14,797 matches
-
Lit. Amory a Întins leneș mâna spre teancul de reviste de pe masă. — I-ai citit ultima capodoperă? — Nu scap nici una. Sunt rarități. Amori a frunzărit publicația. — Hei! a strigat surprins. E Încă boboc, nu? — Da. — Ascult-o pe asta! Sfinte Dumnezeule! „Vorbește o subretă: Ziua se-mbracă-n falduri de neagră catifea, Lumânărele dalbe, În cleștii argintați, Cu flăcări tremurânde, sunt niște umbre-n vânt. Pia, Pompia... vino, să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să plecăm...“ — Acuma spune-mi și mie ce naiba Înseamnă? — O scenă de cămară. „Cu degetele țepene, ca barza În plin zbor, Ea zace pe patul cu cearșafuri albe, Cu mâinile-apăsate pe sânul mic, o sfântă, Bella Cunizza, vino la lumină!“ — Dumnezeule mare, Kerry, despre ce-o fi vorba? Jur că nu Înțeleg nimic, deși sunt și eu un ins cu veleități literare. — E destul de greu, a răspuns Kerry. Trebuie să te gândești la dricuri și la lapte stricat când le citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aleea moale. De undeva de sub o fereastră nevăzută, o voce a țipat inevitabila somație „ Scoate capul afară!“ O sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of, Dumnezeule Doamne! a strigat Amory. Uite! — Ce-i? — Lăsați-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec. Cred că e puțin cam excentric. Mașina s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
târziu avea să-și amintească aspectul de harpie pe care i-l dădea capotul vechi și vocea spartă și cavernoasă cu care vorbea — Sunteți băieți de la Princeton? — Da. — Unu’ de-al vostru e mort aicia și alți doi aproape morți. — Dumnezeule! — Priviți. Femeia Întinse un deget și băieții au privit Îngroziți. În lumina tare a unei lămpi cu arc voltaic de la marginea șoselei zăcea o formă omenească, cu fața În jos, Într-un cerc de sânge ce se lățea. Au sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
seama ce s-a Întâmplat, a zis Ferrenby, cu Încordare În voce. Dick conducea și refuza să plece de la volan. I-am atras atenția că a băut prea mult, pe urmă a apărut afurisita aia de curbă și... Of, Doamne Dumnezeule! S-a trântit pe podea, cu fața-n jos, izbucnind Într-un plâns spasmodic, fără lacrimi. Sosise doctorul și Amory s-a dus la canapea, unde cineva i-a Înmânat un cearșaf, să acopere mortul. Cu Încrâncenare bruscă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Își schimbau poziția În fotolii. Pe urmă interveni o schimbare, ca zigzagul unui fulger. Amory a sărit În sus, Încremenind, rece ca gheața. Tom Îl privea cu gura căscată, cu ochii ficși. — Îndură-te, Doamne! a țipat Amory. — O, sfinte Dumnezeule!, a strigat și Tom. Uită-te În spate! Iute ca fulgerul, Amory s-a răsucit pe călcâie. N-a văzut nimic altceva decât sticla neagră a geamului. — A dispărut, s-a auzit vocea lui Tom după Încă o secundă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
prin pădure, ba chiar am intrat printre copaci până n-am mai simțit nici urmă de teamă, iar Într-o noapte m-am așezat pe iarbă și am ațipit. Am știut atunci că am terminat-o cu frica de Întuneric. — Dumnezeule mare! a inspirat Amory. Eu, unul, n-aș fi rezistat. Aș fi parcurs jumătate din drum, dar la prima trecere a unui automobil, care-ar fi Înăsprit bezna după ce i-ar fi dispărut farurile, aș fi făcut cale-ntoarsă. — Păi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a-mi fi superior ca minte. — Prost moment ți-ai ales ca să recunoști așa ceva. Lumea Începe să creadă că-i Într-o ureche. — E mult deasupra tuturor; și știi că ai și tu aceeași impresie când vorbești cu el. Sfinte Dumnezeule, Tom, cândva te situai pe o poziție potrivnică „lumii“. Succesul te-a transformat Într-o ființă absolut convențională. Remarca l-a enervat pe Tom: — Și ce-ncearcă, să fie un sfânt fără prihană? — Nu! În orice caz, nu ca alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a stăruit În minte lui Pavel pe drumul Damascului și l-a Îndemnat să răspândească pretutindeni În lume cuvântul Domnului. — Continuă. — Asta-i tot; asta-i datoria mea personală. Chiar dacă acum nu-s decât un pion - o piesă de sacrificiu. Dumnezeule! Amory, doar nu crezi că-mi plac nemții! Păi, ce altceva mi-aș putea Închipui? Ajung la capătul lanțului logic despre non-rezistență și acolo, ca un centru eliminat, găsesc spectrul uriaș al unui om așa cum este el și cum va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
