32,222 matches
-
alături de cealaltă, una "dedesubtul" celeilalte, fortăreața și linia electrică nu se dispun în acest fel decât în interiorul unei unități care este cea a unei sensibilități. În calitate de auto-afectare a ek-stazei exteriorității, sensibilitatea este prin esență individuală, deoarece auto-afectarea constituie ca atare esența oricărei ipseități posibile. Individul este astfel Întregul ființei, ceea ce în și prin ceea ce este este mereu prins într-un Tot și se pro-pune ca atare. Deoarece un Individ stă în fața lor, nu ca individ empiric în spațiu, ci ca ipseitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
formele sale de realizare cele mai înalte. Numim de obicei "estetică" disciplina teoretică care se ocupă de studiul acestor forme superioare ale creației artistice și al ansamblului de opere geniale cărora le-a dat naștere. Dacă orice cultură este prin esență practică, însăși posibilitatea unei culturi teoretice se înfățișează în mod problematic și se prezintă la prima vedere ca o aporie. Cum ar fi posibil ca viața invizibilă, care nu are nici figură, nici chip, nici față, nici revers, nici dinainte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
într-un fel sau altul, au făcut parte din această viață. Astfel ni se dezvăluie unitatea superioară de care vorbim: toate reprezentările dispuse pe pereții interiori ai bisericii și ai exonartexului reprezintă același lucru și, s-o spunem imediat, această esență originară a vieții care produce orice cultură și ale cărei diverse forme de cultură, în special arta, nu sunt altceva decât dezvoltarea sa. Această reprezentare a vieții este, în cazul de față, cea a lui Hristos Pantocrator a cărui imagine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pur? Irealitatea operei de artă nu poate fi înțeleasă doar sau întâi de toate pornind de la raportarea sa la lumea percepției, în opoziția față de aceasta, opoziție încă imediată și naivă. Mai curând, ea trebuie înțeleasă în conexiunea sa originară cu esența vieții și ca efect de principiu al acesteia. Dacă opera de artă nu este niciodată în această lume, dacă ea nu se situează cu-adevărat acolo unde este dispus suportul său, chiar acolo, în fața noastră, pe acest zid, în acest
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
niciodată în această lume, dacă ea nu se situează cu-adevărat acolo unde este dispus suportul său, chiar acolo, în fața noastră, pe acest zid, în acest cadru, nu este pentru că ea este străină sensibilității, ci, dimpotrivă, deoarece ea își află esența în aceasta, desfășurându-și ființa acolo unde sensibilitatea și-o desfășoară pe a sa, în viață, în imanența radicală a subiectivității absolute, în afara lumii așadar, departe de tot ceea ce se află acolo, într-un "altundeva" pe care ne face să
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
un "altundeva" pe care ne face să-l simțim orice operă veritabilă și care este în mod identic acel altundeva unde se află aceasta și unde ne aflăm noi înșine: ceea ce suntem. Arta este reprezentarea vieții. Asta deoarece viața, prin esența sa și voința ființei sale celei mai intime, nu se expune niciodată, nici nu se dispune în Dimensionalul extatic al fenomenalității, adică în aparența unei lumi, ea nu poate exhiba în aceasta realitatea sa proprie, ci doar să se reprezinte
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
se întâmplă și nu contenește să i se întâmple ca ne-dorit și ne-stabilit de ea, și totuși ca ceva ce este ea însăși, ca ceea ce ea încearcă în mod constant ca fiind ea însăși. Atâta vreme cât viața este în esență ceea ce se suferă și se îndură pe sine într-o pătimire mai puternică decât libertatea sa, ea nu este doar patos, patimă de sine, ci este determinată de asemenea ca suferință, fiind acel a se suferi primar în care constă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
întâmplă așadar și că, în auto-simțirea și auto-îndurarea sa, suferința subiectivității este în mod identic bucuria sa, cufundarea în propria ființă, uniunea și comuniunea cu ea în transparența afectivității sale. Viața în auto-afectarea sa în auto-simțire și auto-îndurare este în esență afectivitate, însă afectivitatea nu este nici o stare, nici o tonalitate definită și fixă. Ea este istorialul Absolutului, maniera infinit de diversă și variată în care acesta vine către sine, se încearcă și se îmbrățișează el însuși în această îmbrățișare de sine
