape tot ce se afla în acel moment
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
la dispoziția publicului asupra celebrului domnitor. Partea de documentare vizibilă și școlărească reprezintă cel mai neplăcut lest în construcția ansamblului: referințele istorice explicite, replicile diferitelor personaje în care se povestesc bătălii ori scene de înfruntare sunt relativ numeroase și transformă drama în litografie cu scop didactic. Episoade parazitare de acest tip se găsesc destule în Apus de soare, dar ele devin sufocante în Viforul și Luceafărul. In schimb, în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
și transformă drama în litografie cu scop didactic. Episoade parazitare de acest tip se găsesc destule în Apus de soare, dar ele devin sufocante în Viforul și Luceafărul. In schimb, în mod inspirat, Delavrancea a avut intuiția de a transforma drama istorică despre Ștefan în basm dramatizat. Cînd eroii își pierd identitatea documentară, ei dobîndesc contururi vagi, creatoare de atmosferă; gesturile lor abia schițate, hieratice, se combină cu un limbaj aluziv. I s-a reproșat lui Delavrancea frecventa utilizare a muntenismelor
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
Ah! Moldovo, căci nu ți-e milă... ȘTEFAN: Milă? DOAMNA MARIA: De mine... " (Actul I, scena 5). Simptomatic, Delavrancea lasă piesa să plutească în ireal; teatrul simbolist, pe care autorul nu arăta să-l fi cunoscut, devine prezență discretă, iar drama istorică începe să poarte semnele modernității. In acest basm dramatic cult (mult mai convingător decît naivele basme în proză), lupta se dă, schematic, între buni și răi; victoria va aparține binelui, deși eroul suprem trebuie în final să moară. Pe
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
se dă, schematic, între buni și răi; victoria va aparține binelui, deși eroul suprem trebuie în final să moară. Pe istoria, în principiu, atent reconstituită documentar, autorul brodează de fapt o poveste. Din păcate, aura legendară dispare în celelalte două drame ale trilogiei, pe măsură ce episoadele strict istorice se îndesesc. Cu excepția lui Ștefăniță din Viforul (un fel de prinț shakespearian dement, însetat de sînge la modul irațional și avîntîndu-se astfel vertiginos spre moarte), personaj pe care nebunia sa îl salvează, literar vorbind
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
contextul critic în care apare această carte, ce aspiră să modifice radical exegeza brâncușiană, jalonată de cercetări de prestigiu, ca acelea ale lui Sidney Geist, Serge Fauchereau, ori Radu Varia. Notele sunt și ele prea parcimonioase, referindu-se numai la drama trăită de autor în timpul regimului comunist, dar nu și la textul cărții sale, ce necesita, după atâtea decenii, o serie de glose. Foarte utilă este doar bibliografia completă a volumelor lui Petre Pandrea, de la sfârșit. O notă asupra ediției, care
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]