3,571 matches
-
succes de către mișcarea artistică Bauhaus. Din această perioadă a vieții lui Breuer, datează și designului scaunului cunoscut sub numele de Long Chair, precum și experimentele sale folosind ca material de mobilier panelul de lemn curbat. În anul 1935, Breuer și Gropius emigrează în Statele Unite ale Americii, fiind ambii invitați să predea la Harvard Graduate School of Design, Școala superioară de arhitectură a Universității Harvard. Printre studenții ambilor s-au numărat și viitorii cunoscuți arhitecți americani Philip Johnson și Paul Rudolph. La un
Marcel Breuer () [Corola-website/Science/300017_a_301346]
-
fiica unor țărani maghiari din localitatea Szabadszállás din comitatul Kiskun (Cumania Mică), care lucra la Budapesta ca spălătoreasă. Attila a avut două surori: Etta sau Ethel și Jolán. Tatăl a părăsit familia când băiatul avea trei ani. După unele zvonuri emigrase în America, dar în cele din urmă s-a găsit că revenise în Transilvania și a rămas acolo după unirea cu Regatul Român. El s-a recăsătorit și a murit la Timișoara. Din cauza originii tatălui, Attila a fost înregistrat în
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
ideile socialiste al narodnicilor. În deceniul al IX-lea al secolului al XIX-lea, după ce narodnicii l-au asasinat pe țarul Alexandru al II-lea, Lodîghin a fost nevoit să suporte represaliile Ohranei țariste. De aceea, în 1884, el a emigrat în Franța și mai apoi în SUA. În 1895 s-a căsătorit cu reportera germană Alma Schmidt, fiica unui inginer electrotehnist. În anii de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Lodîghin a inventat becuri cu filamentul din tugsten. El și-a
Alexandr Lodîghin () [Corola-website/Science/300107_a_301436]
-
publicată în Monitorul oficial din 1934 sau 1935) și al profesoarei de limbă română (licențiata la Cluj-Napoca), Ersilia (n. Gutu). Urmează studii universitare de limbă și literatura română la Cluj-Napoca. Este fondator al revistei "Vatra" din Târgu-Mureș (în mai 1971). Emigrează și beneficiază de statutul de refugiat politic în Franța din octombrie 1987 pana în 1992, cănd obține cetățenia franceză. Își începe studiile elementare la Sighișoara în 1947, apoi continuă la liceul "Emil Racoviță" din Cluj-Napoca din 1952 pe care l-
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
1952 pe care l-a absolvit în 1957, la 16 ani. Este coleg cu viitorul bas-bariton Dan Serbac, cu medicii Dan Macavei, Marius Rimbașiu, Sergiu Grănescu, cu inginerul Horea Giurgiuman și cu lingvistul Gabriel Vasiliu. Unii colegi de liceu au emigrat rapid, așa că, . După încercări nereușite în 1957 și 1958 de a intra la medicină sau la istorie (amîndouă facultăți unde se aplică "numerus clausus" contra copiilor de burghezi), reușește să-și transfere dosarul la Facultate de filologie română a Universității
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
supraveghiind viață culturală. Lucrările literare care nu se conformau liniei partidului a fost distrusă. Cărți și lucrări ale lui Walter Benjamin, Erich Kastner, Thomas Mann, Sigmund Freud și Carl von Ossietzky au fost arse în public. Sute de scriitori au emigrat, că Bertolt Brecht și Ștefan Zweig și chiar Ossietzky, după ce a petrecut trei ani în lagăr de concentrare a primit premiul Nobel pentru Pace. S-au creat rețele de agenții naționale de supraveghere. În 1934, după eliminarea trupelor SĂ, elită
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Încă de la prima ședință în care Bonaparte i-a pozat artistului, David a recunoscut în acesta un idol și în perioada de existență a Imperiului, David este apologetul acestuia. După înfrângerea de la Waterloo din 1815 pleacă din țară. Reușește să emigreze în Belgia și chiar și atunci când Franța este gata să-l primească, refuză să se mai întoarcă. Ultimii 10 ani îi petrece la Bruxelles. Într-o seara din februarie 1824, pe când ieșea de la teatru, dă peste el o trăsură. Nu
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Brănești făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Ilfov și era formată doar din satele Brănești și Vadu Anei, totalizând 1511 locuitori (majoritar etnici bulgari, urmași ai bulgarilor emigrați peste Dunăre în secolul al XVIII-lea) și 276 de case. Moșia din comună era atunci proprietatea statului, care o obținuse de la Mitropolia ortodoxă a Munteniei în 1854 în schimbul unor terenuri din zona Câmpinei. În satul de reședință funcționa începând
Comuna Brănești, Ilfov () [Corola-website/Science/300210_a_301539]
-
memoriala a lui Horea din Fericet unde pietruirea drumului s-a făcut doar parțial, în zona Măncești, lucrarea fiind abandonată deja de circa 3 ani). După al doilea război mondial asistăm la o continuă scădere a populației, moții din zona emigrând în special în zona de vest a țării, Timișoara - Arad. La oară actuala natalitatea este nesemnificativă, în timp ce populația cu vârste de peste 60 de ani este majoritară. Deși s-au făcut investiții masive în ultimii 10 ani, (pietruiri parțiale ale drumurilor