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
afectivitatea nu este nici o stare, nici o tonalitate definită și fixă. Ea este istorialul Absolutului, maniera infinit de diversă și variată în care acesta vine către sine, se încearcă și se îmbrățișează el însuși în această îmbrățișare de sine care este esența vieții. Aceasta înfăptuindu-se ca patos al acestei îmbrățișări, îi revine să îmbrace apriori și în mod necesar formele ontologice fundamentale ale Suferinței și Bucuriei, nu ca pe niște tonalități factice și supuse hazardului ce se succed după bunul plac
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ea însăși și a cărei auto-afectare este patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea este pentru viață cel mai mare dușman. Însă vedem figuri ale vieții. Arta este ansamblul figurilor propriei sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
patosul necreării sale -, ci spălarea picioarelor. Nu vedem viața pe mozaicurile de la Daphni pentru că obiectivitatea este pentru viață cel mai mare dușman. Însă vedem figuri ale vieții. Arta este ansamblul figurilor propriei sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a vieții ca singură și ultimă semnificație a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale esențe și ale proprietăților fundamentale ale acestei esențe pe care viața și-a propus-o sieși, în fiece moment și în fiece loc, pretutindeni unde este vie. Dincolo de plăcuțele de mozaic colorate și de chestiunea datării lor riguroase, această esență a vieții ca singură și ultimă semnificație a reprezentărilor figurate pe zidurile de la Daphni ca producții ale artei tuturor epocilor este cea pe care estetica științifică o nesocotește pe deplin, iar această nesocotire este cea care deschide calea operei sale
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
o nesocotește pe deplin, iar această nesocotire este cea care deschide calea operei sale de moarte. Numai că ceea ce a făcut știința la Daphi a făcut pretutindeni: ignorarea vieții, a proprietăților sale fundamentale, a sensibilității sale, a patosului său, a esenței sale în sfârșit, adică a ceea ce este ea pentru ea însăși, a ceea ce încearcă ea în mod constant și de unde își extrage motivația ascunsă dar invincibilă a tot ceea ce face. Ignorând viața și interesele sale proprii, singurele interese care se
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
încrucișarea pustie și cufundată în întuneric este cea care devine suspectă. Iluzia constă astfel în a lua aceste proprietăți drept determinări lumești, de a le încredința exteriorității ca și cum ele ar putea să-și găsească în ea locul lor veritabil și esența lor, ca și ar putea să crească în ea și să se nutrească din ea, să fie, în sfârșit, ca "exterioare". Ca și cum ar putea fi "culoare", "amenințare" sau "suspiciune" fără ca această culoare să fie simțită sau această amenințare încercată, și
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
este văzut, imaginat și simțit, și care este emoția provocată de tablou, statuie sau monument: ea este cea pe care a vrut s-o exprime creatorul, ea este cea pe care o trăiește spectatorul, coincizând în adâncul lui însuși cu esența artei. Însă dacă, în calitate de auto-afectare a ek-stazei Ființei, opera de artă are același statut ca și lumea sensibilă, prin ce anume se deosebește de aceasta? Prin aceea că ea este o lume aranjată, ale cărei elemente sunt dispuse și compuse
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
afla în sfârșit, în utilizarea tuturor posibilităților noi oferite de știință, prilejul de a se realiza. Poate "progresul" să desemneze altceva decât această realizare progresivă, înlesnită de știință, a scopurilor supreme ale omenirii, scopuri identice cu ea și constitutive ale esenței sale? Din nefericire, știința și de asemenea tehnica generată de ea nu știu nimic cu exactitate despre aceste "interese superioare" ale omenirii înseși, adică despre esența vieții, și nu țin deloc seamă de ele. Iată de ce, dacă vorbim cu referire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de știință, a scopurilor supreme ale omenirii, scopuri identice cu ea și constitutive ale esenței sale? Din nefericire, știința și de asemenea tehnica generată de ea nu știu nimic cu exactitate despre aceste "interese superioare" ale omenirii înseși, adică despre esența vieții, și nu țin deloc seamă de ele. Iată de ce, dacă vorbim cu referire la tehnică de "mijloace", trebuie să recunoaștem că este vorba de mijloace foarte aparte, care nu se mai află în slujba nici unui scop deosebit de ele, ci
