4,264 matches
-
pe egipteni mai mult decât pe alte popoare din Orientul Apropiat. Pentru faraon, moartea constituia punctul de plecare al călătoriei sale celeste și al "imortalizării" sale. Pe de altă parte, moartea implica direct pe unul dintre cei mai populari zei egipteni: Osiris. 28. Ascensiunea Faraonului la Cer în măsura în care se pot reconstrui, cele mai vechi credințe privitoare la existența post-mortem se aseamănă cu două tradiții amplu atestate în lume: lăcașul morților era fie subteran, fie celest, mai exact stelar. După moarte, sufletele
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
justifică unirea incestuoasă a fanionului mort, numi! "Tauru! Care își fecundează Mania". Cf. H. Frankfort, La royaute, pp. 244 sq. De la epoca de piatra la Misterele din Eleusis agriculturii au fost articulate în complexul mitico-ritual osirian. Or, Osiris, singurul zeu egiptean care suferă o moarte violentă, era de asemenea prezent în cultul regal. Vom examina mai departe consecințele acestei întâlniri între un zeu care moare și teologia solară care explicita și valida imortalizarea faraonului. Textele Piramidelor exprimă aproape exclusiv concepțiile privind
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Osiris. Să amintim pentru început că versiunea cea mai completă a mitului osirian este cea transmisă de Plutarh (secolul al Il-lea, d. Hr.) în tratatul său De Iside et Osiride. Căci, așa cum am remarcat cu privire la cosmogonie (§ 26), textele egiptene se referă numai la episoade izolate, în ciuda anumitor incoerențe și contradicții, explicabile prin tensiunile și sincretismele care au precedat victoria finală a lui Osiris, mitul său central se lasă cu ușurință reconstituit. După toate tradițiile, el era un Rege legendar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Osiris-Horus. Soarele și mormintele regilor constituiau cele două izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut, civilizația egipteană este rezultatul unirii Egiptului de Sus și de Jos într-un singur regat. La început, Ra fusese considerat suveran al Vârstei de Aur, dar după Imperiul de
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut, civilizația egipteană este rezultatul unirii Egiptului de Sus și de Jos într-un singur regat. La început, Ra fusese considerat suveran al Vârstei de Aur, dar după Imperiul de Mijloc (cea 2040-1730), acest rol i-a fost transferat lui Osiris. În ideologia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cultul său era popular deja în Imperiul Vechi; așa se explică prezența lui Osiris în Textele Piramidelor, în ciuda rezistenței teologilor heliopolitani. Dar o primă criză gravă, pe care o vom relata îndată, a pus brusc capăt epocii clasice a civilizației egiptene. O dată ordinea restabilită, îl găsim pe Osiris în centrul preocupărilor etice și al speranțelor religioase. Este începutul unui proces care a fost descris drept "democratizarea lui Osiris". Într-adevăr, alături de faraoni, mulți alții își declară participarea rituală la drama și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cu venirea Dinastiei a XH-a. Restaurarea puterii centrale a marcat începerea unei adevărate renașteri. În timpul Perioadei Intermediare s-a produs "democratizarea" existenței post-mortem: nobilii recopiau pe sarcofagele lor Textele Piramidelor, redactate exclusiv pentru faraoni. Este singura epocă din istoria egipteană în care faraonul a fost acuzat de slăbiciune și chiar de imoralitate. Grație mai multor compoziții literare de un foarte mare interes se pot urmări profundele transformări care au avut loc în timpul crizei. Textele cele mai importante sunt cunoscute sub
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pentru egipteni, invazia hiksoșilor reprezenta o catastrofă greu de înțeles, încrederea în poziția lor privilegiată, predeterminată de zei, a fost grav atinsă, în plus, în timp ce Delta era colonizată de către asiatici, cuceritorii, întăriți în taberele lor fortificate, ignorau cu dispreț civilizația egipteană. Dar egiptenii au priceput lecția. Treptat, ei au învățat s: i mânuiască armele învingătorilor. La un secol după dezastru (i. E. pe la ~ 1600), Teba, în care domnea un faraon 45 Traducere de J. Wilson, ANET, pp. 405-407; cf. Breasted, op. Cit., pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
p. 133. E adevărat că egiptenii se considerau încă drept singurele ființe cu adevărat umane; străinii erau asimilați cu animalele, și în anumite ca/uri ei puteau fi sacrificați (cf. Wilson, ibid., p. 140). 48 Sursa etimologică a termenului este egipteană: hikau khasul, "guvernatorul țărilor străine". Majoritatea numelor cunoscute este de origine semitică, dar s-au identificat și cuvinte hurrite. Hiksoșii nu sunt menționați în nici un document egiptean din epocă. Găsim o aluzie la orașul lor fortificat, Tanis, într-un text
