4,381 matches
-
în zilele Sfîntului Ioan și Albrecht Dürer. împărțirea finală a lumii între buni și răi și supraviețuirea celor buni într-o lume nouă luxoasă era neconvingătoare, dar în vreme de criză, politicienii au un asemenea discurs. Schimbă timpul zilei din după-amiază în crepuscul și desenă o săgeată întunecată suspendată sus, între lună și acoperișul fostei lui școli primare. Fiind pictată pe cer, nu putea cădea și nici mulțimea de pe pămînt nu putea scăpa. Alergau pe edecuri, pe poduri, și se adunau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Acum i se părea frumos, și era sigur că ridul pe care îl săpa, o să arate și el la fel de frumos. — Duncan, îi spuse Marjory, nu te superi dacă... ei bine, dacă s-ar putea să te părăsesc mai devreme în după-amiaza asta. După o pauză, Thaw îi răspunse sec: — Dacă așa stau lucrurile, n-am ce-i face. — Ei, o să vedem, spuse Marjory nedeslușit. Atelierul era o mansardă lungă și văruită. De la cele două ferestre se vedeau copacii, aleile și pajiștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dragoste perversă cu el. A doua oară cînd se masturbă, o transformă în June Haig, iar a treia oară, într-un băiat. Dezgustat de sine, se uită fix la tavan pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Mașina se opri în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași către el și-i spuse: ― E bine s-o știi. Sunt Patricia Hardie. ― Da, răspunse Gosseyn. O știu de după-amiază. Cineva mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar că dacă Gosseyn-II va fi ucis, "șahistul" va accepta eșecul acestei variante de proiect și se va orienta spre alte căi de rezolvare a situației. Să-l ia naiba! În după-amiaza testului cu bucata de lemn, Gosseyn făcu o tentativă de blocare a vibratorului. Fu surprins însă de complexitatea acestuia. Era un aparat generând un mare număr de energii subtil diferite. Pulsațiile pe care le emitea, acopereau o infinitate de lungimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
s-au născut 12 perechi de gemeni siamezi. Profesorul Trevor Jenkins consideră acesta ca pe un fenomen extrem de rar care trebuie studiat, pe pământ născându-se anual cel mult o pereche de asemenea gemeni. 22. Curând după aceea, într-o după-amiază, eram obosit, aveam în față niște poheme, stăteam cu obrazul lipit de ele, Zenobia nu era acasă, mă aflam pe muchie de cuțit între pohezie și celelalte, care trebuiau făcute cu grijă. Aș fi ațipit sau chiar ațipisem, cu capul
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
toți păreau vii, până și morții, zâmbeau prietenoși. Rătăcisem multă vreme pe străzi. Târziu, am ajuns, flămând și obosit, în centrul orașului. Asfaltul frigea, am găsit un creion metalic, fără mină, mă neliniștea ispita conștientă a experimentării. Era cam cinci după-amiază. Lângă bazinul Lido plutea în aer o decrispare generală, un fel de pașnică bunăvoință. I-am cerut voie portarului să mă uit un pic înăuntru, mi-a spus că se poate, deși sunt cam jerpelit. Era un generos... Apa bazinului
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Constantin abia îl auzea. Se întreba de unde s-o fi tras D.-ul ăla, inițiala dintre numele și prenumele caporalului-curier. „Nici acum nu știu“, spunea. „Poate de la Damaschin sau Daniel, poate de la Dumnezeu...“ Ce s-a mai întâmplat apoi, în după-amiaza aceea de septembrie, n-a mai apucat să-mi povestească pentru că tocmai atunci câinele șobolan i s-a dezlipit de picior, a început să adulmece pantoful meu drept. „Marș de-aici !“, i-am strigat, îmi era scârbă, nu suportam să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lumii sublunare. Acesta se numește adevăr și ține până când apare altul. Destinul său pare a fi ciocnirea, rând pe rând, atât cu adevărurile agresive ale celorlalți, luate în parte, cât și cu adevărul depresiv al tuturor, luați laolaltă. 2. În după-amiaza aceea era din nou foarte cald. Stăteam în cameră întins pe spate, meditam, când s-a ivit Vizitatoarea. Era o femeie voinică și mare. De jos în sus, cum o priveam, părea o matahală. Purta o pălăriuță de pichet alb
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
din martie 2561. Accidentul lui Gilbert Gosseyn trebuia să aibă loc la 9 și 28. 8 și 43 - pe astroportul de pe muntele care domina orașul, Președintele Hardie, cu destinația Venus, pluti până la punctul de plecare, prevăzută pentru ora 1 a după-amiezii. Trecuseră două săptămâni de când Discipolul și omul său priveau orașul din înaltul lumii înecate în umbră. Două săptămâni și o zi de când un fulger electric stârnit de un reflector de energie de la Institutul de Semantică Generală făcuse să-i sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
când Nirena bătu ușor la ușă, se pricopsise nu numai cu tihna echivalentă unui ceas de somn, dar și cu o orientare psihanalitică pe care împrejurările nu i-ar fi înlesnit-o altcumva. Se simțea primenit, în stare să înfrunte după-amiaza și noaptea. Zilele treceau; se punea întrebarea: cum să afle ce era cu Venus? Se arătau mai multe posibilități. Dar era nevoie ca ei să dezvăluie ceea ce dorea să afle. Iar Enro putea să conceapă semnificația acestor dezvăluiri la fel de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Mașina se opri în lungul trotuarului, la vreo 31 de metri de el. Caroseria strălucea în bătaia soarelui de după amiază. Un valet sări de pe locul de lângă șofer și deschise portiera. Dinăuntru coborî Teresa Clark. Era îmbrăcată într-o rochie de după-amiază dintr-o somptuoasă țesătură neagră. Croiala nu o făcea să pară solidă, dar culoarea închisă a rochiei îi punea în valoare chipul, îndulcindu-i trăsăturile și, prin contrast, făcându-l să nu mai pară atât de bronzat. Teresa Clark! Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu câțiva pași către el și-i spuse: ― E bine s-o știi. Sunt Patricia Hardie. ― Da, răspunse Gosseyn. O știu de după-amiază. Cineva mi-a spus cine ești. Ochii fetei se măriră de uimire. ― Ești complet nebun. De ce n-ai întins-o? ― Pentru că trebuie să știu. Vreau și trebuie să aflu cine sunt. Probabil că în glasul său răsunase ceva, reflectând sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
