4,405 matches
-
făcut pe asceți capabili de fapte neobișnuite: poate acest tratat a fost adăugat la textul Istoriei mai tîrziu. Opera a fost compusă probabil după 437, așa cum rezultă din datele cronologice prezente în text, și înainte de 449, deoarece este amintită în epistola nr. 82, scrisă în acel an. De regulă, este acceptat anul 444. Bibliografie. Ediții: Istoria bisericească în GCS 44, 1954 (L. Parmentier și F. Scheideweiler); în SChr. 234, 1977 și 257, 1979 (P. Canivet și A. Leroy-Molinghen); Istoria duhovnicească și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
un Comentariu (sau mai degrabă, poate, ca o serie de Note) la Faptele Apostolilor: și acesta poate fi reconstruit cu ajutorul Catenariilor și îl menționează o singură dată pe Ioan Hrisostomul. Și mai puțin ne-a rămas din Notele la prima Epistolă a lui Petru, care este o relatare a unei discuții pe care Ammonius a avut-o cu un anume Cezar cu privire la predica lui Cristos printre morți; în acest fragment apar trimiteri superficiale la 1 Petru 3,19, dar nu e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
s-a păstrat doar un fragment (însă atît autenticitatea fragmentului, cît și existența unei opere în care Procopius îl combate pe Proclus sînt îndoielnice), și cîteva scrieri ce nu au conținut religios, ci retoric. E vorba de o culegere de Epistole (în total 163), interesante pentru că ne ajută să cunoaștem bine cercurile intelectuale din Gaza, dar sărace în conținut: elogii aduse retoricii și filozofiei, scrisori de consolare adresate unor prieteni, recomandări pe lîngă puternicii zilei și alte teme similare. După cum afirmă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
autentice. Bibliografie. Ediții: PG 87, 1-2 (operele exegetice); CChr.SG 4, 1978 (Catena in Ecclesiasten: S. Leanza); pentru Catenarii cf. G. Karo, I. Lietzmann, Catenarum Graecarum Catalogus, Göttingen, 1902; o privire generală în O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 84-91; pentru Epistole cf. Epistolographi Graeci, Didot, Paris, 1873 (R. Hercher). 6. Olimpiodor din Alexandria Contemporan cu Procopius, Olimpiodor, diacon din Alexandria, este foarte puțin cunoscut; activitatea sa a început după ce a fost hirotonit de către Ioan al III-lea Nikiotes, patriarh de Alexandria
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale lui Ecumenius sînt cunoscute de multă vreme, însă cît anume din ele îi aparține într-adevăr lui este greu de precizat. Numele său apare, alături de numele altora, în lista autorilor reuniți de un compilator într-un gigantic Comentariu la Epistolele lui Pavel, alcătuit după epoca lui Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sînt Comentariul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fotie. Așadar, Ecumenius ar fi scris un comentariu cu un subiect analog: acesta, dacă judecăm după ceea ce se poate vedea în compilația ulterioară, ar fi fost format din scurte glose. Mai scurte sînt Comentariul la Faptele Apostolilor și Comentariul la epistolele catolice care, din cîte se pare, conțin o mai mare cantitate de material original. Totuși, nici situația acestor comentarii nu e limpede, fiindcă textul lor coincide, se poate spune, cu acela al comentariilor cu conținut analog scrise de episcopul Teofilact
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
copiat cu fidelitate comentariul scris mai înainte de Ecumenius. Bibliografie. Ediții: Pentru Comentariul la Apocalipsă, cf. The Complete Commentary of Oecumenius on the Apocalypse, ed. with notes by H.C.G. Hoskier, University of Michigan Studies, Ann Arbor, Michigan, 1928; pentru comentariul la epistolele lui Pavel, cf. PG 118, 307-1326; 119, 1-721; K. Staab, Die Pauluskatenen nach den handschriftlichen Quellen untersucht, Pontificio Istituto Biblico, Roma, 1926; Idem, Pauluskommentare aus der griechischen Kirche, Neutestam. Abhandl. XV, Aschendorff, Münster, 1933; O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 99-102
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Rousseau de la Ermenonville (de unde avea să fie dus la Pantheon): Aici odihnește omul Naturii". Jean-Jacques Rousseau, Visările unui hoinar singuratic. Traducere de Mihai Șora, Prefață de Vera Călin. Colecția Proiectul iluminist, coordonată de Mircea Martin. Editura Paralela 45, București, 2002. Epistole, didahii, ode... Suntem avertizați chiar de autori că avem de-a face cu o istorie literară - nici disciplină teologică în sens dogmatic, nici istorie bisericească, adică referitoare la instituția eclesiastică. Preocuparea lor privește exclusiv textele din cele aproximativ trei secole
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
