37,362 matches
-
să te mai suport, cît?! Ce dacă ești con-țăran cu soțul meu și prieten cu Doina?! M-am săturat să tot fiu dezbrăcată cu privirea! Și ai venit aici ca să fii dezbrăcată cu mîinile spune Mihai calm, clipind din ochiul drept, care îi lăcrimează de durerea loviturii, întinzînd încet brațele către femeia din fața sa, rămasă stupefiată, cu ochii măriți, încremenită. Palmele lui Mihai ating umeri hainei de blană... Maria tremură scurt, ca un fior, dar pînă să-și dea bine seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să o atingă. O mînă i-a eliberat brațul, simte cum degetele lunecă în sus, pe gît, spre obraz... Ești frumoasă, Maria; frumoasă ca un blestem... Cealaltă mînă a descris un arc prin aer, oprindu-și vîrful degetelor pe obrazul drept, atingîndu-l, pentru ca mai apoi, amețită de-a binelea, femeia să-și simtă capul ținut ca pe o floare între palmele amîndouă. Ești frumoasă! murmură Mihai din nou, plecîndu-se către obrazul ce-l ține între palme. N-am vrut niciodată ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu vodcă rusească, aflată lîngă teancul de dicționare, deșurubîndu-i capacul. După ce toarnă în pahare mai sus de jumătate, le ia în mîini, ținîndu-le cu fundul în palmă, sprijinite de degete, se întoarce spre Maria, îi pune un pahar în mîna dreaptă și, înclinînd privirea în semn de respect, șoptește: Bine ați venit, doamnă! Domnule... murmură Maria, schițînd și ea un gest, urmat de un surîs ascuțit, în vreme ce ridică paharul spre buze, dar, înainte de a sorbi, mai aruncă o privire lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
exclame ceva. O vede cum face o mișcare scurtă, aruncă paharul peste hîrtiile de pe masă, frînge țigara ca pe un băț, contractă nervoasă pumnul, din care, cînd îl deschide, ninge deasupra mesei cu fulgii tutunului; se ridică, scutură scurt genunchiul drept, să-și așeze poala fustei, apoi se întoarce cu fața spre ușă: Te rog, fii atît de bun și dă-mi blana! Palmele lui Mihai cuprind cu timiditate umerii femeii, abia atingîndu-i: Doamnă... spune vocea lui rugătoare. Te rog! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în centrul acestei încăperi. N-am să aflu de ce a venit la mine, căci, observ, soarta Doinei n-o prea doare. În schimb, ce n-au putut face gesturile, vorbele și insistența, a făcut rapid, fără poticniri, vodca: un drum drept, continuu; a topit-o încet-încet; rămîne ca eu să insist... Va reacționa desigur, dar mai cu teamă, fără convingere..." Mihai se mișcă puțin pe marginea patului și, ca și cum ar fi văzut abia acum blana femeii aruncată lîngă perete, o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Vlădeanu". Liniște deplină. Chiar și vîntul, afară, a stat. Undeva însă, în una din garsonierele de la capătul celălalt al etajului, cîntă un aparat de radio. Cristina prinde poșeta și pachetul în mîna stîngă, să poată trage cu dinții de mănușa dreaptă, să și-o scoată. Apropie degetul îndoit de ușă, vrea să bată, dar, nehotărîtă, renunță. Pornește înapoi spre scara centrală, tiptil, pe vîrfuri, să nu facă zgomot. Pachetul de sub braț, ca un sul, îi lunecă, lovind înfundat cimentul. "Sînt ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Sibiu și nu-i place. Întoarsă înapoi în sufragerie, cu privirea pierdută, în căutarea unui punct de sprijin, se oprește în fața tabloului de pe perete ea, Radu și copilul, prinși într-un moment de mișcare, cînd ea lua copilul peste umărul drept, din brațele tatălui, ca în "Sfînta familie" a lui Michelangelo -, privește lung, are o strîngere de inimă, iar capul începe să o doară. Stricatul naibii! strigă cu ură de ce nu te-a luat Dracul atunci?!, să nu mai fi stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Cam cîte cărți vrei? Două răspunde Lazăr. Două, dar bune. Oricum, o gheată, fie ea și pingelită, nu se ia din drum. Și două zice profesorul cînd îi dă două cărți. Mai dorești ceva? O șosetă. Plus una. Plus gheata dreaptă. Sec. Șase țîțe zice Lazăr, aruncînd pe masă trei dame. Te-am săltat la mustață îi rîde profesorul, arătîndu-i trei popi. N-ar fi rău să scoți și obiectele în chestiune. Lazăr descalță ghetele și o șosetă, pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brusc, și tot