5,962 matches
-
cum să-l sperie pe timidul egiptean. Manlius, țăranul din Velitrae, cum îl numeau cu îngâmfare rafinații arhitecți de la Roma, stătea în mijlocul noilor fundații, cu desenele în mână. În timpul prizonieratului din insula Capri, tânărul Împărat visase ore în șir în fața edificiilor proiectate de Vitruvius în De architectura și a sfaturilor sale fascinante, ezoterice cu privire la acustică. „Să construiești un ambient așa încât glasul să se poată propaga cu ușurință“, scrisese Vitruvius. Astfel, pe coasta colinei Palatinus ce domina impunătorul complex al Forurilor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sacrul Capitolium acoperit de marmură. Pe urmă se zăreau acoperișurile de pe mons Quirinalis, iar apoi o altă colină, mons Esquilius, și o mică vale. Deoarece coasta de răsărit a colinei Palatinus era plină de verdeață - pe atunci nu existau imensele edificii ale dinastiilor Flavia și Severiana -, se vedea în întregime marea colină Caelius. Apoi, într-o vale mică, se contura Via Appia, strada de miazăzi, regina tuturor străzilor. În dreapta ei, în apropiere, misteriosul mons Aventinus, apoi solemna colină Janiculus. Iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ea. Din măruntaiele ei de piatră voi ridica monumente nemaivăzute“. Era ca o îmbrățisare, orașul divin, norul alb de marmură pe care-l văzuse când venise dinspre Rhenus, orașul întins ca o femeie pe șapte coline. — Manlius, noi nu construim edificii, strigă. Noi redesenăm Roma. Îi vom oferi spații noi: un pod se va arcui peste fluviu și ne va duce la clivus Vaticanus, acolo unde se vor înălța circus-ul și obelikos-ul. Apoi, în inima Romei vom construi ceva care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
aer; repetă orgolios: O voi face. La Roma nu s-a mai construit nimic asemănător. Martorii vremii aveau să scrie că în sala aceea cu patru coloane s-au utilizat formule de construcție nemaivăzute la Roma. — Manlius, trebuie să studiezi edificiile părăsite de lângă Pantheon, acele horti care i-au aparținut lui Marcus Antonius, spuse Împăratul. Manlius, cu toate că era un executor rapid al ordinelor imperiale, de această dată fu cuprins de uimire și de o teamă nelămurită. Vorbești despre vechiul templu egiptean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
nisipul deșertului. Vom construi centrul gândirii noi, spuse. Manlius, care, cu toate că era bogat, trăia pe șantiere, asemenea celor mai umili muncitori, împărțind cu ei fiertura de grâu, carnea de oaie și vinul îndoit cu apă, înțelese din acel discurs că edificiul trebuia să fie imens. Nesiguranța lui dispăru. Despre Aegyptus știa doar că se afla de cealaltă parte a nesigurei mări Tyrrhenum, pe care el nu navigase niciodată - însă, judecând după nenumărații ani de război, presupunea că acolo existau mari blocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
unui izvor sacru, însă uneori apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse Claudius. Instinctiv, toți rămăseseră nemișcați. Cel despre care vorbește Vitruvius? întrebă Împăratul. — Întocmai, Augustus, răspunse Claudius, și continuă ca și cum ar fi recitat un poem: Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se deplasează în față la oscilații. Privește - spuse, continuând să deseneze -, pe laturi vom face un portic și o balustradă frumoasă. Iar aici, jos, vor sta vâslașii. Și când corăbiile unite se vor mișca, împinse sau trase, vor părea un edificiu imens, de peste o sută nouăzeci de picioare, plutind pe lac. Fiindcă și pe a doua corabie vor fi coloane de piatră și de lemn, coloane corintice și răsucite; și plăci de teracotă, protejate de altele, din aramă aurită. Și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în vechea galerie colectoare, până când din mâl s-a ivit coca de lemn, imensă, distrusă, dar solidă - înaltă de peste șaptezeci de metri - a ceea ce s-a numit „prima corabie“; și toți au văzut cu uimire că ea susținea ruinele unui edificiu din piatră. Mai târziu a apărut, la mică distanță, coca „celei de-a doua corăbii“, la fel de mare și la fel de distrusă. S-a descoperit o construcție desăvârșită, depășind orice imaginație și dovedind o tehnologie atât de avansată, încât experții în istorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întoarse încet spre Împărat. Euthymius râse. — Lipsesc vâslașii; o să fac eu treaba lor. Împinse cu palma cea de-a doua corabie, până când prova ei se lipi de pupa celei dintâi. Dintr-o singură mișcare, cele două corăbii deveniră un singur edificiu plutitor, al cărui aur strălucea. — Nimeni nu s-a gândit vreodată la așa ceva, spuse Împăratul. Și inima îi zise că, dincolo de putere și de glorie, o asemenea construcție era de-ajuns pentru a-i aduce unui om faima. