2,354 matches
-
marginea luminii) Ești foarte acasă în poezia britanică... MK. E o mare bucurie să aud că par acasă în poezia britanică. Nici nu știi cât de mare... Simt că locul meu e aici. Dar nu mulți mă percep în peisaj englezesc când atât de mult din mine e "altfel", când mulți mă văd mai degrabă șezând într-o curte interioară persană. Peisajul englezesc al copilăriei mele a fost Isle of Wight. Câmpiile de acolo sunt primul decor ce se leagă de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu știi cât de mare... Simt că locul meu e aici. Dar nu mulți mă percep în peisaj englezesc când atât de mult din mine e "altfel", când mulți mă văd mai degrabă șezând într-o curte interioară persană. Peisajul englezesc al copilăriei mele a fost Isle of Wight. Câmpiile de acolo sunt primul decor ce se leagă de poezie pentru mine acolo, pe dealuri ori în curtea școlii, ne-a citit profesoara de engleză Aubrey de Selincourt din romantici. În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
anticreștin. Credința simplă în transcendent e aproape imposibilă, dar problemele fundamentale de care se ocupă religia rămân. LV. În The British Museum Is Falling Down, chiar mai mult în Out of the Shelter (1970), tema Americii revenind la originile ei englezești, la Europa de fapt, e evidentă. Abordarea e opusă celei din Henry James. Americanii sunt ridiculizați. Ai predat la Berkeley. Trilogia ta ne arată că știi bine viața universitară americană. Privești această temă a superiorității americane cu aceeași ironie relaxată
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sarcastică și pătrunzătoare. Odată, când m-am dus acasă în vizită, m-a uimit un tip burtos, care umbla legănat, ca un Adonis pe Brighton Beach. Tipul era stăpân pe spațiul lui. Mi-e deseori dor de acea corporalitate ne-englezească, fără rușine, de gesturile medieraneene. Merg mai repede decât absolut toți cunoscuții mei, chiar dacă n-am o țintă precisă. În metrou era mai cald decât în iad, trenurile nu aveau aer condiționat la vremea când a fost construit, și erau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mijloacelor de comunicare în masă americane sunt înguste ca spectru, au tot felul de prejudecăți, nu fac doi bani.) Furam de la bunicii mei New Yorker, care la început mi-a plăcut pentru vestitele benzi desenate și pentru coperți. Pe lângă romanele englezești și americane din secolul XIX, pe care le citeam pe nerăsuflate, mai citeam Cosmopolitan, reviste de film, cărți comice și Ripley's Believe It or Not, într-un mod total lipsit de discernământ, la voia întâmplării. Ca și acum, de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai văzusem un negru de trei luni și abia atunci îmi dădeam seama. LV. Ai putea descrie clasele sociale din New York? S-au mai schimbat de când erai copil? Tu căreia îi aparții? ES. În America nu există clase în sensul englezesc al cuvântului, în ciuda lucrurilor care se tot spun. De ideea de clasă se leagă în primul rând banii. Există o anume castă "brahmană" de vechi familii americane, dar altfel clasele nu sunt ceva rigid. Aș zice că sunt intelectuală din
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
intrarea în (Det) N1 de N2 a unui constituent altfel greu tolerat de structură, un adjectiv cu o terminație atipică 14 (*nașpa(-)ul de coleg, ?un nașpa de coleg, ?o nașpa de lucrare). Unui proces asemănător este supus și adjectivul englezesc argotic uncool, neadaptat flexionar la normele limbii române: uncool-ul de coleg (AD). Lexemele împrumutate sunt atrase destul de greu în tipar, fiind supuse și adaptării flexionare: looserul de student (forum.computergames.ro, 2005), looseri de publisheri (idei-locale.blogspot.com, 2007). Foarte
[Corola-publishinghouse/Science/85004_a_85790]
-
prin literatură, muzică, dans și arte plastice, ce au oferit modele conduitelor umane. S-au structurat astfel concepții erotologice modelate social-cultural în temeiuri religioase: hinduse, tantrice, taoiste, shintoiste, musulmane, creștine, în temeiuri filosofice și etice laice: grecești, latine, franțuzești, germane, englezești, americane, românești etc. S-au structurat concepții erotologice raportate la epocile istorice: antică, medievală, modernă. Toate au modelat conduitele de exprimare erotică umană, au marcat stilurile de viață ale oamenilor și ale comunităților din timpuri îndepărtate până în contemporaneitate. Lucrarea de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cea a teatrului altor țări din Europa, adică a teatrului englez, spaniol și francez, Goldoni deplânge, întristat, absența unor texte dramatice italienești de seamă. "Scotocind mereu prin această bibliotecă, scrie el în prima parte a Memoriilor sale, am văzut teatre englezești, teatre spaniole și teatre franțuzești; nu am găsit niciun fel de teatre italienești. Erau pe ici pe colo piese italienești de pe vremuri, dar nicio culegere, nicio colecție care să facă onoare Italiei. Am văzut cu durere că îi lipsește ceva