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a științei dar lăsate de capul lor, acționând de la sine și pentru sine, reacționând prin urmare asupra cunoașterii, suscitând-o și provocând-o, ca adevărată cauză a sa în ultimă instanță, în loc să se lase determinate de ea, iată care este esența tehnicii moderne. Care dintre cele două concepții privind tehnica este cea bună, cum putem să alegem între ele? Oare nu s-ar dovedi ele mai curând "adevărate" și una și cealaltă, fiecare în felul său, dacă le-am raporta la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
fiecare "interpretare" corespunzând momentelor respective ca reprezentare a sa mai mult sau mai puțin fericită, ca ideologie a unei epoci? Însă, tocmai, această istorie nu este o istorie esențială decât dacă se întoarce în timp până la originile tekhne, adică la esența se veritabilă, la posibilitatea principială a ceva ca "tehnică" precum și a diferitelor faze pe care aceasta urma să le îmbrace în dezvoltarea sa faze nu supuse hazardului, contingente precum vicisitudinile și peripețiile a ceea ce numim în general istorie, ci, dimpotrivă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a diferitelor faze pe care aceasta urma să le îmbrace în dezvoltarea sa faze nu supuse hazardului, contingente precum vicisitudinile și peripețiile a ceea ce numim în general istorie, ci, dimpotrivă, necesare într-un anumit fel de vreme ce sunt înrădăcinate în această esență originară a tekhne, sunt făcute posibile și dorite de către ea. Ne găsim aici în fața unei situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
vicisitudinile și peripețiile a ceea ce numim în general istorie, ci, dimpotrivă, necesare într-un anumit fel de vreme ce sunt înrădăcinate în această esență originară a tekhne, sunt făcute posibile și dorite de către ea. Ne găsim aici în fața unei situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu seamă esența tehnicii moderne care face abstracție de viață, este viața însăși. De fapt, "tehnică" desemnează în manieră generală
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a tekhne, sunt făcute posibile și dorite de către ea. Ne găsim aici în fața unei situații extraordinare. Deoarece esența originară a tekhne pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu seamă esența tehnicii moderne care face abstracție de viață, este viața însăși. De fapt, "tehnică" desemnează în manieră generală o "pricepere". Însă esența originară a tehnicii nu este o pricepere anume, este priceperea ca atare, adică o cunoaștere care consistă în a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe care trebuie să o luăm în considerație pentru a înțelege formele diverse ale tehnicii, și mai cu seamă esența tehnicii moderne care face abstracție de viață, este viața însăși. De fapt, "tehnică" desemnează în manieră generală o "pricepere". Însă esența originară a tehnicii nu este o pricepere anume, este priceperea ca atare, adică o cunoaștere care consistă în a face, adică un a face care poartă în sine propria sa cunoaștere și o constituie. Or faptul de a face constituie
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a face constituie o astfel de cunoaștere și se identifică cu ea în virtutea faptului că se simte el însuși și se încearcă în fiecare punct al ființei sale, ca fapt de a face în mod radical subiectiv, care își extrage esența din subiectivitate și este făcut posibil de către aceasta. Orice pricepere, oricare ar fi ea și oricare ar fi formele sale, poartă în sine această cunoaștere originară care își află esența în faptul de a face și în ultimă instanță în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de a face în mod radical subiectiv, care își extrage esența din subiectivitate și este făcut posibil de către aceasta. Orice pricepere, oricare ar fi ea și oricare ar fi formele sale, poartă în sine această cunoaștere originară care își află esența în faptul de a face și în ultimă instanță în subiectivitatea acestuia. Priceperea originară este praxisul, și astfel viața însăși, de vreme ce în viață se cunoaște praxisul, în ea el este priceperea originară care constituie esența originară a tehnicii. Cum putem
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]