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fi sacrificați (cf. Wilson, ibid., p. 140). 48 Sursa etimologică a termenului este egipteană: hikau khasul, "guvernatorul țărilor străine". Majoritatea numelor cunoscute este de origine semitică, dar s-au identificat și cuvinte hurrite. Hiksoșii nu sunt menționați în nici un document egiptean din epocă. Găsim o aluzie la orașul lor fortificat, Tanis, într-un text din Dinastia a XlX-a și într-o povestire populară redactată cam în aceeași epocă. Așa cum era de așteptat, cuceritorii ("barbarii" în ochii egiptenilor) au fost asimilați
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era de acum în drum spre Palestina și Siria - pentru a-i supune pe "rebeli". La puțin timp după asta, el triumfă la Megiddo. Din fericire pentru viitorul Imperiului, Tutmosis s-a arătat generos cu învinșii. Acesta era sfârșitul izolaționismului egiptean, dar și declinul culturii tradiționale egiptene. In ciuda duratei relativ scurte a Imperiului, urmările sale au fost ireversibile. Ca urmare a politicii sale internaționale, Egiptul s-a deschis progresiv spre o cultură cosmopolită. Un secol după victoria de la Megiddo, prezența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Palestina și Siria - pentru a-i supune pe "rebeli". La puțin timp după asta, el triumfă la Megiddo. Din fericire pentru viitorul Imperiului, Tutmosis s-a arătat generos cu învinșii. Acesta era sfârșitul izolaționismului egiptean, dar și declinul culturii tradiționale egiptene. In ciuda duratei relativ scurte a Imperiului, urmările sale au fost ireversibile. Ca urmare a politicii sale internaționale, Egiptul s-a deschis progresiv spre o cultură cosmopolită. Un secol după victoria de la Megiddo, prezența masivă a "asiaticilor" este atestată peste
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o cultură cosmopolită. Un secol după victoria de la Megiddo, prezența masivă a "asiaticilor" este atestată peste tot, chiar în administrație și în reședințele regale 50. Numeroase divinități străine erau nu numai tolerate, dar și asimilate zeităților naționale, în plus, zeii egipteni încep să fie adorați în țările străine și Amon-Ra devine un zeu universal. Solarizarea lui Amon ușurase atât sincretismul religios cât și restaurarea zeului solar în rangul întâi. Căci Soarele era Zeul Universal accesibil 51. Cele mai frumoase imnuri închinate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
raze care se terminau prin niște mâini aducând credincioșilor simbolul vieții (/mkh-ul). Esențialul teologiei lui Akhenaton se găsește în două imnuri adresate lui Aton, singurele care s-au păstrat. E vorba, desigur, de una din cele mai nobile expresii religioase egiptene. Soarele "este începutul vieții", razele sale "sărută toate țările". Deși foarte departe, razele tale sunt pe pământ; deși ești pe fețele oamenilor, urmele tale nu se văd53. Aton este "creatorul sămânței în femeie", el e cel care dă viață embrionului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pământul. Când erai singur!" "Tu ai făcut cerul atât de depărtat pentru ca să te poți ridica în înalt și să poți privi la ceea ce ai făcut!" După opinia comună a savanților, stingerea Dinastiei a XVIII-a marchează, totodată, sfârșitul creativității geniului egiptean, în ceea ce privește creațiile religioase, ne putem întreba dacă modicitatea lor până la întemeierea Misterelor lui Isis și Osiris nu se explică prin grandoarea și eficacitatea sintezelor puse la punct în timpul Imperiului Nou55. Căci, dintr-un anumit punct de vedere, aceste sinteze reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
emanate de o singură Divinitate 62. După teogonia și cosmogonia efectuată de Atum (§ 26), divinitatea este în același timp una și multiplă; creația constă în multiplicarea numelor și a formelor sale. Asocierea și coalescența zeilor sunt operații familiare gândirii religioase egiptene din cea mai îndepărtată antichitate. Originalitatea teologiei Imperiului Nou este, pe de o parte, postulatul dublului proces al osirizării lui Ra și al solarizării lui Osiris; pe de altă parte, convingerea că acest dublu proces revelează semnificația secretă existenței umane