copiștilor, "tradiții orale" în cele din urmă fixate în scris), precum și modul cum s-a făcut "inseminarea" ideilor creștine în cele două importante limbi ale Europei: greaca și latina. într-adevăr varietatea stilistică este remarcabilă, în ciuda mesajului unic, cel creștin: epistole (un fel de îndrumar de la distanță), evanghelii (se vorbește de specificitatea "stilului evanghelic"), omilii, didahii, ode, predici, ori un gen conținând aglomerări biografice expuse disjunctiv, numit "faptele lui..." Spre sfârșitul perioadei apar și poemele (Odele lui Solomon, Oracolele). în ce privește transpunerea
Pe falezele sihăstriei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14984_a_16309]
-
Evanghelia Sfântului Matei există mărturii că a fost redactată în arameică. Acest text s-a pierdut, dar din fericire el fusese tradus în grecește, versiune în care s-a păstrat. Primele care au fost consemnate în scris par a fi Epistolele Sfântului Pavel, între anii 48-60 d. Hr. Cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor și alte părți alcătuitoare ale Noului Testament au fost scrise între anii 60 și 100, ultima fiind, probabil, Apocalipsul Sfântului Ioan din Patmos. E de remarcat că, în vreme ce
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și editare a diaconului Coresi. Printre primele cărți tălmăcite și tipărite de acesta se află un Tetraevangheliar (1561), Lucrul Sfinților Apostoli (1566), o Psaltire și
BIBLIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
încheia șirul poveștilor înseamnă a muri. SCRIERI: Elegie pentru ultimul crâng, Cluj-Napoca, 1976; Judecătorul de păpuși, Cluj-Napoca, 1980; Haina de cânepă, Cluj-Napoca, 1983; Phantasticonul și alte poeme, Cluj-Napoca, 1987; Ultima noapte a Șeherezadei, Cluj-Napoca, 1993; Expertul și păsările, București, 1996; Epistole din Piața Norilor, Cluj-Napoca, 2001; Arta înfocării, pref. Irina Petraș, Cluj-Napoca, 2001; Dansul câinilor, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Nicoale Manolescu, Generația 47, RL, 1977, 11; Ulici, Prima verba, II, 48-49; Felea, Aspecte, II, 260-262, III, 137-142; Sultana Craia, Nevoia de
BOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285798_a_287127]
-
crimă și minciună. Ca procedeu narativ, S. face apel la tehnica epistolară, pretextul fiind calsic: medicul psihiatru care l-a îngrijit pe Radu Șendrea încredințează unei edituri, spre publicare, scrisorile primite de la acesta. Totodată, unul din volumele trilogiei conține, alternativ, epistole trimise recent, după anul 2000, de Șendrea, din diferite colțuri ale lumii, aceluiași medic și fragmente narative care refac universul concentraționar din combinat. Scrisorile târzii aduc în prim-plan nume și evenimente reale, de ultim moment: Christian Schenk, Adrian Alui
STANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289868_a_291197]
-
în trup omenesc, Anticristul, la rândul său, are dreptul la existență. Din punct de vedere anticristologic, Răul este o problemă care privește îndeaproape fiecare ființă umană. Fiecare dintre noi este un posibil anticrist, avea să spună fericitul Augustin (Comentariu la epistola întâi a lui Ioan, 3). Această concepție a episcopului Hipponei, adoptată de Occidentul creștin, nu face decât să ducă la extrem viziunea pe care tocmai am conturat‑o și care, în raport cu alte religii, credințe și sisteme metafizice, este cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
lui Cristos de acum și de la sfârșitul veacurilor. Am optat pentru ortografierea „Anticrist” și nu „Antecrist” pentru a sugera mai bine ideea de adversitate conținută de particula anti (care înseamnă „împotriva” sau „în locul”). Fericitul Augustin observa deja din Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan (3, 4): „În latină, «anticrist» înseamnă «care este împotriva lui Cristos». Cuvântul «anticrist» nu vrea să spună, așa cum au înțeles unii «cel care trebuie să vină înaintea (ante) lui Cristos», altfel spus, cel după care Cristos
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Peerbolte adaugă spiritului critico‑filologic intuiția istorico‑filozofică. În prima jumătate a cărții, el analizează modalitățile prin care se exprimă, în general, opoziția eshatologică. Spre deosebire de Jenks, el accentuează caracterul original, unic al fiecărei figuri eshatologice opuse lui Cristos. „Anticristul” din Epistolele lui Ioan, afirmă cercetătorul olandez, este altceva decât „Omul nelegiuirii” din 2 Tesaloniceni, altceva decât „Înșelătorul lumii” din Didahie (cap. 16), altceva decât „Beliar” din Urcarea la cer a lui Isaia. Aceste fragmente „nu pot fi privite ca versiuni diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de texte prezentată are importante lacune. Lipsesc de aici, dintre scrierile intertestamentare: 1 Enoh, Cartea Jubileelor, Martiriul lui Isaia, Testamentul lui Moise, toate descoperite câteva decenii după publicarea lucrării lui Bousset. Din perioada cuprinsă între anii 30 și 300, lipsesc Epistola lui Barnaba, Apocalipsa lui Avraam, 2 Baruh, Policarp, Iustin, Origen, Tertulian. Într‑adevăr, majoritatea documentelor de care ține seamă provin din surse târzii, începând cu secolul al IV‑lea: Efrem, Pseudo‑Efrem, Chiril al Ierusalimului și Ieronim. Adela Yarbro Collins
