5,880 matches
-
se uită cu coada ochiului la mine și mi se pare că depistez pe figura lui Întunecată aceeași expresie de copil, s-ar putea să fie sincer. — Am găsit o masă de ping-pong undeva În spate. E și palete În dulap. Măî, care vine să joace cu mine? Ceilalți șovăie, nu Îmi dau seama dacă de teama lui Portocală sau de teama țiganului. Gărăgău se uită În continuare la mine. — Măî lungane, tu nu ziceai că ești sportiv? Îmi fac un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mod neașteptat de cuvintele mele. După două zile, se mai adună cîțiva veterani, fiecare i-a șutit cîte un răcan lui Portocală, așa că se Încing campionate la dublu. Jucăm pe țigări. Distracția se termină cînd Portocală pune un lacăt pe dulapul cu palete și mingi. Pentru că se pare că În cele din urmă nu mai are cu cine să facă instrucție. Jurămîntul alămurile străfulgerînd vesel din mijlocul grupului de bărbați solemni SÎntem la mijlocul lui noiembrie și cerul se Înseninează brusc, vremea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
repede spre capătul culoarului. Nu ne zice, țipă. Dar nu precizează ce se transmite. Fugim după ea cu inimile strînse, prin mulțimea de pe etaj, care pînă acum cîteva minute părea ascunsă În pereți, În oalele de noapte de sub paturi, În dulapurile cu eprubete, În acel nicăieri ocrotitor care ne-a fost patrie atîția ani. Alergăm cu inima strînsă după asistentă, iar În mintea noastră țipă Întrebări: Ce-a vrut să spună? Ce se transmite? N-a fugit Ceaușescu? Sau e altceva
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Emil cu o expresie din ce În ce mai acră. Aproape că Îmi vine să scot din gură bucățile pe jumătate mestecate, să le lipesc la loc pe sandvici și să i-l dau Înapoi - ia-ți-l și bagă-l la loc În dulap! Ne Încurajăm să coborîm la poarta spitalului. Sufăr de un soi de frenezie, o energie fără țel, ceva de animal tînăr În a cărui alcătuire psihică expresia LIBERTATE funcționează ca fisiunea nucleară. SÎntem liberi. LIBERI. Din acest moment, orice devine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
atunci cînd vechiul director al teatrului a ajuns la vîrsta pensionării l-au numit pe el În loc. Cei doi maeștri au urcat la ultimul etaj, În cabina pe care o Împart de 15 ani, comentînd povestea. Au scos dintr-un dulap o sticlă de vin și și-au amintit cum arăta directorul cînd a venit În teatru. Un limbric, n-avea cu ce să-și acopere ciolanele alea de nemîncat. Bă, futu-l În cur pe mă-sa, putea să ne
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
eu te Întrebam unde ai dat de ea. La gineco, jos. Aha, păi și poate că ți-a trecut și ție prin cap că o bucățică așa de disponibilă, la gineco, Înseamnă pericol, poate că vrei să te Împrietenești cu dulapul de penicilină din cabinetul asistentelor. Taci bă, n-are decît un chist, nu-i chiar așa de nasol, dacă vrei și tu, te trimit la fix, Îți spun cum o cheamă, dar nu știu dacă meriți, mi-a zis el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greu la una din cabinele de duș, la două noaptea, săpunul și jetul de apă fierbinte (apă fierbinte noaptea la 2!! !) care curgea prin țeava fără cap de duș Încercînd să-mi spele atît destinul de o Împrietenire nedorită cu dulapul cu penicilină, cît și mizeria din capul și din inima de erou cu pieptul de oțel. Delia! Credea că sînt altfel, dar a plecat cu șchiopu’ ăla de Claudiu! Deci. Ultimele zile au fost o nebunie. Dacă Moise s-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