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de timp și de loc nu sunt formulate de Aristotel. 47 Foarte influențat de Leibniz, în credința sa în progres, Lessing este convins că geniul servește la îmbunătățirea lumii. 48 Marmontel face aici trimitere la Jucătorul de Edward Moore, dramă englezească, al cărei subiect e împrumutat în spațiul francez de Bernard-Joseph Saurin, în piesa Béverley, pusă în scenă în 1768. 49 Lessing îi ia aici în bătaie de joc pe autorii dramatici francezi. 50 Este vorba de J.-B. Vivien de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de vii. Nu trebuie totuși generalizată această tendință care era valabilă probabil doar În cazul victimelor umane și este important să ținem cont de faptul că sângele era prezent În ideea de jertfă, după cum o dovedește o informație lexicală: termenul englezesc to bless provine de la germanul bl½dis½n, „a stropi cu sânge (provenit de la jertfe)”. Din datele expuse mai sus reiese clar că obiceiul jertfelor umane În lumea germanică din perioada antică a continuat până În epoca medievală, punându-i-se capăt abia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
români a fost primită mai puțin decît favorabil în Moldova 22. Ce a citit Iorga înainte de a intra în sistemul de învățămînt oficial? Jurnale de călătorie pe mare, Victor Hugo, Lamartine, tragedia lui Abélard și a Héloisei, poezii de dragoste englezești, romanele lui Dumas-Tatăl, cărți despre epoca lui Napoleon, despre conspirațiile patriotice ale Burschenschaften-ului și descrierile acestuia relativ la Spania invizibilă, lupta de gherilă împotriva invaziei napoleoniene, și așa mai departe 23. Programa școlară era destul de ușoară, dar Iorga a rămas singur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Fischer transformau societatea tradițională într-una modernă, chiar dacă prin metode destul de reprobabile. În România, transformarea aceasta nu a fost deloc mai urîtă decît fusese în Anglia cu un secol în urmă, cînd au fost împrejmuite mari suprafețe de pămînt, răzeșimea englezească a fost desființată, iar furturile din motive de foame erau pedepsite cu deportarea în Australia. În Franța, la Lyon, după masacrarea, în 1831, a muncitorilor, primul-ministru Casimir Périer a propus următorul epitaf pentru aceștia: "Muncitorii trebuie să aibă un singur
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
N. Iorga, O viață de om așa cum a fost, 3 volume, București, 1934, vol. I, pp. 44-45 13 Op. cit., vol. I, p. 42 14 Op. cit., pp. 10-17. Iorga descrie trecerea sa prin India și pe străzile Havanei cu ajutorul unui ghid englezesc. George Sand l-a purtat prin Veneția lui Orio Soranzo; Daniel Stern în lumea evreilor superstițioși din Alsacia, Emile Souvestre i-a deschis perspectiva vieții de provincie a Franței, iar în tovărășia lui Victor Hugo (Orientale) a trăit distrugerea prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
trei mari puteri la Yalta și Potsdam și ca a treia putere nucleară după testarea cu succes a unei bombe britanice În 1952. Se baza și pe colaborarea strânsă dintre cele două țări În timpul războiului. și puțin pe senzația foarte englezească de superioritate față de cei care Îi Înlocuiseră pe tronul imperial 11. Americanii erau frustrați de faptul că Marea Britanie ezita să-și lege soarta de cea a Europei și iritați de insistența cu care britanicii țineau să-și păstreze statutul imperial
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Din motive similare, Radiodifuziunea Britanică a inaugurat În 1946 Programul Trei la radio: un produs elitist și sofisticat, cu scopul explicit de a stimula și disemina „calitatea”. Deși se adresa segmentului numit În Europa „intelighenție”, acesta evita Într-un stil englezesc inconfundabil, prin amestecul de muzică clasică, discuții serioase și conferințe de specialitate, orice subiect politic sensibil sau controversat. Britanicii nu erau indiferenți la problemele europene. Diverse periodice informau regulat despre politica și cultura europene, iar cititorii britanici puteau fi la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neapărat un barometru fidel pentru gusturile și sensibilitățile spectatorilor europeni. Imaginea unui britanic despre Anglia contemporană se forma probabil la intersecția dintre experiența lui directă și felul În care Anglia era reprezentată la Hollywood. Mrs. Miniver (1942), o poveste tipic englezească despre tăria și rezistența națională, despre rezerva și perseverența caracteristice clasei de mijloc, narată pe fundalul dezastrului de la Dunkerque (Însăși Întruchiparea acestor virtuți), era un produs pur hollywoodian. Însă, pentru prima generație de spectatori englezi, filmul a rămas multă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
