5,421 matches
-
LIBERTĂȚII, gazetă politică și literară săptămânală care a apărut la Craiova între 16 și 30 decembrie 1887. Traian Demetrescu pare să fie nu numai prim-redactor, așa cum specifica frontispiciul întâiului număr, ci și unicul redactor al periodicului. El își semna editorialele, reportajele, proza și versurile cu numele întreg sau cu pseudonimele Drac, Longin, Mi-op, Pârjol, Vedeaude. Gazeta apărea, potrivit afirmației redactorului, pentru a permite „talentelor născânde” să se exprime. A.l. critică Partidul Liberal, combătând totodată demagogia, abuzurile, nerespectarea libertăților
AMICUL LIBERTAŢII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285323_a_286652]
-
en Petite Valachie, conducător științific fiindu-i Paul Henri Stahl. Face parte din colegiul de redacție al revistei „Cahiers de littérature orale”. În România a colaborat, între 1966 și 1970, la revistele literare, cu nuvele și fragmente de roman, debutând editorial cu volumul Soare sec (1968). În Franța alternează proza propriu-zisă cu tipărirea de studii de antropologie socială și istorică, între cele două paliere existând numeroase transferuri. Romanul Discours sentimental (1984; Prix de la Société des Gens de Lettres) narează drama unei
ANDREESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
Andronache, A. urmează cursurile Facultății de Chimie Industrială (1968-1971), practicând diverse meserii pentru a se întreține. Din 1971, se consacră în exclusivitate poeziei. În 1993 se stabilește cu întreaga familie în comuna natală. Debutează cu poezie în „Luceafărul” (1963) și editorial cu volumul Ochi neînnoptat (1971). Pentru A., într-o formă clasicizantă - sub semnul vag al lui Lucian Blaga și al lui Nichita Stănescu -, iscarea vocii poetice în universul său este o trudă analogă răsturnării brazdelor de pământ: „Pentru învechirea neantului
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
revistei „Însemnări ieșene”. A colaborat la revistele „Iașul literar”, „Contemporanul”, „Tânărul scriitor”, „Tribuna”, „Teatrul”, „Cronica”, „Convorbiri literare”, „Viața românească”, „Steaua”, „Luceafărul”, „Ateneu”, „Însemnări ieșene”, „Literatura și arta” etc. A debutat în 1948 cu versuri în ziarul „Clopotul” din Botoșani și, editorial, cu volumul de poezie Urcuș (1959). Anii ’60 îl impun însă ca dramaturg. Întâia sa piesă, Postul de radio de pe strada Rareș (1959), este distinsă cu Premiul „Vasile Alecsandri” al Ministerului Învățământului și Culturii și va fi reprezentată în anul
ANDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285355_a_286684]
-
mai complexe, și deci mai costisitoare. Așadar, factorul programare și factorul economic condiționează popularitatea și audiența emisiunilor violente în mai mare măsură decât atracția în sine a violenței. De unde și importanța capitală a reglementărilor privind restructurarea programării și a politicilor editoriale ale televiziunilor, pentru a reduce nivelul expunerii copiilor la programe violente. Percepția Noțiunea se referă la „procesul prin care individul interpretează stimulii senzoriali, în lumina experienței sale și a așteptărilor momentului”. De unde și pertinența anchetelor prin care subiecții (inclusiv tinerii
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
între 1993 și decembrie 1996, ca organ de presă al Societății „Știință și tehnică”, funcționând sub egida Ministerului Cercetării și Tehnologiei. Director onorific este Alexandru Mironov, redactor - Mihai Dan Pavelescu, secretar de redacție - Constantin D. Pavel. Cum se arată în editorialul Știință și imaginație, semnat de Alexandru Mironov, revista intenționa să reînvie tradiția colecției „Povestiri științifico-fantastice” (tipărită în anii ’60 de publicația „Știință și tehnică”), pe care o continuă în numerotare și despre care se vorbește ca despre un punct de
ANTICIPAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285381_a_286710]
-
