2,389 matches
-
întâlnește cu o mulțime de băieți; a doua, în funcție de vechime, Ioana — fata-capra; a treia fiica, mihai Eugen, care se împrietenește cu băieții, nu se întâlnește cu ei (deși, mai tarziu, ea apare un tip — Eugen); a patra, Galina S. — un erudit și un copil minune; cea mai mica fiica — Pauline poreclit, creativ inteligent față. Fetele încearcă din greu să-și bucure iubit de tatăl meu. Și cel Васнецова plin de blocajului de la locul de muncă și probleme cu banii, dar într-
Fetele tatei () [Corola-website/Science/323070_a_324399]
-
în timpul guvernatorului Ya'ibika Igzi. În baza acestui colofon se presupune că cartea ar fi datată între 1314-1322. Un studiu atent evidențiază urme ale arabei dar nu oferă nici o dovadă că ar fi existat vreodată vreo scriere în coptă. Unii erudiți consideră că nu ar fi existat niciodată vreo versiune în coptă ci că cartea ar fi fost scrisă inițial în arabă. Pe de altă parte există citate din Biblie care nu au fost traduse din arabă ci au fost traduceri
Kebra Nagast () [Corola-website/Science/323349_a_324678]
-
filozofie, deși eficientă pentru extinderea imperiului într-o manieră militară, s-a dovedit nefuncțională pentru guvernarea sa pe timp de pace. Împăratul Qin a ghidat represiunea brutală a opoziției politice, incluzâd evenimentul cunoscut sub numele de ,arderea cărților și îngroparea erudiților”. Acest lucru a fost un impuls pentru ca guvernarea Han, sintezată mai târziu, să încorporeze școli de guvernare politică mai moderate. Dinastiei Qin este bine-cunoscută pentru începerea construcției Marelui Zid Chinezesc, care ulterior a fost mărit și a îmbunătățit în timpul dinastiei
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
centralizată puternică și cu politici eficiente. Guvernul a fost organizat în ,Trei Departamente și Șase Ministere", ca separat să elaboreze, revizuiască și să pună în aplicare politici. Aceste departamente au fost conduse de membri ai familiei imperiale, precum și de oficiali erudiți care erau selectați prin Examinare Imperială. Aceste practici, care au ajuns la soliditate în timpul dinastiei Tang, vor fi moștenite de către dinastiile ulterioare, cu unele modificări. Politica funciară Tang -"de repartizare egală de loturi viagere" - a susținut că toate terenurile erau
Istoria Chinei () [Corola-website/Science/326725_a_328054]
-
navigat în timpul carierei sale militare, cel mai lung voiaj desfășurându-se de la Boston la Charleston, Carolina de Sud. Una dintre cele mai puțin accesibile opere ale lui Poe, "Aventurile lui Arthur Gordon Pym", s-a sustras unei interpretări universal acceptate. Eruditul Scott Peeples scria că este „în același timp o falsă narațiune de explorare non-ficțională, saga de aventuri, bildungsroman, păcăleală, plagiat de jurnal de călătorie și alegorie spirituală” și „unul dintre cele mai derutante texte majore ale literaturii americane”. Biograful James
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
Cu toate acestea, mare parte a romanului are o intrigă bine pusă la punct. Romancierul John Barth remarcă, de exemplu, că mijlocul romanului coincide cu momentul în care Pym ajunge la Ecuator, mijlocul globului. Poe descifrează hieroglife în roman, iar eruditul Shawn Rosenheim crede că acest lucru a precedat interesul lui Poe pentru criptografie. Chiar și pictogramele ar putea fi inspirate de "The Kentuckies in New-York" (1834) a lui William Alexander Caruthers, unde scrierile similare sunt opera unui sclav negru. Spre deosebire de
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
a lăudat romanul ca fiind „cea mai bună operă a lui Poe”. H. G. Wells considera că „"Pym" ne arată ce își putea imagina cu un secol în urmă despre regiunea polară sudică o minte foarte inteligentă”. Cu toate acestea, majoritatea erudiților nu s-au angajat în discuții sau analize serioase ale romanului până în anii 1950, deși mulți cercetători literari din Franța au recunoscut valoarea operei mai repede. Eșecul financiar și literar al "Aventurilor lui Arthur Gordon Pym" a constituit un punct
Aventurile lui Arthur Gordon Pym () [Corola-website/Science/325705_a_327034]
-
chimice. Separarea toluenului din benzină prin distilare azeotropă cu metiletilcetonă, printre lucrările incipiente ale noului domeniu, s-a bucurat de aprecieri unanime și a fost recunoscută oficial prin acordarea Premiului de Stat. Emilian Bratu și-a legat numele de studii erudite consacrate elucidării mecanismelor unor operații unitare și a metodelor de calcul a unor mărimi utile în activitatea de proiectare a utilajelor industriale. Din numeroasele realizări se pot aminti: determinarea refluxului optim al coloanelor de rectificare, dimensionarea schimbătoarelor de căldură spirale
Emilian Bratu () [Corola-website/Science/325865_a_327194]
-
