2,620 matches
-
în baza textului elaborat în colaborare de „Fede e Costituzione” și de Secretariatul pentru promovarea unității creștine (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unității creștine). 1975 - Pentru prima oară Rugăciunea pentru unitate se bazează pe un text pregătit de un grup ecumenic local din Australia; text care a fost supus comisiei „Fede e Costituzione” și a Secretariatului pentru promovarea unității creștine (actualul Consiliu Pontifical pentru promovarea unității creștine). 1988 - Materialul pentru Săptămâna de rugăciune pentru unitate este folosit pentru celebrarea de inaugurare
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
Săptămâna de rugăciune pentru unitate este folosit pentru celebrarea de inaugurare a întemeierii Federației creștine din Malaezia (The Christian Federation of Malaysia), organism de legătură între confesiunile creștine majore din țară. 1996 - Textul este redactat cu participarea a două organizme ecumenice laice: Asociația creștină a tineretului masculin (YMCA) și Asociația creștină a tineretului feminin (YWCA). 2004 -A fost stipulat un acord care a ajutat foarte mult la întărirea colaborării dintre creștinii de diferite confesiuni: materialul pentru Săptămâna de rugăciune a fost
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
un acord care a ajutat foarte mult la întărirea colaborării dintre creștinii de diferite confesiuni: materialul pentru Săptămâna de rugăciune a fost redactat și publicat împreună, format unic pentru versiunile engleză și franceză; opera aparține comisiei „Fede e Costituzione” (Consiliul ecumenic al bisericilor) și Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștine (din partea Bisericii Catolice). 2006 - Va fi marcat de întrunirea ecumenică ce va avea loc la Sibiu, România.
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
rugăciune a fost redactat și publicat împreună, format unic pentru versiunile engleză și franceză; opera aparține comisiei „Fede e Costituzione” (Consiliul ecumenic al bisericilor) și Consiliului Pontifical pentru promovarea unității creștine (din partea Bisericii Catolice). 2006 - Va fi marcat de întrunirea ecumenică ce va avea loc la Sibiu, România.
Octava de rugăciune pentru unirea creștinilor () [Corola-website/Science/305795_a_307124]
-
nu au pomenit numele patriarhului. Deabia acum intervine sultanul Mehmet în ajutorarea poporul bulgar, și alături de ruși reușesc să-l forțeze pe patriarhul Ioachim să acorde sprijin bulgarilor, dar bulgarii doreau mai mult, doreau autocefalie, iar patriarhii greci cer sinodului ecumenic să ia decizii, în privința bulgarilor, deoarece nu mai doreau să fie responsabili de doleanțele Bisericii Bulgare. Problemele continuă până când în 12 martie 1870, Poarta dă un decret care oferă bulgarilor șansa de a avea un exarhat independent. Ei formează un
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
multe zile de la desemnarea lui Antim ca exarh al Bisericii Bulgare, mai exact în 25 mai 1872, patriarhul Antim al VI -lea, declară Biserica bulgară schismatică, ( adică o separă formal de comunitatea reigioasă, de care aparține, și anume de patriarhia ecumenică), pe motive că ar contraveni canoanelor. În septembrie același an, turcii insistă a se ține un sinod "ecumenic"; patriarhii de Alexandria și Antiohia, precum și arhiepiscopul de Cipru aprobă excomunicarea, cel de Ierusalim ( Chiril ) nu aprobă, poate din pricina presiunii rusești, fapt
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Antim al VI -lea, declară Biserica bulgară schismatică, ( adică o separă formal de comunitatea reigioasă, de care aparține, și anume de patriarhia ecumenică), pe motive că ar contraveni canoanelor. În septembrie același an, turcii insistă a se ține un sinod "ecumenic"; patriarhii de Alexandria și Antiohia, precum și arhiepiscopul de Cipru aprobă excomunicarea, cel de Ierusalim ( Chiril ) nu aprobă, poate din pricina presiunii rusești, fapt pentru care Chiril fu depus înapoi. Abandonați de patriarhia ecumenică, intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, Biserica Rusă, care