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fie uciși toți supraviețuitorii familiei Julia Claudia. — Amintirea lor trebuie să dispară până și de pe pietre, strigă el. La acel strigăt, pe care mulți aveau să-l imite în viitor, unii începură să dărâme statui sau să jefuiască temple și edificii. Dar, spre surprinderea celorlalți conjurați, Marcus Vanicius și, mai ales, puternicul Valerius Asiaticus, în loc să preamărească libertatea, declarară deodată că, fără un conducător puteric, libertatea însemna anarhie și război civil. Asiaticus evocă toate dezastrele din trecut: — Amintiți-vă de Pompeius, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
grandioaselor ruine de la Busiris - vechiul imperiu din Memphis -, unde s-a descoperit o corabie sacră modelată în piatră. De asemenea, la Behbit-el-Hagar, pe Nil, spre Damietta, unde ceea ce păruse a fi o colină s-a dovedit a fi un splendid edificiu de granit cenușiu și roz, cu dimensiuni de 400 m × 360 m: Iseum-ul de la Pi-Hebit; au fost scoase la lumină basorelieful unei corăbii ritualice, apoi statuia zeiței Isis și, în cele din urmă, rămășițele corăbiilor sacre. De asemenea, în Deltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lacuri nilotice și a avea o idee mai clară și, poate, mai profundă despre acest cult vechi. Statuile scufundate în mare la Alexandria. În timpul cercetărilor efectuate în portul Alexandria au ieșit la lumină, în mod cu totul neașteptat, rămășițele unor edificii grandioase. Printre ele se aflau și un cap mare din granit, reprezentându-l pe Marcus Antonius, și soclul statuii, cu o inscripție încă lizibilă: „amant incomparabil“. Din marea, astăzi mâloasă, din portul Alexandriei a fost recuperat (se presupune) și portretul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timp cu statuia colosală a lui Augustus) a fost ridicată o mică biserică pe care confuza memorie populară o numea Sant’Angelo „de Agosto“. În Evul Mediu, puternica familie Colonna a transformat mausoleul într-o fortăreață solidă. Apoi, asemenea altor edificii imperiale, a devenit o sursă de marmură și de cărămidă la preț mic; de zidurile ei s-au lipit case și colibe. În Renaștere, marea structură a fost transformată în grădină. După aceea, vastul spațiu circular interior a devenit arenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
secole Nero. Înspăimântătoarele legende medievale despre împăratul omorâtor de creștini, sinucigaș și damnat, o fantomă ce nu-și găsea liniștea, au făcut ca locul să dobândească o faimă sinistră. O mare parte din zona respectivă a fost folosită pentru construirea edificiilor creștine de pe colina Vaticanus. În cele din urmă, rămășițele vilei au fost îngropate sub alte construcții: un solemn cryptoporticus, fragmente de mozaic în câteva pivnițe, o galerie cu coloane în curtea interioară a spitalului Santo Spirito... În zilele noastre au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
statuia extrem de grea a zeului Hercules și, încercând s-o salveze, a ascuns-o în templu, unde a rămas, intactă, până când un arheolog norocos a descoperit-o. Capitolul IV Villa Jovis de la Capri. Dimensiunile ei erau cu adevărat imperiale. Nivelurile edificiului, până la exedra, aveau o înălțime totală de peste șaizeci de metri. Traseul plimbării zilnice a împăratului, ambulatio, măsura nouăzeci și doi de metri, a șaisprezecea parte dintr-un miliarius, mila romană, și, potrivit regulilor, permitea calculul exact al efortului fizic făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
metri, temeliile „podului lui Caligula“. Palatinus. Celor care străbat astăzi grandioasele ruine, jefuite sălbatic, ale colinei Palatinus, unde tânărul împărat s-a oprit să imagineze noua sa Romă, le este aproape imposibil să creadă că acolo s-au ridicat cândva edificii imense, cu mai multe niveluri, ample galerii cu coloane, săli enorme, și că în secolul al VI-lea ostrogotul Teodoric, Dietrich von Bern, a locuit confortabil aici. Domus Gaj, palatul imperial al lui Gajus Caesar, era perfect locuibil și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