studiile filologice scrise de Burlă și publicate în 1875), se regăsesc într-un manuscris al lui Iacob Negruzzi, păstrat la "Memorialul Ipotești - Centrul Național de Studii "Mihai Eminescu"" din Ipotești, județul Botoșani. Vasile Burlă a fost unul dintre cei mai erudiți profesori pe care i-a avut Colegiul Național din Iași, unii din elevii săi, precum Nicolae Iorga și Mihail Sadoveanu au devenit personalități marcante ale culturii române. Din anul 1870, Vasile Burlă a devenit membru al Societății literare Junimea și
Vasile Burlă () [Corola-website/Science/326114_a_327443]
-
se reorganizează după modelul școlilor similar contemporane, transformându-se în școală comercială de patru ani, având clase paralele de băieți și fete. În 1 ianuarie 1922 i se atribuie denumirea „Școala Superioară de Comerț Andrei Bârseanu” ca un omagiu adus eruditului și distinsului profesor Andrei Bârseanu, care timp de trei decenii a servit școala cu credință și devotament. În 1936 școala se transformă în Liceu Comercial cu durata de opt ani (4 ani curs inferior, 4 ani curs superior). Între 1940-1950
Colegiul Național Economic „Andrei Bârseanu” () [Corola-website/Science/326127_a_327456]
-
Traducerea nu era făcută din limbile originale, ci din Vulgata latină și dintr-o traducere franceză contemporană. „Fidelitatea și acuratețea ideilor erau sacrificate de dragul unui stil frumos”, spune o autoritate în materie. Au fost introduse multe erori. De aceea, un erudit pe nume Szymon Budny a fost invitat să corecteze traducerea. El a constatat însă că i-ar fi fost mai ușor să facă o nouă traducere a Bibliei decât să o corecteze pe cea veche. Budny și-a început traducerea
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
al lui Sir Isaac Newton la Universitatea Cambridge. Dacă veți consulta ediția în engleză a scrierilor istoricului evreu Flavius Josephus, din secolul I, probabil că veți citi traducerea efectuată de Whiston în 1736. Deși există și alte traduceri, această traducere erudită, împreună cu notele și comentariile lui Whiston, este încă ne-egalată, iar exemplare tipărite ale ei sunt încă disponibile. Mulți consideră această lucrare apogeul realizărilor lui Whiston. Însă nu trebuie trecută cu vederea Primitive New Testament, traducerea Scripturilor grecești creștine realizată
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
în slujba scrisului, cea mai importantă lucrare a sa până la data aceea fiind „Primitive Christianity Revived”, în patru volume, Pentru William Whiston, adevărul nu admitea compromisuri, iar convingerile personale erau mai prețioase decât laudele din partea oamenilor. Whiston a fost un erudit onest și un apărător neînfricat al Bibliei, pe care o considera Cuvântul lui Dumnezeu. În Scoția un elev de numai 18 ani, pe nume: Thomas Aikenhead, a fost spânzurat pentru că a susținut păreri contra doctrinei trinității (1697). în America opoziția
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
cinci ani, el a fost ales în 1757 patriarh de Constantinopol cu numele de Calinic al IV-lea, dar a rămas în scaun doar șase luni. Este autor al câtorva lucrări rămase în manuscris. „S-a arătat a fi bărbat erudit, apărător al dogmelor ortodoxe, statornic și înalt la cugetare.” A murit în locul său de naștere. Mitropolitul Partenie al II-lea a fost o prestigioasă personalitate bisericească a epocii, fiind menționat în numeroase documente ale Patriarhiei Ecumenice și ales, pentru o
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
alți elevi în cămăruța sa. Din acești ani provine singurul portret în culori al scriitorului, păstrat la mănăstirea Xiropotamou și datat (probabil greșit) „la București, în anul Mântuirii 1730”. La Academia Domnească, l-a avut ca profesor, printre alții, pe eruditul Gheorghe Hrisogon, grec originar din Trapezunt (Trebizonda), pentru care nutrea o imensă admirație și cu care a întreținut ulterior o lungă relație epistolară până la moartea acestuia. Invitat - încă din timpul studiilor sale - să devină locțiitorul șefului Cancelariei Domnești în Moldova
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
cea strălucitoare"), păstrând denumirile budiste pentru însoțitoarele sale. Bhattacharya trage concluzia că Chinamasta hindusă își are originea în Chinnamunda budistă, care este adorată începând cu secolul 7 cel târziu. În timp ce punctul de vedere al lui Bhattacharya este puțin disputat, anumiți erudiți ca Shankaranarayanan consideră că Chinnamasta își are originea în hinduismul antic, vedic. S. Bhattacharji susține că funcțiile și atributele zeiței vedice Nirriti au fost preluate de către Kali, , Karali și Chhinnamasta. Literatura hindusă o menționează pentru prima dată în "Shakta Maha-bhagavata
Chinnamasta () [Corola-website/Science/327969_a_329298]
-