când valsul a intrat și Newman a ieșit...“ Dar valsul intrase cu mult mai devreme, așa că a tăiat partea aceea. — Și intitulat Cântec Într-o vreme a ordinii, s-a auzit vocea profesorului zbârnâind În depărtare. „Vreme a ordinii“ - Sfinte Dumnezeule! Totul Înghesuit cu forța În ladă și victorienii așezați, zâmbăreți, pe capac... cu Browning În vila lui italiană țipând cât Îl țineau bojocii: „Totu-i spre bine!“ Amory a mai scris: „Ai Îngenunchiat În templu, el s-a-nclinat s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Foloseai cuvântul ăsta când te refereai la el În scrisori. ALEC: O, scrie tot felul de chestii. CECELIA: Cântă la pian? ALEC: Nu, nu cred. CECELIA (la nimereală): Bea? ALEC: Da - nu-i nimic anormal cu el. CECELIA: Bani? ALEC: Dumnezeule, Întreabă-l tu! Cândva avea berechet, iar acum are o rentă. (Apare DOAMNA CONNAGE.) DOAMNA CONNAGE: Alec, se Înțelege că suntem bucuroși să găzduim un prieten vechi de-al tău... ALEC: Zău dacă n-ar trebui să veniți să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
EA (visătoare): Am sărutat o duzină de bărbați. Presupun că voi mai săruta câteva duzini. EL (dus pe gânduri): Da, presupun că o vei face - doar așa În joacă. EA: Celor mai mulți le place cum sărut. EL (revenindu-și În fire): Dumnezeule mare, da! Sărută-mă Încă o dată, Rosalind. EA: Nu. De regulă, curiozitatea mi-e satisfăcută cu un singur sărut. EL (descurajat): Este o regulă? EA: Formulez regulile după caz. EL. Tu și cu mine semănăm Întrucâtva - numai că eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
duce agale la șifonier și scoate o tabacheră, pe care o ascunde În sertarul lateral al biroului. Intră mama ei, cu un carnețel În mână.) DOAMNA CONNAGE: Doamne! Doream neapărat să-ți vorbesc Între patru ochi Înainte de a coborî. ROSALIND: Dumnezeule, mă sperii! DOAMNA CONNAGE: Rosalind, ești o persoană cu pretenții foarte mari. ROSALIND (resemnată): Da. DOAMNA CONNAGE: Și știi că tata nu mai are tot ce avea odinioară. ROSALIND (Strâmbându-se): O, te rog să nu aduci vorba de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
am răzgândit și acum vreau să dansez. Cred că mama a făcut o criză. (Exeunt. Intră ALEC și CECELIA.) CECELIA: Ăsta mi-e norocul: să-mi țină de urât În pauză chiar frate-meu. ALEC (sumbru): Dispar, dacă vrei. CECELIA: Dumnezeule, nu! Cu cine aș Începe dansul următor? (Oftează.) Dansurile nu mai au nici un haz de cînd au plecat ofițerii francezi. ALEC (gânditor): N-aș vrea ca Amory să se Îndrăgostească de Rosalind. CECELIA: Cum așa? Eu credeam că tocmai asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rămas o clipă cu spatele sprijinit de ea. — Hello, Benvenuto Blaine. Cum a mers azi publicitatea? Amory s-a trântit pe canapea. — Ca de obicei, am detestat-o. Viziunea fugară a agenției a fost Înlocuită imediat de o altă imagine. — Dumnezeule! Cât e de minunată! Tom a oftat. — Nici nu pot să-ți descriu, a repetat Amory, cât e de minunată! Nici nu vreau să știi. Nu vreau să știe nimenea. Dinspre fereastră s-a auzit Încă un oftat - unul resemnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tare - Înduioșător de tare - să creadă În lideri. Dar cum apare un reformator, un politician, un soldat, un scriitor sau un filosof popular - bunăoară un Roosevelt, un Tolstoi, un Wood, un Shaw, un Nietzsche -, contracurentele criticii Îi vin de hac. Dumnezeule, În zilele noastre nici o persoană nu rezistă Într-o poziție eminentă! E calea cea mai sigură spre uitare. Lumea se Îngrețoșează să audă mereu și mereu același nume. - Atunci dai toată vina pe presă? - Absolut. Să te luăm pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