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de El. Cu toate acestea, distingem în text prezența a nu mai puțin de opt „motive eshatologice”, care vor fi reluate în „mitul standard” al Anticristului. Locurile paralele, respectiv Mt. 24-25 și Lc. 21, nu aduc nici un element inedit semnificativ. Epistola 2 Tesaloniceni Unul dintre cele mai importante texte referitoare la adversarul eshatologic se află în A doua epistolă către Tesaloniceni, în capitolul 2, versetele 1‑12. Aproape toți autorii creștini care au scris despre sfârșitul lumii, despre Anticrist și despre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor fi reluate în „mitul standard” al Anticristului. Locurile paralele, respectiv Mt. 24-25 și Lc. 21, nu aduc nici un element inedit semnificativ. Epistola 2 Tesaloniceni Unul dintre cele mai importante texte referitoare la adversarul eshatologic se află în A doua epistolă către Tesaloniceni, în capitolul 2, versetele 1‑12. Aproape toți autorii creștini care au scris despre sfârșitul lumii, despre Anticrist și despre a doua venire a lui Cristos comentează, analizează sau cel puțin evocă acest pasaj. 2 Tesaloniceni este o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Aproape toți autorii creștini care au scris despre sfârșitul lumii, despre Anticrist și despre a doua venire a lui Cristos comentează, analizează sau cel puțin evocă acest pasaj. 2 Tesaloniceni este o calchiere, mai mult sau mai puțin evidentă, a Epistolei întâi către Tesaloniceni. Prevalându‑se de autoritatea apostolică, autorul încearcă, pe de o parte, să tempereze entuziasmul eshatologic al comunității creștine primare, iar pe de alta, încearcă să găsească o justificare plauzibilă întârzierii parusiei. În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai puțin evidentă, a Epistolei întâi către Tesaloniceni. Prevalându‑se de autoritatea apostolică, autorul încearcă, pe de o parte, să tempereze entuziasmul eshatologic al comunității creștine primare, iar pe de alta, încearcă să găsească o justificare plauzibilă întârzierii parusiei. În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul Pavel vorbise deja de caracterul imprevizibil al venirii Domnului (ca și Marcu în cap. 13) și îi asigurase pe credincioșii din Tesalonic de iminența acesteia. 2Tes. apare ca un răspuns indirect, polemic. În cuprinsul epistolei se
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
În Epistola întâi către Tesaloniceni, Apostolul Pavel vorbise deja de caracterul imprevizibil al venirii Domnului (ca și Marcu în cap. 13) și îi asigurase pe credincioșii din Tesalonic de iminența acesteia. 2Tes. apare ca un răspuns indirect, polemic. În cuprinsul epistolei se remarcă trei momente semnificative: 1) primul capitol dezvoltă temele complementare ale persecuției și răsplății. Cristos îi va pedepsi la a doua sa venire pe toți persecutorii, fără nici o excepție, iar pe toți cei credincioși îi va răsplăti; 2) al
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acestui scop, el propune o eshatologie temporizată, lucru extrem de important și de semnificativ. Important, în măsura în care acest „program eshatologic” va fi împărtășit de tradiția creștină de mai târziu; semnificativ, în măsura în care el reprezintă un semn evident de „dogmatizare” a așteptării mesianice. Autorul epistolei insistă asupra caracterului previzibil, într‑o oarecare măsură (din perspectiva „semnelor”), și îndepărtat al parusiei. Iată fragmentul care face obiectul interesului nostru∗: 3 :Ζ ϑ4Η ⇓:Η ƒ>∀Β∀ϑΖΦ→ 6∀ϑ :0 ∗Ξ<∀ ϑΔΒ≅<θ ©ϑ4 ƒ< :← ♣82→ ≡ Β
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
intenția autorului. Portretul personajului este realizat prin contrast; el nu are o identitate pozitivă, ci negativă. Mai exact, personajul „se definește” prin raportare la altceva, ca fiind „mai puțin” sau „mai mult”, ca „deficiență” sau ca „exces” față de altceva. Autorul epistolei folosește în caracterizarea acestuia trei prefixe: privativ; <ϑ4‑ („contra”) și ⇓ΒγΔ‑, („supra”). Ideea de negativ, de „mai puțin”, de lipsă ontologică și axiologică este exprimată prin privativ din expresia ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η sau din ‑<≅:≅ jΗ. Acesta din urmă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poate fi venerat (ΦΞ∃∀Φ2∀4), inclusiv tradițiile familiei, ale statului etc., care, în mentalitatea celor din vechime, se aflau sub protecția zeilor și făceau obiectul venerării”. „Omul nelegiuirii” se va așeza în templu și se va autoproclama Dumnezeu. Autorul epistolei oferă astfel o primă explicație, ingenioasă și plauzibilă, referitoare la întârzierea parusiei: înaintea Mântuitorului trebuie să vină „omul nelegiuirii”, „fiul pierzării”. Atunci însă, care ar fi motivele pentru care acesta din urmă întârzie să apară? Încercând să rezolve noua dificultate
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]