realizate Între 1945 și 1952 i-au propulsat, pe el și pe Vittorio de Sica - autorul celebrelor Sciuscià (1946), Ladri di biciclette (Hoții de biciclete, 1948) și Umberto D. (1952) -, În prim-planul cinematografiei mondiale. Ca și cele câteva comedii englezești filmate În aceeași perioadă În studiourile Ealing (mai ales Passport to Pimlico, 1949), filmele neorealiste au găsit În orașele devastate de război un decor și, În oarecare măsură, un subiect pentru cinematograful postbelic. Dar filmele englezești, chiar și cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și cele câteva comedii englezești filmate În aceeași perioadă În studiourile Ealing (mai ales Passport to Pimlico, 1949), filmele neorealiste au găsit În orașele devastate de război un decor și, În oarecare măsură, un subiect pentru cinematograful postbelic. Dar filmele englezești, chiar și cele mai bune, nu au atins niciodată umanismul tragic al capodoperelor italiene. „Adevărurile” simple din aceste filme reflectau nu atât lumea europeană așa cum era, cât lumea europeană văzută prin prisma miturilor și amintirilor despre război. Muncitorii, satele neatinse
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe autostradă au atins În acea perioadă o culme a popularității, intrând apoi Într-un declin constant, accelerat spre sfârșitul anilor ’50. Aceste divertismente Își aveau originea În perioada victoriană târzie, după cum atestau și accesoriile spectatorilor: basca francezului și șapca englezească, venite la modă În anii 1890, erau Încă ținuta tipică În 1950. Băieții se Îmbrăcau precum bunicii lor altădată, cu excepția omniprezenților pantaloni scurți. Dansul era și el la modă din cauza soldaților americani: ei au adus În Europa genuri precum swing
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la tensiuni sociale sau diferențe de clasă, tonul era sceptic-isteț, nu resentimentar. Numai În The Lavender Hill Mob (1951) al lui Charles Crichton, cea mai caustică dintre comediile filmate În studiourile Ealing, transpare o umbră de comentariu social - un sortiment englezesc de poujadism: visurile și resentimentele celor mici și oropsiți. Din 1956, nuanțele au Început să se Întunece simțitor: filme de război ca The Bridge on the River Kwai (Podul de pe râul Kwai, 1957) sau Dunkirk (1958) aveau conotații subtile de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
al modei pentru toată lumea. La Paris, magazinul „New Man”, primul semn francez al revoluției vestimentare, s-a deschis pe 13 aprilie 1965 În Rue de l’Ancienne Comédie. Într-un an i-a urmat o avalanșă de imitații cu nume englezești: „Dean”, „Twenty”, „Cardiff” etc. Stilul Carnaby Street - clonat În toată Europa Occidentală, poate mai puțin În Italia - consta În haine strâmte și viu colorate, siluete androgine deliberat inaccesibile celor trecuți de 30 de ani. Pantalonii Înguști de velur roșu și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În prim-plan un pericol disproporționat față de problemele aflate În dispută - sau de intențiile participanților. În Europa Occidentală a reînviat mișcarea antinucleară pentru pace, Întărită acum de o nouă generație de activiști „verzi”. În Marea Britanie, un amestec entuziast și tipic englezesc de feministe, ecologiști și anarhiști, Împreună cu prietenii și cunoștințele lor, au organizat un asediu prelungit asupra bazei de rachete de croazieră de la Greenham Common, spre stupefacția greu-Încercatei garnizoane americane. Cea mai puternică opoziție s-a Înregistrat În Germania de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de vinificare este unul tradițional: strugurii întregi, dezciorchinați, nezdrobiți sunt supuși unui proces de vinificare în roșu combinată cu o macerare semicarbonică. Această metodă ancestrală conservă prospețimea aromelor primare care le dau acestor vinuri savoarea specifică: arome de banane, bomboane englezești, flori fine, fructe exotice sau fructe de pădure. Ceea ce este curios la aceste vinuri este că rareori păstrează un gust sau un postgust de struguri. Toate aceste calități îi asigură acestui vin atât popularitatea printre francezi, și nu numai, cât
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Comunităților Europene (CJCE), 20 aprilie 1978, cauzele conexate 80 și 81/77 (Henri Ramel). 97 Actualmente, TVA-ul pentru băuturile alcoolice și alcool est fixat în mod uniform la 18,60 %. 98 Adesea, acest cuvânt este considerat ca derivând din englezescul "EXCISE", care la rândul său ar proveni din franceza veche: "ACCEIS". Fără îndoială, la origine stă cuvântul latin "ACCISIA": bir, impozit, și "ACCIDERE": a tăia. În Belgia acest termen se folosește dintotdeauna, la forma de plural: "accizele", iar termenul "ACCISIEN
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]