3,224 matches
-
lor de membrii de partid, de cetățeni pe care îi judecăm exclusiv după munca pe care o depun"62. Astfel, potrivit concepției secretarului general al partidului, egalitatea sexelor se transforma în unicitatea sexelor. Departe de a fi elementul cheie al emancipării pe care Engels a visat-o, angajarea femeii a reprezentat, atât în România comunistă, cât și în Uniunea Sovietică, încă un mod de a evidenția inegalitățile de gen. Astfel, nu s-a produs dispariția patriarhatului, activitățile domestice rămânând în cea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
practicile instituționalizate ale societății, noțiunea de gen variază din punct de vedere istoric și constituie una din modalitățile prin care sunt imaginate, constituite și legitimate statele 68. Una din marile promisiuni ale comunismului a reprezentat-o egalitatea tuturor cetățenilor și emanciparea femeii. Teoriile feministe mai vechi și mai noi au contestat această pretenție a regimului comunist, opinând că analiza marxistă nu reușește să argumenteze de ce femeile sunt opresate ca femei, fără deosebire de clasă socială. Marxismul nu s-a focalizat pe
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
tata, mama și cu toți prietenii noștri îl vom construi pe pământ, ca toată lumea să se bucure de el"71. Revoluțiile pot fi clasificate și din perspectivele lor asupra sexelor: unele revoluții sunt modernizatoare și egalitariste, având ca scop explicit emanciparea femeii, altele fiind patriarhale, legând-o pe femeie de familie și accentuând mai degrabă diferențele de sex decât egalitatea sexelor 72. În cadrul revoluției bolșevice, emanciparea femeii a însemnat o transgresare a rolurilor tradiționale de gen, fiind subsumată luptei de clasă
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
din perspectivele lor asupra sexelor: unele revoluții sunt modernizatoare și egalitariste, având ca scop explicit emanciparea femeii, altele fiind patriarhale, legând-o pe femeie de familie și accentuând mai degrabă diferențele de sex decât egalitatea sexelor 72. În cadrul revoluției bolșevice, emanciparea femeii a însemnat o transgresare a rolurilor tradiționale de gen, fiind subsumată luptei de clasă și intereselor liderilor comuniști. Impusă și controlată de statul totalitar, egalitatea dintre sexe nu a implicat afirmarea egală a valorilor femeilor și bărbaților deopotrivă, precum și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pentru Studierea Arhivelor Securității, fond Documentar, dosar nr. 13414, vol. 91, ff. 1-2. Ceaușescu, Nicolae, "Cuvântare cu privire la rolul femeii în viața politică, economică și socială a țării", în Femeia, iulie 1973, pp. 3-5. Ciucă, Oana, Lavinia, " Etapele ideologizării conceptului de emancipare a femeii" http://reviste.ulbsibiu.ro/ antropomedia/ obj/docs/Abstracte%20editia%20a%20II%20a/Oana%20Lavinia%20Ciuca%20Etapele%20ideologizarii%20conceptului%20de%20emancipare%20a%20femeii.pdf. Cosma, Ioana, "Săraca femeie bogată. Idealul feminin comunist la început de drum", în Mihalache, Andi
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ceva nou în cadrul regimului de tip sovietic. "Elena Ceaușescu acumulează prestigiu (sau măcar recunoaștere publică) tocmai datorită faptului că este partenera de viață a primei persoane politice a României"6. Dificil de știut dacă această deschidere avea ca intenție doar emanciparea femeii, sau urmărea de fapt instalarea familiei Ceaușescu ca dinastie la conducerea țării. Prezența Elenei Ceaușescu pe scena publică devine mai importantă, progresiv, după sfârșitul perioadei de liberalizare, încheiată în 19737. Cultul personalității secretarului general al partidului devine tot mai
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
interesată de situația femeii, existând probleme sociale mai importante, mai ales după recuperarea tuturor teritoriilor românești, la finele Primului Război Mondial. În orice caz, mișcarea feministă luase ființă după Unirea Principatelor din 1859, ea avea un caracter elitist și un program de emancipare, căci modelul său erau revendicările din Occident 37. În perioada interbelică, accentul se schimbă: În comparație cu formulările dinaintea Primului Război Mondial, emanciparea femeilor se identifică mai puțin cu obținerea și validarea modernizării sociale după un model occidental și mai mult cu prioritatea națională
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
În orice caz, mișcarea feministă luase ființă după Unirea Principatelor din 1859, ea avea un caracter elitist și un program de emancipare, căci modelul său erau revendicările din Occident 37. În perioada interbelică, accentul se schimbă: În comparație cu formulările dinaintea Primului Război Mondial, emanciparea femeilor se identifică mai puțin cu obținerea și validarea modernizării sociale după un model occidental și mai mult cu prioritatea națională de care depindea chiar dezvoltarea țării"38,39. Astfel, în 1921 va fi creat Consiliul Național al Femeilor Române