brusc se oprește, înfiorat parcă de propriu-i glas; tace, cu privirea absorbită de o vedere de sub sticlă, înfățișînd o stațiune montană iarna; surîde unui gînd, apoi, cînd surîsul i se întristează în colțul gurii, plimbă palma dreaptă peste cîteva poze cu artiste, dă un bobîrnac uneia și sfîrșește prin a-și lăsa privirea slobodă în gol. Ascultă, Mihai, spune el încet o iubești pe Doinița? Adică, între voi doi s-a stabilit...? Nu, nea Toadere, răspunde Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-a sfîșiat cu ghearele de la umărul stîng pînă la genunchiul drept, zgîrietura atingîndu-mă și pe aici arată Săteanu la mijloc -, de-am stat un timp în spital, infectat. M-ar fi sfîșiat cîinele de tot dacă n-aș fi știut de pe cînd eram în sat să-i bag mîna în gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
profesorului și începe să împartă cărțile. Acum să te văd! rînjește Lazăr, sfărîmînd țigara între dinți. Profesorul uită să mai tremure, adunîndu-se tot asupra cărților din mînă. Cărți? mai întreabă Lazăr. Servit murmură profesorul, hotărîndu-se cu greu să ridice brațul drept, să-și șteargă fruntea. Servit bine? insistă Lazăr. Onorabil răspunde profesorul, dînd afirmativ din cap de cinci-șase ori pînă își aduce aminte că trebuie să se oprească. Și servit vrea Lazăr să pună punct. Ful de popi rostește încet, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
scăzut deja. În ce parte? îl întrebă arhitectul pe Dorin, imediat ce doctorul pleacă. Încolo arată tînărul spre fereastră. Arhitectul se ridică și, pocnind rar cu bastonul în cimentul de pe jos, privește atent grinzile care susțin acoperișul, măsurînd din ochi unghiurile drepte, înspăimîntat la gîndul că greutatea zăpezii ar putea surpa acoperișul. Mihaela, preocupată să-și îmbrace șorțul alb, radioasă ca orice femeie grasă, trezită după un somn bun, își face apariția dincolo de bar, urmată de Sultana, îmbrăcată în capot, morocănoasă, încruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cum tace, Mihai o strînge mai cu putere, învăluindu-i gura într-un sărut lung, răscolitor, alintînd cu palmele trupul aproape gol, dar, învins de răceala femeii, se retrage încet, cu părere fie rău, sfîrșind prin a-și prelinge palma dreaptă pe brațul ei gol, pînă îi întîlnește mîna, pe care o ia și o ridică, sărutînd-o. Domnule Vlădeanu, pufneșet Maria batjocoritoare bunul meu simț s-a consumat în întregime așteptîndu-te să văd pînă unde poți merge cu ridicolul, cît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-n tot timpul acesta, mîna lui, care s-a oprit pe sînul femeii, a atins mamelonul, iar acum îl simte întărindu-se. Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce pe mamelon, prinzîndu-l între primele trei, adunate ca atunci cînd faci semnul crucii. Nu strînge deloc, doar pipăie mamelonul regăsit tare. Atingerea salivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
tot mai tare la fiecare nouă zvîcnire a corpului. Și dintr-o dată, totul încremenește. Cîteva secunde, multe la număr, Mihai nu îndrăznește nici să răsufle; aude doar cum susură pe la urechea sa aerul expirat cu regularitate de Maria. Scoate palma dreaptă de sub spatele ei și-i alintă încet obrazul, sărutîndu-i din cînd în cînd, ca o atingere, locul alintat. Apoi îndrăznește să se miște puțin, atît cît să simtă că trupul femeii tresare, încă răscolit adînc. Și iar o alintă, coborîndu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și lambriuri, gesticulând cu atitudinea specifică membrilor unui club cvasi-canadian. Mai târziu, se izbeau cu Mini Cooper-ele de indicatoarele de pe carosabil sau cu șoldurile de mobilierul din încăpere. Primăvara și toamna, Carol și Beverley beau pinte de bitter din pahare drepte; vara, dădeau peste cap bere Pilsner din sticle cu capac de aluminiu auriu; iarna, sorbeau cu înghițituri mici un vin gros de orz, căruia i se spunea Winter Warmer și care chiar își merita numele. Carol își păstra mintea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acești proprietari de magazine sunt îmbrăcați în cardigane, au părul dat cu gel și fac parte din Vechiul Ordin Antediluvian al Bizonilor. Sunt bărbați serioși, vânând orice ocazie importantă. Paradele anuale de