Horea, Alba () [Corola-website/Science/300245_a_301574]
-
Glogovăț). Biserica este situată în partea de răsărit a satului. Majoritatea locuitorilor sunt creștini de religie ortodoxă română, însă de-a lungul timpului au existat și câteva familii de evrei (Weiss, Waldner) și de maghiari care au decedat sau au emigrat după cel de-al II-lea război mondial. În prezent, în Cicir există și câteva familii de alte confesiuni: baptistă și penticostală. De-a lungul vremii, biserica ortodoxă din Cicir a trecut prin trei etape: 1.În 1702, conform mărturiei
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
Victoria, Sechereș Ilona, Sârbu Maria, Rusu Victoria, Stremțan Paraschiva, Stremțan Maria, Popa Margareta, Stana Domnica, Ștef Eugenia, Sârb Victoria, Stan Virginia, Tendea Susana, Toth Silvia, Ungur Domnica, Ungur Aurelia și Vereș Maria. În perioada interbelică numeroși locuitori ai satului au emigrat în America în dorința ca întorși acasă să-și cumpere pământ și să-și întemeieze o gospodărie prosperă. Unii dintre ei au rămas definitiv pe „pământul făgăduinței” unde au prosperat: Afrim Efrem Fremu, Avram Sofron copil sărac a plecat la
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
angajat la uzinele Ford, Stan Sofron, Stan Ioan, Stan Paraschiva, Stan Marian din Tău, Roșca Vasile, Toth Ioan, Tot Lucreția, Ungur Gheorghe, Ungur Simion, Trif Traian și Istina. O personalitate aparte a Stremțului a reprezentat-o Sofron Stan care a emigrat în America unde a prosperat. "„Cu adâncă întristare și durere aducem la cunoștința tuturor încetarea din viața a aceluia care a fost Șofron Stan, bun român, bine cunoscut în toată lumea românească din America. Răposatul s-a născut în satul Stremț
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
a evreilor au pierit în cursul genocidului organizat de Germania național socialistă și aliații ei din Ungaria în anii 1941 - 1945, mai ales după primăvara anului 1944. La capătul războiului au revenit în comună 30 de supraviețuitori. Aproape toți au emigrat, mai ales în Israel. Celelalte minoritați au fost cu totul sporadice. Pentru anul 1771 în Cuhea sunt menționate 335 de persoane ne-nobile, dintre care 39 de iobagi și 10 jeleri, aceștia din urmă nefiind localnici ci veniți în sat
Bogdan Vodă, Maramureș () [Corola-website/Science/301569_a_302898]
-
Mondial (1941-1944) este internat într-un lagăr de muncă. Inginer, este profesor la liceul electrotehnic din Timișoara (1950-1952), apoi asistent și șef de lucrări la IPT (1952-1973). Între 1968-1973 este și directorul Centrului Teritorial de Calcul Electronic Timișoara. În 1974 emigrează în SUA, continuându-și cariera între 1975-1993 la (CWRU) din Cleveland. Decorat în 2003 cu Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler. Iosif Kaufmann (n. 21 decembrie 1921, Arad - d. 2016 R. F. Germania), al cărui tată era văr
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
și lector universitar. Între 1954-1983 este șef de lucrări și conferențiar la IPT, predând limbaje de programare. Între anii 1956-1964 își pierde postul didactic, rămânând încadrat ca simplu muncitor, ca urmare a unei cereri de emigrare în Israel. În 1983 emigrează în Israel, apoi în Germania, unde până la pensionare (în 1987) își continuă cariera didactică în cadrul Universității din Münster. Decorat în 2003 cu Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler. Vasile Baltac (n. 9 noiembrie 1940, Ploiești), student eminent, este
MECIPT () [Corola-website/Science/301553_a_302882]
-
o notă întocmită de primărie în 9 noiembrie 1946, situația sașilor din Moardăș era următoarea: 262 la casele lor, 44 la muncă forțată în URSS, 45 plecați în Germania. După Revoluția din 1989, aproape toți sașii rămași în Moardăș au emigrat în Germania. Biserica fortificată din Moardăș a fost construită în secolul al XIV-lea, cu hramul "Sfântul Nicolae". Este o biserică gotică, cu o singură navă. Clopotnița s-a prăbușit în 1880. Altarul a fost construit de un anume Petersberger
Moardăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301720_a_303049]
-
informeze despre decizia sa de a pleca în Anglia scriindu-i De la Slepniovo ea a respins propunerile lui Antrep, considerând că aceste cuvinte erau "nedemne" și lăsându-l să înțeleagă că nu avea nici cea mai îndepărtată intenție de a emigra: Boris Antrep a emigrat în Anglia în 1917. El a avut ulterior prilejul de a constata că avusese dreptate să considere că rămânerea Ahmatovei în Rusia bolșevică era mult mai mult decât o imprudență. Mai târziu, el a reprezentat-o