față e o ușă metalică, deasupra ei există un bec palid. Intru pe această ușă Într-o cameră plină cu lucruri vechi strînse În grămezi și saci, vine dinspre ele un miros putregăios; În celălalt capăt al camerei există un dulap, pe ușa lui, o oglindă, În care mă privesc și am sentimentul foarte ciudat că de fapt sînt Într-un muzeu. Îmi mișc mîinile, dar reflexia mea, care arată jigărită și Îmbătrînită prematur, nu și le mișcă, acesta nu sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a se lăsa încântat de orice și de oricine. — Casa noastră! exclamă Tom. Propria noastră casă. Ah, ce bine! În viața lui nu fusese proprietarul unui spațiu domestic atât de vast. Începu să exploreze camerele, deschizând ușile, uitându-se prin dulapuri, zbenguindu-se pe scări în sus și-n jos. Emma aruncă o privire în salon, apoi descoperi biroul lui Greg și începu să se uite la cărți. Descoperi cu plăcere o serie de opere istorice (Greg studiase istoria la York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apă, turnând în ea mirul și vinul din potire. În încăpere se răspândi un parfum paradisiac. Până să se umple cada, Tom intră în dormitorul lui Greg și al lui Ju și dădu la o parte ușa glisantă a uriașului dulap în perete, care ocupa o întreagă latură a camerei. I se înfățișă o strălucitoare înșiruire de veșminte. Atât Greg cât și Judy aveau orgoliul îmbrăcăminții; erau o pereche frumoasă și le plăcea eleganța vestimentară. Tom își desfătă privirea cu numeroasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dar nu ca tine. Oriunde te-ar așeza cineva, te apuci să citești. Și ții minte tot ce citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am și uitat de ea. Dumnezeule, am lăsat apa să curgă în baie. Tom se năpusti sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
încet, capul. — George, hello...! George rămase cu capul întors, iar privirile ochilor lui mari, distanțați, lunecară spre Tom, fără să se fixeze însă asupră-i. Lui Tom i se înfățisă imaginea stranie sau, mai curând, amintirea unui nebun într-un dulap. Simți cu intensitate, ceea ce în trecut simțise doar vag, calitatea nefirească a lui George, neplăcută ca mirosul unui strigoi. — George, aș vrea să ți-l prezint pe prietenul meu, Emmanuel Scarlett-Taylor, îi dădu înainte Tom. George nu rosti nici un cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare lui Alex în copilărie. Aici va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn de culoarea nucii ca și patul, își va ține hainele. În camera de zi, de la parter, sau poate că în cel de-al doilea dormitor, pe care Alex îl transformase în cameră de lucru, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-ți ucizi soția, ai spart sticlăria romană pentru că erai beat, ești, pur și simplu, un caraghios. Și acum, pleacă, dacă nu vrei să mă faci să-mi fie milă de dumneata. George începu să se învârtească prin cameră. Deschise ușa dulapului, se uită în el și atinse pardesiul lui John Robert care atârna pe un umeraș. Deschise ușa băii și privi în puțul, înecat de aburi, al bazinului. Închise din nou ușa și spuse: — Ce se întâmplă cu tine, Rozanov? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scărpina o ureche, foca neagră eschimosă, asemănătoare cu un melc fără cochilie, și văsulețul japonez, alb cu roz, în care se lăfăiau acum câteva primule culese cu râvnă lângă poarta din spatele grădinii. Scotociseră peste tot, deschiseseră fiecare sertar și fiecare dulap, trăseseră în jos fiecare dintre storurile pictate. Într-una din camerele de jos, avuseseră surpriza de a se confrunta cu un sinod de zeități, plămădite din lut și papier mâché, vopsite în culori țipătoare. Erau vechile fetișuri ale lui Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Hattie adusese una dintre ele în dormitor, o făptură cu un cap roșu de câine și ochi bulbucați, și o așezase alături de iepuraș, focă și văsulețul japonez, dar cine știe ce scrupul supertițios o făcuse să ducă statueta repede la loc, în dulap. Pearl ar fi preferat dormitorul mai mic, care dădea spre Belmont (cel pe care Alex îl destinase ca încăpere de lucru pentru John Robert), lăsându-i lui Hattie camera mai mare (cea cu avionul și cățelul), care dădea spre spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