Este autorul unui film documentar despre opera lui D. Paciurea, premiat la Festivalul filmului de artă de la Berlin (1978). Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici (secția critică) și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști. A debutat în 1963, în „Gazeta literară”, și editorial, în 1976, cu Corabia de celofan. Colaborează la „Viața românească”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Tomis”, „Ateneu”, „Astra”, „Calende”, „Arca”, „Ianus”, „Arta” ș.a. Poezia lui A., de la volumul de debut la Culorile rostirii (1986) și Pământul într-o lacrimă. Recviem la evenimentele zilei
ANTIM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285383_a_286712]
-
-i mărturisire) prin redacțiile altor publicații: „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața militară”, „Cravata roșie”, pentru ca, începând din anul 1965 până în 1990, să fie redactorul-șef al revistei „Familia” din Oradea. A debutat publicistic în 1949, în ziarul „Lupta Ardealului” din Cluj. Editorial, debutează cu volumul de versuri În Țara Moților se face ziuă, apărut în 1953. Versurile debutantului sunt subordonate cerințelor „realismului socialist”. Asprimea, îndârjirea rece, inflexibilitatea (notele ardelenești ale temperamentului său liric) apar distorsionate de versificația triumfalistă, sunând impropriu, artificial. Posturile
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
pe scena Teatrului Ligii Culturale, iar în 1940, pe scena Teatrului Național Studio, poemul dramatic Dochia. În stagiunea 1967-1968, i se pune în scenă la Teatrul „Barbu Delavrancea” din București piesa Miorița, care, publicată în 1966, constituie și debutul său editorial. Debutase ca poet în 1935, în revista „Ortodoxia”, cu poezia Pământ și cer. A colaborat la „Vremea”, „Gândirea”, „Dacia rediviva” (cofondator), „Convorbiri literare”, „Gazeta literară”, „Credința” (Detroit), „Noi” (Detroit), „Destin” (Madrid), „Tribuna”, „Amfiteatru”, „Ateneu”, „Albina”, „Luceafărul”, „Telegraful român” (Sibiu), „Magazin
ANANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285344_a_286673]
-
și german. A publicat în „România literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Astra” și „Studii de literatură universală”. A debutat în presă în 1942, cu două poeme în proză publicate în „Gazeta Oltului”, un supliment literar al elevilor din școlile secundare din Slatina. Editorial, a debutat în 1969 cu volumul de versuri Stelele lui Filoctet. Cultura solidă pe care își construiește studiile consacrate Antichității nu alterează poezia scrisă de A., în sensul unei supraaglomerări de simboluri livrești. Dimpotrivă, poeziile din Stelele lui Filoctet (1969
ANTONESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285390_a_286719]
-
Academia de Înalte Studii Economice din București. A funcționat ca profesor de limbă și literatură română la Școala generală din Terebești, unde a fost și director și la Școala Tehnică CFR din Satu Mare. Debutează publicistic în „Ogorul sătmărean” (1940), iar editorial cu Scriitori uitați (1980). A colaborat la „Adevărul”, „Luceafărul” (Sibiu), „Pagini literare”, „Ardealul”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Limbă și literatură”, „Viața românească”, „Poesis” ș.a. A mai semnat I. A. Terebești, Nae Tarabă, Silviu Alexe, Titus Clemente. Spirit
ANTONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285389_a_286718]
-
superior clujean. Doctor în filologie din 1971, ajunge profesor la Facultatea de Litere. A îndeplinit și funcțiile de prodecan și decan la aceeași facultate. Debutează cu articole de istorie literară în „Buletinul cercurilor științifice studențești. Științe sociale” (Cluj, 1956-1957), iar editorial cu studiul monografic Aron Densușianu (1974). Colaborează cu studii de istorie literară și comentarii critice la revistele „Limbă și literatură”, „Manuscriptum”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista de pedagogie”, „Pro didactica”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Acta Musei Devensis”, „Sargetia”, „Tribuna
ANTONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285388_a_286717]
-