VI-lea și al VII-lea ca reședință care, din înaltul colinei Palatinus, își afirma puterea temporară asupra Romei. Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pereții de la nivelurile superioare, a zăcut vreme de secole, în mare parte neexplorat, invadat de tufișuri și copaci. Pe ruinele colinei au fost ridicate mai multe mănăstiri și mici biserici. În Renaștere s-au înregistrat jafurile pseudoarheologice. Au fost distruse edificii acoperite de surpături sau de tufișuri, pentru a pătrunde în imensul labirint al palatelor intercomunicante. S-a luat tot ce se putea, inclusiv jgheaburile. Multă vreme, administrația pontificală a vândut „materialele de construcție recuperate“. În secolul al XVI-lea, papa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arsă - și harena fossitia, din rocile eruptive din Pozzuoli. Pe el se afla o grămadă de pavele, cărămizi de diferite forme, conglomerate, fragmente de pardoseală din marmură. Aceasta demonstra că, într-adevăr, pe o corabie de lemn se construise un edificiu cu ziduri. Cineva a scris că semăna cu un templu: „...o bisericuță cu nicchia“. Majoritatea cercetătorilor nu i-au acordat atenție. Însă în zilele noastre, când Ma-ne-djet a fost reconstituită cu grijă la scară, cu ajutorul rămășițelor descoperite, asemănarea cu templul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
daruri a fost gravat pe o piatră din templul de pe lacul Nemorensis, întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și bărcile întunecate ale celor douăsprezece ore nocturne, cele paisprezece zile ale lunii în creștere și cele ale lunii în descreștere. Apoi au apărut figurile zodiacului roman, pe care Egiptul antic nu-l cunoscuse. Prin urmare, acea pictură, ca și edificiul fuseseră realizate din porunca unui împărat roman. Dar despre constructorul acelei opere grandioase, care de la arhitectură ajungea la filosofie, nici un istoric cunoscut nu scrisese vreun cuvânt. În cele din urmă, într-o zi, într-un colț al tavanului din granit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cu lovituri de daltă, iar numele a fost șters. Abia în zilele noastre a fost descoperită superba sală isiacă, misterioasa capodoperă a împăratului supranumit Caligula; cercetătorii au constatat scandalizați că, deși erau nouă, a fost folosită ca fundație pentru alte edificii. În semn de dispreț față de rafinatele ei decorațiuni, a fost transformată în încăpere pentru păstrarea apei. Astfel am redescoperit dimensiunile ambarcației care a adus la Roma obeliscul din piața San Pietro. Ca să se scufunde și să fie dată uitării, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
au fost scoase la lumină au fost duse, unul să împodobească parcul gării, un altul la Villa Celimontana, un altul la Florența, unde a fost instalat în grădina Boboli; două au ajuns la Urbino. Pentru a înțelege cum anume asemenea edificii gigantice au dispărut fără urmă, trebuie să excludem invaziile barbarilor, aluviunile și cutremurele. În schimb, trebuie să ținem cont de faptul că, de-a lungul întregului Ev Mediu, numeroase obiecte de marmură, statui și decorațiuni au fost arse în cuptoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
bizantine sau în mănăstiri din Occident, când amintirea vechiului imperiu era înecată în ură. Astfel, de foarte multe ori, pentru a avea o poveste istorică autentică trebuie să luptăm cu caracterul incomplet sau cu parti-pris-urile mărturiilor scrise. Însă descoperirile arheologice - edificii, inscripții, monede, morminte, ostraka, obiecte de marmură și bronz, fresce, bijuterii, țesături, monumente... - se ivesc din trecut, glasuri ale unor mărturii incoruptibile. Familia Julia-Claudia schemă v. original pp. 488-489 ............. linia familiei Julia ---------linia familiei Claudia condamnări și / sau moarte violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prieten sau o prietenă; alergăm, nu pot să mă țin după el sau după ea, intrăm pe o ușă batantă care pe mine mă respinge, atunci ies din acea arhitectură și pășesc Într-un prato ce se află chiar În fața edificiului; mă culc În iarba elastică: aceasta mă mângâie; e ca o perie de masaj electric. Mă Întreb de ce nu am intrat cu ei În acel spațiu care mă refuză, dar Îi observ și parcă vor să pună ceva la cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]