În plus el a dat o mare însemnătate învățării părții din Talmud consacrate cultului în Templul din Ierusalim.(Seder Kodashim). Ieșiva pe care a înființat-o avea menirea în de a crește noi generații de rabini, ordonați, siguri pe ei, erudiți în Talmud și Halaha. Rabinul Shmuel din Zlychow, care era supraveghetorul alimentației rituale în ieșivă, nu era de acord cu sistemul introdus de rabinul Shapira, considerând că nu se accentua destul disciplină învățăturii în sine și că trebuia acordat un
Yehuda Meir Shapira () [Corola-website/Science/330074_a_331403]
-
memorării celor predate și înțelegerii celor reținute. Când un discipol termina de citit o carte cu un profesor, îi putea cere acestuia o "ijaza" (confirmare) din care reieșea că persoana respectivă studiase cartea respectivă cu persoana în cauză. Însă acești erudiți nu formau o clasă separată față de avocați sau profesori de drept. Asemenea grupuri aparțineau claselor de erudiți, dar printre ei mai erau și birocrați, negustori sau artizani. Nu erau toți specialiști, dar prin virtutea largei lor raze de expertiză erau
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
profesor, îi putea cere acestuia o "ijaza" (confirmare) din care reieșea că persoana respectivă studiase cartea respectivă cu persoana în cauză. Însă acești erudiți nu formau o clasă separată față de avocați sau profesori de drept. Asemenea grupuri aparțineau claselor de erudiți, dar printre ei mai erau și birocrați, negustori sau artizani. Nu erau toți specialiști, dar prin virtutea largei lor raze de expertiză erau garantorii consensului islamic în probleme familiale, viață comunitară și relații economice. Această erudiție a lor era o
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
cu al preoților din societățile creștine. Însă, pe lângă importanța lor în domeniul religios, erau jucători activi ai scenelor politice. În nenumărate rânduri, datorită influenței lor în rândul societății musulmane și a puterii politice ce le-o oferea această influență, cuvântul erudiților a atârnat cu greutate. Datorită abilităților lor de a interpreta dreptul, exegeza coranică și de narare a unei versiuni a istoriei islamice timpurii, ei aveau o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
de a interpreta dreptul, exegeza coranică și de narare a unei versiuni a istoriei islamice timpurii, ei aveau o autoritate religioasă care o depășeau pe cea a califilor. Exemple de asemenea cazuri sunt: ‘alīm, singularul pentru ‘ulama, înseamnă "învățat", "informat", "erudit" se găsește în Coran de cele mai multe ori cu referire la Dumnezeu, dar există și câteva excepții: Cu excepția fiului nenăscut al lui Avraam, fiecare dintre cei în descrierea cărora a fost folosit cuvântul ‘alīm au făcut lucruri supranaturale. Pluralul, ‘ulama, este
‘Ulama () [Corola-website/Science/329067_a_330396]
-
(1878 - 1957) este considerat drept cel mai mare poet erudit, după Norwid, pentru că a creat cicluri de poezii închinate monumentelor culturii antice și culturii italiene: ciclul Iubirea în statui din volumul Ramura înfloritoare, Pe urmele piciorului antic, din volumul Surâsul orelor și Tripticul artei italiene, din volumul Copacii înalți; pentru că
Leopold Staff () [Corola-website/Science/329091_a_330420]
-
greacă. Titlul original manuscrisului este Πρὸς τὸν ἴδιον υἱὸν Ρωμανόν ("Pentru propriul său fiu, Romanos") și reprezintă un manual de politică internă și externă destinat instruirii fiului lui Constantin, viitorul împărat Romanos al II-lea. Constantin a fost un împărat erudit, care a căutat să încurajeze învățământul și instruirea în Imperiul Bizantin. El este autorul a numeroase alte lucrări,printre ele aflându-se "De Ceremoniis", un tratat al etichetei și procedurilor curții imperiale și biografia tatălui său, Vasile I. "" a fost
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
palatul lui Dioclețian a fost , care, la întoarcerea dintr-o călătorie în Aheea și în Epir, s-a oprit la Split și la Salona în 29 și 30 iulie 1436 pentru a copia inscripțiile de acolo. Prima descriere datorată unui erudit local, scrisa în croată, a fost făcută de Marko Markulić la sfârșitul secolului al XV-lea. El a descris templul lui Jupiter și menționează că „Rotonda” (adică Vestibulul) încă mai avea fragmente de mozaic fixate. În 1567, cancelarul venețian al
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
lucru inedit (bid‘ah). El va fi înmormântat în cimitirul sufit, în Damasc, acolo unde alți membrii ai familiei sale fuseseră înmormântați înainte lui. Studentul său, al-Dhahabi l-a preamărit exagerat, spunând că Ibn Taymiyya este: “șeicul eminent, imam, cărturar erudit, critic, jurist, mujtahid și comentator al Coranului”, dar a admis că prin metodele sale defăimătoare i-a îndepărtat chiar și pe admiratori. De exemplu, gramaticianul Abu Hayyan l-a preamărit pe Ibn Taymiyya până în momentul când a descoperit că Ibn
Ibn Taymiyya () [Corola-website/Science/330922_a_332251]