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Osiris. Distincte în Textele Sarcofagelor, "procesul" și "cântărirea inimii" tind să se confunde în Cartea Morților 64. Aceste texte funerare editate în timpul Noului Imperiu, dar conținând materiale mai vechi, se vor bucura de o popularitate neegalată până la finele civilizației egiptene. Cartea Morților este ghidul prin excelență al sufletului în lumea de dincolo. Rugăciunile și formulele magice pe care le conține au drept scop să ușureze călătoria sufletului și, mai ales, să-i asigure succesul în încercările "procesului" și "cântăririi inimii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pur!"68 In plus, mortul este supus unui interogatoriu de ordin inițiatic. El trebuie să demonstreze că știe numele secrete ale diferitelor părți ale porții și ale pragului, ale paznicului sălii și ale zeilor 69. Meditând asupra misterului morții, geniul egiptean a realizat ultima sinteză religioasă, singura care și-a menținut supremația până la sfârșitul civilizației egiptene. E vorba, desigur, de o creație susceptibilă de interpretări și de aplicații multiple. Sensul profund al binomului Ra-Osiris sau al continuității viață-moarte-transfigurare nu era în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
demonstreze că știe numele secrete ale diferitelor părți ale porții și ale pragului, ale paznicului sălii și ale zeilor 69. Meditând asupra misterului morții, geniul egiptean a realizat ultima sinteză religioasă, singura care și-a menținut supremația până la sfârșitul civilizației egiptene. E vorba, desigur, de o creație susceptibilă de interpretări și de aplicații multiple. Sensul profund al binomului Ra-Osiris sau al continuității viață-moarte-transfigurare nu era în chip necesar accesibil credincioșilor convinși de infailibilitatea formulelor magice; totuși, acestea din urmă reflectau aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
multe "lecturi", efectuate la niveluri diferite. "Lectura magică" era desigur cea mai ușoară: ea nu implica decât credința în atotputernicia verbului, în măsura în care, grație unei noi eshatologii, "destinul regal" devine universal accesibil, prestigiul magiei nu va înceta să crească. Amurgul civilizației egiptene va fi dominat de credințe și practici magice 70. Se cuvine să amintim totuși că în teologia memfită (cf. § 26) Ptah crease zeii și lumea prin puterea Verbului. 68 Traducere de J. Yoyote, pp. 52-56. 69 Ibid., pp. 56-57. În
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mythologies of Death" (Occultism, Witchcraft and Cultural Fashions, cap. III). 5 Horst Kirchner, "Die Menhire în Mitteleuropa und der Menhir gedanke", pp. 698 (= 90) sq. 6 S-au explicat anumiți menhiri din Bretania, ridicați în fața galeriilor de dolmene, prin credința egipteană după care sufletele morților, metamorfozate în păsări, își părăseau mormintele pentru a se așeza pe o coloană în plin soare. "Se pare Megaliți, temple, centre ceremoniale Trebuie, de asemenea, să ținem seama de semnificația sexuală a menhiriâor, căci ea este
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
preistoriei europene. 21 Amintim că, în Egipt, primele piramide din piatră au fost ridicate către ~ 2700. E adevărat că aceste piramide aveau predecesoare din cărămidă, dar rămâne o realitate faptul că înainte de ~ 3000 nu se cunoaște nici un monument din piatră egiptean comparabil cu megaliții Europei Occidentale: cf. Renfrew, op. Cit., p. 123. 22 A se vedea documentația la C. Renfrew, op. Cit., pp. 214 sq. 23 Renfrew, op. Cit., p. 152. A se vedea, de asemenea, G. Daniel și J. D. Evans, The Western
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
A se vedea documentația la C. Renfrew, op. Cit., pp. 214 sq. 23 Renfrew, op. Cit., p. 152. A se vedea, de asemenea, G. Daniel și J. D. Evans, The Western Mediterranean, p. 21. G. Zuntz se gândește totuși la o influență egipteană sau sumeriană; cf. Persephone, pp. 10 sq. 24 într-adevăr, întrucât structura tectonică a Stonehengelui pare să implice, de asemenea, funcția de observator astronomic, e probabil ca sărbătorile principale să fi fost în relație cu schimbările anotimpurilor, precum la triburile
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
un rit având ca țel trecerea de la sterilitatea sfârșitului verii siriene la fertilitatea noului anotimp; cf. J. Gray, The Legacy of Canaan, p. 36. Textul este tradus de Caquot și Sznycer, pp. 393-394. 35 Așa cum ne-a fost transmis, mitul egiptean nu mai reprezintă stadiul primitiv; vezi mai sus, § 26. Apropierea de mitul Durgă, asupra căreia a insistat Marvin Pope (cf., în ultima vreme, M.d. W., I, p. 239), a fost deja tăcută de către Walter Dostal, "Ein Beitrag.", pp. 74 sq
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
așa cum am văzut cu privire la un mit sumerian, prin "forma" și prin "viața" sa omul împărtășește, întrucâtva, condiția Creatorului. Numai corpul său aparține "materiei"6. 3 Adăugăm că verbul creator al zeilor este atestat în alte tradiții; nu numai în teologia egipteană, ci și la polinezieni. Cf. M. Eliade, Aspects du mythe, pp. 44 sq. |în trad. Românească, pp. 29 sq.]. 4 Dar există alte texte care evocă victoria împotriva unui monstru ofidian numit dragon (tannin), sau Rahab sau Leviathan, și care
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]