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
an, turcii insistă a se ține un sinod "ecumenic"; patriarhii de Alexandria și Antiohia, precum și arhiepiscopul de Cipru aprobă excomunicarea, cel de Ierusalim ( Chiril ) nu aprobă, poate din pricina presiunii rusești, fapt pentru care Chiril fu depus înapoi. Abandonați de patriarhia ecumenică, intervine în ajutorarea Bisericii Bulgare, Biserica Rusă, care le va oferi timp de 40 de ani Sf. Mir, după care până în 1945 au intervenit românii și sîrbii, schisma fiind retrasă în anul menționat, iar tot în acest an, devine autocefală
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
de existență a mânăstirii Rilo, marele patriot Gheorghe Dimitrov a afirmat că fără jertfa mânăstirilor și bisericilor ortodoxe bulgare n-ar fi fost posibilă renașterea statului bulgar. În 10 mai 1953, Biserica ortodoxă Bulgară a fost desemnată patriarhie, iar patriarhul ecumenic Atenagoras I (1949-1972), a emis Tomosul de recunoaștere din partea Patriarhiei Ecumenice la 1 august 1961. Începuturile schimbărilor democratice din Bulgaria sunt legate de data de 10 noiembrie 1989. Procesul de colaborare politică și spirituală a Bulgariei cu alte popoare Europene
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
că fără jertfa mânăstirilor și bisericilor ortodoxe bulgare n-ar fi fost posibilă renașterea statului bulgar. În 10 mai 1953, Biserica ortodoxă Bulgară a fost desemnată patriarhie, iar patriarhul ecumenic Atenagoras I (1949-1972), a emis Tomosul de recunoaștere din partea Patriarhiei Ecumenice la 1 august 1961. Începuturile schimbărilor democratice din Bulgaria sunt legate de data de 10 noiembrie 1989. Procesul de colaborare politică și spirituală a Bulgariei cu alte popoare Europene a dobândit noi dimensiuni începând cu schimbarea democratica din 1989 și
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
Toată osteneala Papei Damas a avut un succes neașteptat, când împărat roman Teodosiu cel Mare prin Edictul de la Tesalonic 380, sprijină hotărât Creștinismul care devine religia de stat obligatorie pentru toți supușii imperiului, îndepărtându-se de arianism care, în Conciliul ecumenic de la Constantinopol 381, este condamnat definitiv. Papa Damas I i-a cerut Sfântului Ieronim, care i-a devenit secretar, să revizuiască traducerea veche a Sfintei Scripturi. Sf. Ieronim, pentru a realiza această traducere, a călătorit la Bethleem, unde s-a
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
pe 17 Noiembrie și consacrat în data de 19 noiembrie 461. Ca arhidiacon, în timpul pontificatului lui Leon I, a luptat puternic pentru dreptul de supremație a Episcopului Romei și s-a opus condamnării Patriarhului Constantinopolului, Flavian, de către al doilea Conciliu Ecumenic de la Efes din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
din 449 convocat pentru a soluționa problema ereziei lui Eutichie. Conform unei scrisori a împărătesei Pulcheria, găsită printre scrisorile papei Leon I, arhidiaconul Ilarie își cerea scuze că nu i-a adus o scrisoare din partea papei, după evenimentele de la conciliul ecumenic. Însă datorită lui Dioscurus, Episcop de Alexandria, care a încercat să împiedice ca Ilarie să meargă la Roma sau la Constantinopol,el a avut mari dificultăți în a reuși să execute ordinul papei, acela de de a-i aduce noutățile
Papa Ilarie () [Corola-website/Science/305402_a_306731]
-
puterea politică, prin principalul ei exponent, Milos Obrenovici, care până la urmă a fost recunoscut că prinț în cadrul Imperiului otoman. În 1830, Șerbia obține un nou statut politic, o autonomie politică și economică, problemele religioase fiind în continuare de competență Patriarhiei Ecumenice. Cu toate acestea, în 1832, prin Tomosul sinodal dat de Constantinopol și semnat de patriarhul ecumenic Constantin I ( rege al Greciei ), Biserica Ortodoxă Sîrbă și-a obținut autonomia. Acest Tomos prevedea între altele și dreptul conform căruia cneazul și poporul