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pot fi văzute tot ca o consecință a feminismului. În măsura în care femeia e egală cu bărbatul, ea poate să arate care-i sunt preferințele sexuale și gusturile vestimentare 57. Dar contextul românesc de atunci nu era pregătit pentru o astfel de emancipare și aprecia negativ persoana Anei Pauker, care în plus trecea drept "omul Moscovei". Cu alte cuvinte, dincolo de faptul că ea apărea ca un fel de vânzătoare de țară, era percepută mai mult ca o femeie masculinizată, avidă de putere. Atât
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
plus trecea drept "omul Moscovei". Cu alte cuvinte, dincolo de faptul că ea apărea ca un fel de vânzătoare de țară, era percepută mai mult ca o femeie masculinizată, avidă de putere. Atât fidelitatea sa față de Moscova, cât și semnele de emancipare ca femeie ale Anei Pauker i-au creat o imagine negativă. Există chiar punctul de vedere că în calitate de femeie și de evreică, ea era țapul ispășitor ideal pentru comunismul românesc 58. Alți autori sugerează că poate avea propria ei vinovăție
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
îi revine meritul de a fi atribuit unor femei funcții înalte, ca cea de ambasador sau de ministru, uneori pentru prima dată. Se poate spune însă că acest tip de regim nu a mers mult mai departe în politica de emancipare a femeii. Revoluția sexuală din Rusia sovietică, deși nu neapărat favorabilă femeii, nici nu a fost susținută de partid. În schimb, sub Stalin, s-a ajuns la feminizarea societății sovietice, în sens demografic, fără ca ea să fi fost un obiectiv
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
autonom și un popor deja modelat de regim a dus probabil la o nouă refulare a perioadei inițiale a regimului, în care activiștii sovietici sau formați la Moscova, precum Ana Pauker, fuseseră mult mai prezenți pe scena publică. Aerele de emancipare ale femeilor care vorbeau rusește nu mai aveau ce căuta, interzicerea avorturilor 87 putea fi văzută ca o măsură pozitivă, menită să ducă la creșterea populației. Dar treptat, regimul Ceaușescu devenea tot mai represiv, iar industria tot mai puțin capabilă
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pur și simplu, la recensământul din 1966 toate femeile sub 30 de ani erau școlarizate iar analfabetismul era eradicat! Aceasta însă doar pe hârtie, după cum avea să se vadă 10 ani mai târziu 16. Școlarizarea a însemnat accelerarea fenomenului de emancipare a femeii. Toată legislația comunistă insistă asupra caracterului egalitar ale femeii cu bărbatul în câmpul muncii și în sfera vieții private. Deși cei mai mulți cercetători ai perioadei socialiste tind să atribuie politicilor egalitare ale statului doar un caracter de suprafață, mai
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
teorie decât în practică 17, nu se poate nega faptul că socialismul a oferit femeii șansa la educație, la un statut ocupațional - corelat cu existența unui venit - la socializare și beneficii sociale pe care nu le avusese nicicând altădată. Debutul emancipării femeii românce se produce în perioada interbelică. Lucruri aparent minore - precum dreptul de a purta pantaloni, de a-și tunde părul, de a face sport - devin drepturi câștigate de mișcarea feministă 18. Emanciparea în plan intelectual o continuă pe cea
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care nu le avusese nicicând altădată. Debutul emancipării femeii românce se produce în perioada interbelică. Lucruri aparent minore - precum dreptul de a purta pantaloni, de a-și tunde părul, de a face sport - devin drepturi câștigate de mișcarea feministă 18. Emanciparea în plan intelectual o continuă pe cea de pe planul personal. Desigur, emanciparea femeii este o mișcare de sus în jos, pornită de la doamnele din marea societate, cu contacte în Europa, posesoare ale unor diplome universitare, care se învârt în diverse
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
în perioada interbelică. Lucruri aparent minore - precum dreptul de a purta pantaloni, de a-și tunde părul, de a face sport - devin drepturi câștigate de mișcarea feministă 18. Emanciparea în plan intelectual o continuă pe cea de pe planul personal. Desigur, emanciparea femeii este o mișcare de sus în jos, pornită de la doamnele din marea societate, cu contacte în Europa, posesoare ale unor diplome universitare, care se învârt în diverse cercuri de influențe. Este tot atât de adevărat că masa mare a femeilor este
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
propaganda. Introducere Perioada comunistă a însemnat, și pentru România, activarea unei politici intense de industrializare și urbanizare la care femeile trebuiau să participe, dar și a unei politici pronataliste de largă anvergură. Departe de a fi elementul cheie al unei emancipări și egalități de gen pe care au visat-o teoreticienii comunismului, implicarea totală a femeilor în câmpul muncii (femeile erau numite "muncitori socialiști egali" - concepție bazată pe o noțiune androcentristă 1) a devenit un instrument de consolidare a puterii politice