rău, a observat cinic Tom. TOM CENZORUL Erau și zile când Amory asculta. Mai ales acelea când Tom, Învăluit În fum, recurgea la asasinarea literaturii americane. Nu găsea suficiente cuvinte potrivite. - Cincizeci de mii de dolari pe an! exclama el. Dumnezeule! Și uită-te la ei, uită-te la ei - la Edna Ferber, Gouverneur Morris, Fannie Hurst, Mary Roberts Rinehart! Toți la un loc nu-s capabili să producă o nuvelă sau un roman care să dăinuiască zece ani. Tipul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare. Dumnezeule mare! Dar dacă nu e frumoasă? Dar dacă e vreo cârcotașă de patruzeci de ani? Iisuse! Să zicem, numai să zicem că e nebună! Știa Însă că ultimul lui gând era unul nedemn. Pronia Îi trimisese o fată cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
cu excepția câte unui „Drace!“ scăpat de ea când o lovea vreo rămurică, cu un șuierat cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o scenă a cărei semnificație Îl impresionase cândva: un tânăr bine Îmbrăcat, privind afară de la fereastra unui club de pe Fifth Avenue și spunându-i ceva tovarășului său, cu o Înfățișare de profund dezgust. Probabil, se gândise Amory, ceea ce spusese era: „Dumnezeule! Ce oribili sunt oamenii!“ Amory nu se gândise niciodată În viață la săraci. Și-a spus cinic că era complet lipsit de simpatie omenească față de ei. La astfel de oameni O. Henry găsise romantism, patos, iubire și moarte; Amory vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un vechi bocet castilian, iar o fată oacheșă, cu buze de carmin, Îi mângâia blând părul. Aici putea trăi Într-o litanie stranie, mântuit de bine și de rău și scăpat de dulăii raiului și de toți zeii (cu excepția acelui Dumnezeu exotic mexican, care era și el destul de Îngăduitor și dependent de parfumuri orientale), mântuit de succes, speranță și sărăcie, În acel lung jgheab al delăsării, care duce, În ultimă instanță, doar la lacul artificial al morții. Doar existau atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
fost domeniul destinat lui - arta, politica, religia - știa că acum este În siguranță, eliberat de isterii, că poate accepta acceptabilul, poate hoinări și crește, se poate revolta, poate dormi buștean nopți În șir... În inima sa nu mai era nici un Dumnezeu și o știa. Ideile i se Învolburau În continuare, suferința amintirilor Îl Încerca În continuare, ca și regretul pentru tinerețea pierdută. Totuși, apele deziluziei lăsaseră În sufletul său un sediment, simțul răspunderii și dragostea de viață, tresărirea slabă a vechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dura, își recapătă cu greu echilibrul și, în timp ce acolo înăuntru monstrul ăla își caută disperat portofelul - banii lui care trebuiau să se transforme ca prin minune într‑un cadou pentru aniversarea nu știu cărei rude mizerabile, unde am putut să‑i pierd, Dumnezeule (apoi mintea i se luminează și fața i se‑ntunecă) - , tinerii infractori pătrund nepăsători în întunericul unui cartier străin. Curând gâfâiala lor zgomotoasă se pierde printre blocurile de locuințe, fără magazine la parter, unde tot felul de oameni iau masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
picioarele ei și din sângele închegat din nas și din păr, și faptul că picioarele îi fuseseră foarte strâns legate, am ajuns la concluzia că fata atârna cu capul în jos atunci când i-a fost tăiat gâtul. Ca un porc. — Dumnezeule, zise Nebe. — Din cercetarea pe care am făcut-o în notele de caz ale celor două victime anterioare, pare foarte probabil ca și în acest caz să se fi utilizat același modus operandi. Sugestia făcută de către predecesorul meu cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]