1965, apoi Școala tehnică de construcții din Arad. Practică diverse meserii, între care și aceea de marinar. Locuiește la Galați, unde este director al revistei de cultură „Antares”, înființată prin străduințele sale în 1998, sub egida Uniunii Scriitorilor. A debutat editorial cu volumul Ascunsa ninsoare, apărut în 1978. A mai publicat versuri în „Tomis”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Dunărea literară”. A. este un elegiac modern care consolidează generația șaptezecistă în dimensiunea ei reflexivă. De la primul volum, Ascunsa ninsoare, poetul își dezvăluie hotărât
ANTONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285395_a_286724]
-
la Cluj, asistent, apoi șef de lucrări la Secția de arhitectură și la Secția electronică a Institutului Politehnic din Cluj-Napoca (1973-1985), expune totodată lucrări de pictură în numeroase expoziții colective și personale. Debutează cu versuri în revista „Steaua” (1963) și editorial, cu volumul de versuri Chiron sau Răni permanente (1997). Pentru A., poezia este, înainte de orice, o polifonie armonică de cuvinte, neinteresându-l altceva decât comunicarea în sine, sonoritatea verbului așezat în structuri de rostire alambicate, după metoda suprarealistă. Discursul confesiv
ANTONIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285394_a_286723]
-
cariera jurnalistică: redactor la „Scânteia tineretului” (1965-1970) apoi, până în 1999, cu două întreruperi, în 1983 și 1991, când este îndepărtat temporar, redactor la Televiziunea Română. Din 1999, activează ca jurnalist independent. A debutat cu schițe în ziarul „Dobrogea nouă” (1955), iar editorial cu volumul Aventurile „originalității” (1968). În 1996 a primit Premiul „Pamfil Șeicaru”. Cartea de debut, dar și următoarea (Cum învățăm să trăim, 1977) recomandau un publicist cu aptitudini de reporter și de eseist pe teme civice. Textele de aici sunt
ARACHELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
la Vatra Dornei între 13 aprilie 1924 și 14 august 1927, în proiect săptămânal, dar de fapt fără o regularitate deosebită. Director și redactor este Valerian Dugan. De la numărul 15-16/1925, publicația își schimbă numele în „Santinela română”, așa cum explică editorialul Gazeta „Arcașul” sub alt nume. De la numărul 1/1927 titlul publicației devine „Luceafărul Carpaților”. Ambele schimbări sunt însoțite de modificări de format. Conform articolului-program, intitulat Către cetitori și semnat Redacția, publicația este organul de presă al asociației culturale cu același
ARCASUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285422_a_286751]
-
deloc ipocrit (profesional) în exprimare, el a stârnit multe reacții vehemente, datorită poziției net favorabile literaturii (și persoanei) lui Eugen Barbu și, viceversa, nefavorabile (cu multe nuanțe, însă) literaturii lui Marin Preda de după volumul întâi al Moromeților. După ce a debutat editorial cu o serie de Însemnări despre proză (1966), volum continuat de Proza poeților (1969), tipărește o culegere de cronici literare, „A urî”... „A iubi”. Puncte de reper în proza actuală (1971), în care desparte apele clar: al doilea volum din
ARDELEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285431_a_286760]
-
să publice literatură. Totuși, în articolele lui, Cipariu îl numește deseori „organ literariu” sau „folia literaria”. Revista continuă să urmărească țelurile celor două periodice scoase de Cipariu în 1847 și 1848, „Organul luminărei” și „Organul națiunale”. Elementul esențial al programului editorial este acțiunea de unificare a limbii și ortografiei. Se preconiza studierea istoriei limbii române, a ortografiei, gramaticii și lexicologiei. De asemenea, științele înrudite cu filologia, mai ales istoria și geografia, constituiau un obiectiv al preocupărilor științifice ale lui Cipariu. Literatură
ARCHIV PENTRU FILOLOGIE SI ISTORIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285425_a_286754]
-
în același oraș, se dedică activității în presă, fiind redactor la „Drapelul roșu”, redactor-șef la revista „Orizont”. Colaborează cu proză și cu reportaje la „Orizont”, „Steaua”, „Familia”, „Luceafărul”, „România literară”. Debutează cu proză scurtă în „Făclia Ardealului” (1951), iar editorial cu volumul de schițe și povestiri Anii adolescenței (1962). Într-o primă fază, proza sa descinde din tradiția narativă a Ardealului (în special din Slavici), dar ulterior simplitatea construcției cedează locul unor amplificări care angrenează atât personajele, cât și situațiile
ARIESANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285451_a_286780]
-
A debutat cu epigrame în „Foaia tinerimii” (1924) și a continuat cu reportaje, proză scurtă, pamflete, articole, evocări în „Bilete de papagal” (unde a semnat și Nidim), „Mișcarea”, „Vremea”, „Secolul”, „Gazeta tribunalelor”, iar după 1966, în „Argeș” și „România literară”. Editorial, a debutat în 1970 cu volumul Patru cravate. A frecventat cafeneaua literară bucureșteană, lăsând câteva mărturii despre scriitorii întâlniți (Al. O. Teodoreanu, Ion Pillat, Horia Furtună), în care consemnează și unele dintre spiritele sau calambururile auzite. Primele cărți - Patru cravate
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
Consiliul de Conducere al Uniunii Scriitorilor și membru în Comitetul Director. Debutează în presă în 1958, la „Gazeta literară”, cu o recenzie la o carte sovietică. A mai colaborat la „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Flacăra”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „Ramuri”, „22” ș.a. Debutul editorial al lui D. e reprezentat de Schițe de critică, volum apărut în 1966, ce se resimte, ca mai toate scrierile epocii, de pe urma sociologismului și dogmatismului. În ciuda unor aprecieri conjuncturale, criticul se relevă ca un spirit penetrant, știind să distingă valoarea
DIMISIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286771_a_288100]
-
ocupă de cronica de poezie, și la Studioul Teritorial de Radio Oltenia din Craiova, semnând cronici literare, dramatice și de artă. După 1985, este profesoară la Casa Pionierilor din Craiova. Debutează cu poezie în revista „Ramuri” în anul 1971, și editorial, în antologia Romanian Poets (Yowa City, SUA, 1977), cu poeme traduse în engleză. Debutul în limba română are loc în 1982, cu volumul Călătorii de recunoaștere. Colaborează la revistele „Ramuri”, „România literară”, „Luceafărul”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Steaua”, „Calende”, „Orizont
DINULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
Catedrei. A colaborat la „Secolul 20”, „România literară”, „Studii de literatură universală”, „Analele Universității București”, „Romanoslavica”, publicând studii despre Serghei Esenin, Ana Ahmatova, A.S. Pușkin, I. S. Turgheniev, Alexei Tolstoi, Osip Mandelștam, Innokenti Annenski, romantismul rus, simbolismul rus etc. Debutează editorial cu antologia Lirica rusă a secolului XX (1963). În Serghei Esenin. Textul lumii (1984), autoarea își propune să pătrundă în conexiunile specifice de la nivelul structurilor intertextuale și extratextuale ale modelului realității, așa cum l-a conceput poetul rus. Este urmărit modul
DOBRE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286796_a_288125]
-
, revistă apărută la București lunar, între septembrie 1932 și mai 1933. Redacția era formată din Horia Liman, Dan Petrașincu și Ieronim Șerbu. Este o publicație literară de orientare moderat modernistă, dar subliniat contestatară în privința valorilor anterioare. Editorialul Gong conține un program destul de cețos („Descins în arenă, aruncătorul discului nostru nu aduce nici stridența unui extremism de jargon literar, nici ramolismentul burghez al unor tradiționale restricții estetice [...], el aduce numai realitatea vie a unor talente antrenate afirmării în
DISCOBOLUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286794_a_288123]
-
fi deținut un grad important în francmasonerie (Loja Marelui Orient). Caz ciudat și trist de destin menit împlinirii, retezat nedrept de repede și violent, D. poate fi analizat ca eșantion perfect de ratare a vocației datorită presiunilor politice. Poeziile debutului editorial (Ora 24, 1978) indicau o severitate lucidă, cultivând vocabule dure, irizații sticloase și reci („zăpezi de radium”, „lumina de meninge”), nu fără puseuri blagiene („inimile somnului”), cu dor de pământ, mirosuri fragede. Un aer de Maramureș adie uneori printre versurile
DOHOTARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286809_a_288138]