e vulgar, arăți scabros, scabros, și toți oamenii ăștia care vin și strigă pe sub ferestrele noastre, e detestabil, nu pot să înțeleg! Avem de gând să chemăm poliția. Scoate-ți odată peruca asta! Emma își scoase peruca. O găsise în dulapul lui Judy, în care scotocise după plecarea lui Tom, și peruca îi dăduse ideea deghizării. Îi plăcuse să aleagă și să decidă care dintre toaletele lui Judy ar fi fost cea mai potrivită. Agăță peruca pe una dintre crengile salcâmului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Își propusese într-adevăr să studieze serios. Dar după plecarea lui Tom se simțise atât de deprimat, încât hotărâse să ia o gură de whisky. După care, devenise strict necesar să bea în continuare. Pe urmă începuse să scotocească prin dulapul lui Judy, găsise peruca blondă cu păr lung, o încercase și se gândi că ar fi păcat să nu încerce și o rochie. Rezultatul i se păruse atât de nostim și de fermecător, transformarea atât de completă, încât se simțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și el. Ce este? George! încearcă să vâre cheia în broască! Repede, repede! Diane îl trase pe Tom, apucându-l de încheietura mâinii, pe care degetele ei scurte nu izbuteau să o cuprindă. Îl duse pe palier, unde deschise un dulap spațios în perete, cu uși glisante. Împinse la o parte câteva rochii care atârnau pe umerașe, făcând un spațiu în care Tom intră, împleticindu-se. Îi șopti: — Totdeauna când vine se duce întâi la toaletă. Am să pun radioul tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la toaletă, eu am să ies pe palier și am să tușesc, iar tu te strecori repede pe scară. Împinse ușa glisantă și plecă. Tom aranjă instinctiv rochiile, ascunzându-se după ele și lipindu-se de peretele din spate al dulapului adânc. Picioarele lui, ieșind pe sub poalele rochiilor, păreau uriașe. Întinse mâna și crăpă ușor ușa glisantă. Se simțea speriat și rușinat. Aparatul de radio se auzea din nou, foarte tare. Auzi ușa de jos deschizându-se, apoi pașii lui George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de radio. Tom se gândi: „Știe!“. Dar acum îi putea auzi pe George și pe Diane vorbind cu glasuri liniștite. Dacă s-ar fi concentrat, ar fi putut desluși și ce-și spuneau. Se gândi iar „Trebuie să ies din dulapul ăsta cu orice preț; n-aș suporta pentru nimic în lume ca George să mă găsească aici, ascuns printre rochii, mi-ar ruina întreaga viață!“. Împinse ușor ușa care glisa pe șina ei și păși tiptil afară din dulap. Ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din dulapul ăsta cu orice preț; n-aș suporta pentru nimic în lume ca George să mă găsească aici, ascuns printre rochii, mi-ar ruina întreaga viață!“. Împinse ușor ușa care glisa pe șina ei și păși tiptil afară din dulap. Ușa camerei de zi era închisă, glasurile continuau să se audă. Tom începu să coboare scara, treaptă cu treaptă, evitând orice zgomot, spre ușa de jos pe care Diane o lăsase deschisă. Rezemându-se cu toată greutatea trupului de balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
imposibilă; nu îndrăznea să-i mărturisească lui Brian extravaganța ei și își dădea seama că ar fi imoral să-i ceară lui Adam să ascundă de tatăl lui darul. Între timp, oul vinovat zăcea în cutiuța lui de carton, în dulapul ei. Alex se apropie și ea de fereastră. — Ce-i chestia aia din salcâm? — Un soi de plantă parazită, își dădu cu părerea Brian, care li se alăturase. — O plantă? — Ceva ca vâscul. — Ăsta nu-i vâsc. Am spus ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu doamna, și iată-mă cazat. Gazda, parcă prevăzând ce aș dori, imi spune că se întoarce repede cu o pâine, un litru de lapte, două roșii din grădina ei, de cealaltă parte a pârâului. Imi spune că și în dulapurile din bucătărie se găsesc multe alimente, așa că nu trebuie să mă neliniștesc. Ii plătesc 12 euro pentru cazare și 1 euro pentru lapte (pentru pâine și roșii nu vrea să primească nimic), iar la plecare îmi spune să nu uit
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
zilele noastre. Și gurile de gaz metan și-au arătat utilitatea din plin. Pregătirile pentru asfaltare au început cu aducerea unui cuptor rudimentar, de fier, vechi, ruginit și probabil foarte greu. Cu ce să-l asemuiesc? Să zicem cu un dulap masiv, lătăreț, înalt cam de un stat de om (sau poate de un stat de copil?); un focar dedesubt, care se racorda la gura de gaz, o gură de alimentare, deasupra, asemănătoare pâlniei unei uriașe mașini de tocat, iar între
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]