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
de a pleca în Anglia scriindu-i De la Slepniovo ea a respins propunerile lui Antrep, considerând că aceste cuvinte erau "nedemne" și lăsându-l să înțeleagă că nu avea nici cea mai îndepărtată intenție de a emigra: Boris Antrep a emigrat în Anglia în 1917. El a avut ulterior prilejul de a constata că avusese dreptate să considere că rămânerea Ahmatovei în Rusia bolșevică era mult mai mult decât o imprudență. Mai târziu, el a reprezentat-o în mozaicul galeriei naționale
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
a nu ceda hipnozei de masă creată de putere, de a nu se amăgi de ideea unei „curățenii culturale”. În însemnările sale nu apar reproșuri la represaliile acelor perioade și nici aluzii la faptul că elita intelectualității din Rusia ori emigrează, ori este exterminată de autoritățile comuniste. Din 1926 până în 1940 trăiește cu criticul de artă Nikolai Punin, fără să se căsătorească cu el. În 1935 Nikolai Punin este arestat prima oară, dar este eliberat în 1936 în urma unei cereri către
Anna Ahmatova () [Corola-website/Science/300473_a_301802]
-
1451 cu numele "Balamer", iar în 1687, ca "Balomir", cuvânt de origine slavă. Balomir este un sat de mărime mică, dispunerea lui fiind una lineară, și având o populație de aproximativ 400 de persoane. O parte însemnată din populație a emigrat din comună. În sat se regăsesc patru biserici de confesiuni diferite și anume: penticostală, ortodoxă, baptistă și interconfesională. Datorită acestui fapt, rata infracționalității este foarte scăzută în comună. În luna octombrie 2011, Balomir a fost gazda mai multor oficialități locale
Balomir, Hunedoara () [Corola-website/Science/300535_a_301864]
-
pășuni, au atras pe locuitorii păstori din aceste sate. Așa se explică asemănarea toponimică a localităților dintre cele două zone apropiate: - Livadia-Livezeni, - Petros-Petroșani, - Uric-Uricani, - Valea Lupului-Lupeni. Probabil că acolo existând pășuni întinse nelocuite, mulți locuitori de pe Valea Streiului superior au emigrat acolo, dezvoltând în timp noile localități. De asemenea trebuie amintit că în acea perioadă nu erau deschise exploatările miniere din Valea Jiului. Trebuie semnalat de asemenea un alt fapt istoric privind participarea unor delegații cu reprezentanți din cele două sate Livadia
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
al Mitropolitului Visarion Puiu - apoi, la Paris și - după sfârșitul războiului - timp de cinci ani a fost profesor de istorie antică și limbă franceză în Italia la un colegiu catolic, unde se pregăteau preoți misionari. La 17 iulie 1950 Trifa emigrează ilicit în Statele Unite în cadrul legii americane ""Displaced Persons Immigration Law"", în urma faptului că și-a ocultat trecutul fascist-legionar și se stabilește la Cleveland, Ohio unde preia redacția gazetei „Solia”. În 1957 Trifa a obținut fără probleme cetățenia americană. Este plauzibil
Valerian Trifa () [Corola-website/Science/300716_a_302045]
-
secolului al XX-lea și care erau atribuite lui Tolstoi, au fost recunoscute de către autorul prezumtiv ca aparținându-i, însă cei mai mulți critici au rămas sceptici în această privință. Aleksei Tolstoi a părăsit Rusia în 1917, în timpul revoluției bolșevice, și a emigrat în Europa Occidentală. În 1923 a revenit în țară și a acceptat regimul sovietic, devenind unul dintre cei mai populari scriitori și susținător de nădejde al partidului comunist. A scris povestiri în care îl elogia pe Stalin. A colaborat cu
Aleksei Nikolaevici Tolstoi () [Corola-website/Science/300756_a_302085]
-
Instit. Politehnic în Timișoara, a lucrat la Cluj. 5. Baciu Minerva, a urmat școala pedagogică. 6. Baciu Miron, Institutul de Zootehnie, cu titlul de inginer. 7. Copăceanu Minerva, Școala normală, a lucrat ca profesor. 8. Hanciu Ioan - fost notar comunal - emigrat în Australia. 9. Manea Florian, Școala normală, a lucrat ca învățător în Corn. Saca-Beiuș. 10. Mutiu Vasile, Institutul Pedagogic, profesor limbă franceză. 11. Mascaș Ioan, studii superioare economice. 12. Negruț Nicolae, Facultatea de Științe juridice. 13. NegruțFlorian, Facultatea de Științe
Bălaia, Bihor () [Corola-website/Science/300843_a_302172]
-
timp de două luni la Bistrița, în perioada 2-6 iulie au fost înghesuiți în vagoane de vite și deportați către Lagărul de concentrare Auschwitz. Puțini evrei s-au întors în viață, dar majoritatea nu au rămas în sat ci au emigrat spre Israel și SUA. Comunitatea evreiască supraviețuitoare a construit un cimitir nou evreiesc, (pe locația celui vechi a fost amenajat cimitirul ortodox) unde au fost înmormântați o parte din victimele holocaustului și puținii evrei rămași în sat. Cimitirul a rămas
Nimigea de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300885_a_302214]