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
în cadrul Imperiului otoman. În 1830, Șerbia obține un nou statut politic, o autonomie politică și economică, problemele religioase fiind în continuare de competență Patriarhiei Ecumenice. Cu toate acestea, în 1832, prin Tomosul sinodal dat de Constantinopol și semnat de patriarhul ecumenic Constantin I ( rege al Greciei ), Biserica Ortodoxă Sîrbă și-a obținut autonomia. Acest Tomos prevedea între altele și dreptul conform căruia cneazul și poporul sîrb pot alege ierarhii fără că Marea Biserică, Patriarhia Ecumenica, să obiecteze cu privire la modalitatea de alegere
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
de Constantinopol și semnat de patriarhul ecumenic Constantin I ( rege al Greciei ), Biserica Ortodoxă Sîrbă și-a obținut autonomia. Acest Tomos prevedea între altele și dreptul conform căruia cneazul și poporul sîrb pot alege ierarhii fără că Marea Biserică, Patriarhia Ecumenica, să obiecteze cu privire la modalitatea de alegere, la persoana aleasă și la locul nașterii acestuia. Prin convenția din 1832, Patriarhia recunoștea independența Bisericii Sîrbe, clerul și poporul sîrb putând alege pe cine voiau, iar patriarhul trimițându-le confirmarea și binecuvântarea. Mitropolitul
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
la locul nașterii acestuia. Prin convenția din 1832, Patriarhia recunoștea independența Bisericii Sîrbe, clerul și poporul sîrb putând alege pe cine voiau, iar patriarhul trimițându-le confirmarea și binecuvântarea. Mitropolitul de Belgrad purta titulatura de, , mitropolit al întregii Șerbii”. Patriarhia Ecumenica trebuia anunțată asupra alegerii mitropolitului, acesta primind automat și aprobarea Constantinopolului. Alegerea episcopilor urma să primească binecuvântarea patriarhului ecumenic, urmând să se plătească Patriarhiei anumite dârî la instalare. Mitropolitul de Belgrad era obligat să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în cadrul
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
pe cine voiau, iar patriarhul trimițându-le confirmarea și binecuvântarea. Mitropolitul de Belgrad purta titulatura de, , mitropolit al întregii Șerbii”. Patriarhia Ecumenica trebuia anunțată asupra alegerii mitropolitului, acesta primind automat și aprobarea Constantinopolului. Alegerea episcopilor urma să primească binecuvântarea patriarhului ecumenic, urmând să se plătească Patriarhiei anumite dârî la instalare. Mitropolitul de Belgrad era obligat să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în cadrul Sfintei Liturghii. Tomosul sinodal emis de Sf. Sinod al Constantinopolului a fost semnat de Antim de Cizic, Panaret de
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Patriarhia Ecumenica trebuia anunțată asupra alegerii mitropolitului, acesta primind automat și aprobarea Constantinopolului. Alegerea episcopilor urma să primească binecuvântarea patriarhului ecumenic, urmând să se plătească Patriarhiei anumite dârî la instalare. Mitropolitul de Belgrad era obligat să-l pomenească pe patriarhul ecumenic în cadrul Sfintei Liturghii. Tomosul sinodal emis de Sf. Sinod al Constantinopolului a fost semnat de Antim de Cizic, Panaret de Nicomidia, Nichifor de Dercos, Metodie de Rhodos și Dionisie de Versia. Biserică din Karloviț pierde în 1864 episcopiile din Mitropolia
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
și Banialuca, care erau sub juristicția Patriarhiei de Constantinopole, iar datorită discuțiilor purtate între Constantinopole și Viena, în anii 1902-1905, cele patru mitropolii sunt declarate autonome. După dobândirea independenței naționale, în 1878, situația politică a Șerbiei s-a schimbat. Patriarhul ecumenic Ioachim al III-lea (1878-1884; 1901-1912) este rugat în numeroase scrisori să ofere autocefalie Bisericii Sârbe. În acest sens, Milan Obrenovici ( văr de gradul al VI-lea al lui Milos Obrenovici ) s-a adresat Patriarhiei de Constantinopol prin scrisoarea nr.