alții, mai puțin loviți de soartă, ar fi parcurs același drum, purtați pe aripile de zefir ale înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
păți oricare dintre corpurile lui Gilbert Gosseyn, și era clar că dacă Gosseyn-II va fi ucis, "șahistul" va accepta eșecul acestei variante de proiect și se va orienta spre alte căi de rezolvare a situației. Să-l ia naiba! În după-amiaza testului cu bucata de lemn, Gosseyn făcu o tentativă de blocare a vibratorului. Fu surprins însă de complexitatea acestuia. Era un aparat generând un mare număr de energii subtil diferite. Pulsațiile pe care le emitea, acopereau o infinitate de lungimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
pe Ilie, că are o birjă iute. Da’ după mine ar ajunge și două picioare, nu-i nevoie de patru roți, ca să-l urmărim. — Bine, lasă... Și vezi să nu faci ocol pe-acasă, că ai timp de porc și după-amiază! îi mai strigă șeful vizitiului, confirmându-și faima că citește gândurile. Costache ordonă apoi să-l oprească pe comisionarul Nicu, atunci când vine de la Universul, și să-i fie trimis imediat în birou. Cu indicația că băiatul n-o să vină de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
astă toamnă. Unele erau prinse între ele cu niște cuie lungi și aveau formă de om. Doar că din rotunde și lucioase cum erau la început, castanele se zbârciseră. Cam așa o fi arătând și inima lui, acum. La 5 după-amiază Nicu și nea Cercel se suiră în birja pe care scria cu litere albe UNIVERSUL. Băiatul nu știa cum aranjase portarul treaba asta, fiindcă birja era folosită la ziar pentru oameni mai importanți ca ei, dar era foarte mândru să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
greu de definit al unei persoane care luase multe decizii izbutite, îi spusese: Da, da, vin din Orașul Imperial și mă întorc acolo joi după-amiază". Îi erau atât de proaspete aceste cuvinte, de parcă atunci le-ar fi rostit. Era tocmai după-amiaza zilei în care ea se ducea în orașul cel mare, pe când el rămânea tot la Glay. Ei bine, acest gând i se păru insuportabil. Asta, mai degrabă decât cearta cu tatăl său, îl făcu să insiste pe lângă maică-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Se simți îngrozit amintindu-și cât de banală fusese conversația lui. Și, totuși, nici conversația ei nu-i lăsase amintiri uluitoare, deși era la obiect și mai fermă. Deci asta este, gândi el, când o fată acceptă să petreacă o după-amiază întreagă cu un individ plicticos înseamnă că simte ceva pentru el". Presiunile lui interioare se accentuară, dorința de a acționa rapid îi telescopă gândurile, îndemnându-l să-și contureze un plan concret: magazinul de arme, noi jocuri de noroc, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
să nu fie auzit și de alții. De îndată ce mașinile automate încep-să iradieze stimuli, nu se mai preocupă de tine. Ține minte lucrul ăsta și adaptează-te la orice situație care s-ar putea ivi. Lucy își reveni din șoc. În urma după-amiezii pe care o petrecuse împreună cu Cayle se simțea în siguranță în privința lui. - Fără doar și poate mă va recunoaște, zise ea cu fermitate. Hedrock nu reacționa în nici un fel. Nu dorise decât să sublinieze care e problema. Trei zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
suntem capabili decât să-i plătim datoriile. - Eu nu văd altceva, o întrerupse Fara, decât că ne-am salvat numele de la o rușine. Înaltul său simț al datoriei împlinite cum se cuvine îi dădu o stare plăcută până spre mijlocul după-amiezii, când veni portărelul de la Ferd să preia atelierul. - Bine, dar... bâigui Fara. Portărelul preciza: - Compania Atelierelor de Reparații Atomice Automate a preluat împrumutul dumneavoastră de la bancă și execută ipoteca. - Bine, dar e nedrept, spuse Fara. O să mă adresez justiției. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
arate cât de neputincioasă este, regreta mai ales pentru că, fără doar și poate, ea avea să înceapă să modernizeze sistemul de protecție al Palatului, în speranța falsă că se apără de știința superioară a Arsenalelor. Dar el venise, în această după-amiază, pregătit pentru orice eventualitate, orice pericol fizic sau mintal. N-o putea sili să facă ceea ce voia el, însă degetele lui ardeau pur și simplu de atâtea inele ofensive și defensive. Era îmbrăcat în costumul "de lucru" și până și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
ca să afli și tu pe cine ai luat în mașină. — Sunt Godun, ca să știi la cine ai să stai... Deodată, șoferul se lovi peste frunte: — Homar și Godun! Sună bine, nu crezi? Am putea să facem un business... În aceeași după-amiază, Omar se împrietenise cu câmpul. Era o bucată de șes scobit, adâncit ca o farfurie ce ținea chiar în mijloc meandrele unui iaz. Godun deviase cursul de apă și făcuse amenajări. Godun se simțea latifundiar, pe când se uita, dimineața, până în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]