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
luptătoare, parteneră de luptă a bărbatului, model manifestat cu predilecție în intervalul 1948- 1965, perioadă în care maternitatea devine o problemă secundară pentru statul român. După al Doilea Război Mondial și odată cu instaurarea comunismului în România începe un proces de emancipare treptată a femeilor, ceea ce a declanșat schimbări semnificative în multe aspecte ale vieții, inclusiv în ceea ce privește numărul de copii, care era în continuă scădere. Brusc, femeia devine tovarășa de luptă a bărbatului, partenerul egal al acestuia în construirea socialismului. Feminitatea și
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
ani în urmă15. Particularitatea României comuniste rezidă tocmai în presiunea imensă care a fost pusă asupra femeilor, aceea de a presta ambele funcții, atât pe cea productivă, cât și pe cea reproductivă. Nu putem nega, însă, aportul statului socialist la emanciparea femeii în perioada postbelică, mai ales în ceea ce privește accesul egal la educație și muncă 16. Discursul mobilizator promovat în timpul regimului comunist, care accentua triplul rol al femeii (muncitoare, soție, mamă) a jucat un rol important în crearea unei pături consistente de
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pături consistente de femei cu o anumită independență, ceea ce constituie, fără îndoială, un avantaj al României de astăzi 17. În pofida multor aspecte discutabile ale măsurilor întreprinse de regimul comunist și a unor exagerări în punerea în practică a directivelor partidului, emanciparea femeii devine o realitate în România, începând cu anii '60 ai secolului XX, acest fapt înscriindu-se în tendința generală europeană manifestată în aceeași perioadă, de declin a modelului tradițional, conform căruia bărbatul este singurul furnizor de venit în gospodărie
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
oficial al regimului român privind rolul politic al femeilor a fost unul specific, adaptat cazului reprezentantelor minorității turcă și tătară din Dobrogea. Un alt element implicat în definirea identității politice a femeilor a fost genul. Deși statul comunist a susținut emanciparea deplină a femeii și eradicarea diferențelor de gen, discursul oficial privind rolul femeii în societatea socialistă a utilizat și consolidat, în esență, tradiționalele diferențe de gen legate de spațiul public și privat 10. Mai mult, tonul vădit didacticist al materialelor
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
lor identități politice. Astfel, "iluminate" de "marea învățătură a socialismului"18, femeile puteau întări rândurile "armate(i) de constructori conștienți ai socialismului"19. În cuvintele unei alte femei, sprijinul electoral acordat partidului comunist era motivat de susținerea arătată de acesta emancipării sociale și politice a femeilor: "Ca să nu mai stăm cu capu'n traistă ca până acum, de nici nu știam cum se chiamă țara în care trăim"20. Materialele jurnalistice menționau că însușirea de către femei a unor cunoștințe specifice în urma
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
succes ale unor femei care au reușit să se transforme în membrii plini ai noii societăți socialiste. De regulă, narațiunile lor biografice prilejuiau o comparație care favoriza prezentul socialist în detrimentul trecutului prerevoluționar. O astfel de perspectiva insista asupra oportunităților de emancipare oferite femeilor de către noul regim, și cum prin ambiție și determinare unele dintre acestea au depășit, în mod exemplar, condiția de marginalitate socială, ce a caracterizat viața lor în perioada vechiului regim. Un articol publicat de Săteanca menționa povestea unei
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
însușirea unei perspective ateiste asupra vieții, implicarea în acțiuni sociale în beneficiul comunității locale sau viața politică a țării. În același timp, analiza articolelor publicate de Săteanca, Femeia și Dobrogea nouă au subliniat faptul că deși statul comunist a susținut emanciparea deplină a femeii și eradicarea diferențelor de gen, discursul său oficial privind rolul femeii în societatea socialistă a utilizat și consolidat, în esență, tradiționalele diferențe de gen legate de spațiul public și privat. Mai mult, așa cum am arătat pe parcursul lucrării
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
pentru că trăsăturile definitorii ale epocii nu sunt negate, ci au o existență interiorizată sau poate indiferentă, oricum nenumită. Aceste femei nu se plâng de dubla povară a muncii în casă și în afara ei (la serviciu); nu vorbesc despre nevoia de emancipare, ci despre continuitate și adaptare (vizibile cu precădere în discursul doamnei B.), despre nevoia de confort și promovare. Doamna A. a insistat pe acest ultim aspect, mai presant pentru ea decât orice alt aspect represiv al regimului: "din '81 până în
Statutul femeii în România comunistă. Politici publice și viața privată () [Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]