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
văr de gradul al VI-lea al lui Milos Obrenovici ) s-a adresat Patriarhiei de Constantinopol prin scrisoarea nr. 2690 din 27 aprilie/8 mai 1879, în care își exprima atașamentul și credința față de Marea Biserică, rugându-l pe patriarhul ecumenic să ofere independența religioasă Șerbiei. In viata popoarelor ortodoxe, istoria bisericească s-a împletit mereu cu istoria lor politică. Așa se face că Șerbia, devenită în 1878 principat independent, isi dobândește în anul următor și neatârnarea din punct de vedere
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
istoria bisericească s-a împletit mereu cu istoria lor politică. Așa se face că Șerbia, devenită în 1878 principat independent, isi dobândește în anul următor și neatârnarea din punct de vedere bisericesc, prin recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sîrbe, de către patriarhul ecumenic Ioachim al III lea. Mitropolitul Mihail de Belgrad, prin scrisoarea nr. 2753 din 4/16 mai 1879, explică cererea autocefaliei prin noua situație politică în care se găsea statul sîrb. Patriarhia Ecumenica a emis, la 20 octombrie/1 noiembrie 1879
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
prin recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Sîrbe, de către patriarhul ecumenic Ioachim al III lea. Mitropolitul Mihail de Belgrad, prin scrisoarea nr. 2753 din 4/16 mai 1879, explică cererea autocefaliei prin noua situație politică în care se găsea statul sîrb. Patriarhia Ecumenica a emis, la 20 octombrie/1 noiembrie 1879, Tomosul sinodal care recunoștea autocefalia Bisericii Ortodoxe Sîrbe. Actul era semnat de Agathanghelos de Efes, Filotei de Nicomidia, Calinic de Calcedon, Ioachim de Dercos, Ierotei de Neocezareea, Meletie de Smirna, Paisie de
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
de vedere liturgic, sfințirea Sf. Mir este simbolul independenței bisericești. Trebuie precizat faptul că de acest avantaj beneficiază doar Arhiepiscopia Belgradului și Mitropolia Șerbiei, iar Arhiepiscopia Muntenegrulu și Arhiepiscopia Carlovițului funcționau că bisericii independente. După război, măi depindeau de Patriarhia Ecumenica doar Biserică Bosniei și Herțegovinei , Biserica din Șerbia veche și din Macedonia și o parte din episcopiile care făceau parte din Mitropolia Bucovinei, iar în 1896 Patriarhia Ecumenica a desemnat că mitropolit de Scoplie, pe grecul Ambrosios. În a doua
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]
-
Arhiepiscopia Carlovițului funcționau că bisericii independente. După război, măi depindeau de Patriarhia Ecumenica doar Biserică Bosniei și Herțegovinei , Biserica din Șerbia veche și din Macedonia și o parte din episcopiile care făceau parte din Mitropolia Bucovinei, iar în 1896 Patriarhia Ecumenica a desemnat că mitropolit de Scoplie, pe grecul Ambrosios. În a doua jumătate a secolului XIX lea au avut loc lupte pentru dobândirea drepturilor în conducerea Bisericii de Karlovitz, Biserica considerată cea mai ridicată cultural, lupte duse de mireni, în
Biserica Ortodoxă Sârbă () [Corola-website/Science/305377_a_306706]