Ziua Rememorării i-au deprins să se țină drepți; pe de altă parte, însă, decenii de invidie și resentimente au reușit să le încovoaie umerii. Iar consumul masiv de bere Lamot în anii din urmă a desenat o rețea de capilare sparte pe fețele lor - fețe dezaprobatoare, adesea rigide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să se ridice din nou, ca un schior pe pârtie, pe pista magnifică a pântecelui său. La ce se gândea Bull în timp ce executa această verificare a instrumentelor, înainte de a-și începe ziua? La prea puține lucruri. Chiar așa. Treaz și drept, sau în pat, dar nu singur, Bull nu era decât o creatură siderată. Sprâncenele i se încruntau adesea de atâta concentrare, dar gândurile îi erau asemenea unor sportivi decrepiți, suferind de artrită. Se târau, gesticulau și simulau că se ciocnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
putea ieși să luăm cina, și după aceea să mergem la un film. Ce părere ai? Vai, încă mă iubește! Valuri succesive de plăcere cuprindeau pieptul lui Naomi. Ce puțin îmi trebuie ca să fiu fericită, se gândi, disprețuindu-se pe drept cuvânt pentru asta. Allan închise ușa din față cu suficientă forță încât să facă micile panouri colorate de sticlă să se zguduie. Își relaxă umerii și porni în plimbarea de o sută cincizeci de iarzi către Centrul de Sănătate Grove
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ducă la asistentă cât sunt eu plecat și joaca o să ia sfârșit! Alan trecuse chiar pe lângă casa domnului Gaston. Apoi luase curba, îndreptându-se către East Finchley. Pe umărul stâng avea un drăcușor, pe cel drept un îngeraș. Pe umărul drept al drăcușorului era un îngeraș, pe cel stâng un drăcușor. La fel se întâmpla și cu îngerașul cel dintâi și așa mai departe, și mai departe. Aceasta era reductio ad infinitum a sentimentului moral al lui Alan: o uriașă pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
starea de repulsie fiziologică îi dispăruse. Ba chiar își imagina că vor face din nou dragoste. Poate chiar foarte curând. Poate chiar după ce își terminau șampania. Din grădină, Bull vedea totul. Își schimbase poziția pentru că simțise un cârcel în piciorul drept și o senzație neplăcută de inflamare în cel stâng. Lacrimi grele i se rostogoleau pe obrajii umflați. O transpirație fierbinte îi apăruse la rădăcina părului de culoarea ghimbirului. Îi văzuse zâmbind împreună, îi văzuse îmbrățișându-se, îi văzuse sărutându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un plan simetric pe o axă. Sălile construite în jurul acesteia sunt imense și frumoase, iar cele laterale sunt relativ mici și simple. În fața construcțiilor imperiale, pe partea stângă, este ridicat templul strămoșilor, unde împărații se închină acestora, iar pe partea dreaptă se află altarul unde este venerat zeul pământului și al grânelor. Grupul de construcții imperiale are două părți. Cea din față este locul unde împărații desfășurau activitățile administrative și organizau diferite ceremonii și ritualuri. Partea din spate era rezervată locuinței
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lor, meșterii chinezi s-au inspirat și din specificul amenajării grădinilor, combinând armonios cele două stiluri de construcții. Intrarea în templu se face, de obicei, pe axa principală a clădirii. Pe partea stângă se află Turnul Clopotului, iar pe partea dreaptă, Turnul Tobei. În mijloc se găsește Sala Suveranului Celest unde sunt statuile celor patru gardieni ai lui Buddha. Urmează Sala lui Sakyamuni și încăperea pentru păstrarea sutrelor. Chiliile călugărilor și sala de mese sunt pe partea laterală a axei principale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a început și Pangu să se liniștească. Dar eroul poveștii obosise, era deja la capătul puterilor. Uriașul său trup se prăbușise. După moartea lui Pangu, corpul lui cunoaște o schimbare uriașă. Ochiul stâng se transformă într-un soare galben-roșu. Ochiul drept devine luna argintie. Ultima lui suflare se preschimbă în nori și vânt, iar vocea lui se transformă în tunete și trăznete. Părul și mustața devin stele. Capul și cele patru membre se preschimbă în cele patru puncte cardinale și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]