16,546 matches
-
structuri diferite, perspectiva fiind, constant, redimensionată. Dl. Hyde, simbolul perpetuei "re-centralizări", prin sugestia lui metaforico-onomastică de "tăinuire", reprezintă nucleul către care se merge, "lucrul" încriptat ce urmează să se dezvăluie. Deschiderea criptei (Derrida a vorbit despre semnificația conceptului într-un eseu din anii șaptezeci, intitulat Fors și publicat în Georgia Review), în sistem deconstructivist, reprezintă primul pas în jocul substituțiilor, un joc pe care Utterson și-l asumă integral atunci cînd se identifică cu "dl. Investigație". El este poeticianul disimulat, care
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
treptată a fenomenului de posedare de către ființe vii, cu o energie și trăire de mare intensitate, iar substratul cultural îl reprezintă capodopera doamnei Murasaki, Genji, primul roman al lumii, din secolul al XI-lea. Un episod al romanului, comentat în eseul "Însemnări despre Templul din câmpie" de către Mieko ToganÜ, principalul personaj al cărții, formează nu doar o "mise en abîme", ci dă și o cheie de lectură. Acțiunea romanului poartă amprenta civilizației japoneze la mijloc de secol XX, ancorată în modernitate
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
în jurul celor două femei, în curând apare și a treia, ies la iveală pe rând povestea morții lui Akio ToganÜ, soțul lui Yasuko, istoria surorii lui gemene, Harume, tinerețea și dramele doamnei ToganÜ, interesul ei pentru fenomenul posedării de către spirite, eseul scris în tinerețe oferind o interpretare de mare originalitate unui personaj feminin din capodopera Genji. Simetrii vizibile Ce au în comun cele două romane? Fiecare apelează la fondul arhaic și la marea tradiție literară a propriei lumi, au inserate pasaje
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
martie, se căsătorește cu Antoinette (Tony) Neuman. Despre existența unui frate al lui N. Steinhardt se găsesc câteva mărturisiri lapidare în textele autobiografice ale acestuia. După cum se știe, Steinhardt își începe colaborarea la Revista Fundațiilor Regale în 1936, cu un eseu intitulat " Elementele operei lui Proust", în urma unei recomandări a lui Camil Petrescu. Cel care mediase relația dintre tânărul debutant și redactorul-șef "interimar"2 - din acea vreme - al Revistei Fundațiilor Regale este tocmai acest frate, aproape absent și în rememorările
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
importantă: "Editura ART este numele acestei deschideri care vizează literatura universală, dar și literatura română contemporană, științele umane, ca și cele sociale; cărți fundamentale, fără lectura cărora nicio formație intelectuală nu se poate construi cu adevărat, dar și studii și eseuri de ultimă oră; opere ale unor clasici ai modernității, ca și romane postmoderne ori post-postmoderne, texte autobiografice, dar și peripeții polițiste; bibliografie școlară, ca și bibliografie academică facultativă". Această ieșire din țarcul manualelor în largul culturii se face într-un
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
prima dată în limba română) și, ca o mare promisiune, Istoria corpului de Alain Corbin, J.-J. Courtine, Georges Vigorello. Noi cu adevărat și provocatoare sunt cărțile din colecția "Demonul teoriei": Despre televiziune de Pierre Bourdieu, Cei care aduc groaza. Eseu despre perdantul radical de Hans Magnus Enzensberger, Cea mai frumoasă istorie a fericirii de André Comte-Sponville, Jean Delumeau și Arlette Farge, La ce bun adevărul? de Pascal Engel și Richard Rorty, Etica lecturii de J. Hillis Miller, Kafka. Pentru o
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
jucat, absența din bogatul corpus documentar publicat de Ieronim Tătaru (Însemnări caragialiene), a investigațiilor privindu-l pe fiul pieziș, pe Mateiu I. Caragiale. Ca o compensație mai degrabă pleziristă, recomand acum cititorilor - dacă o asemenea îndrumare mai e necesară - admirabilul eseu al lui Matei Călinescu. Asteriscul din dreptul necesității se datorează tocmai notorietății și importanței pe care acest maraton interpretativ și le-a câștigat, deja, de la prima publicare până azi. Inițial o adendă autohtonă a cărții A citi, a reciti, completat
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
Călinescu. Asteriscul din dreptul necesității se datorează tocmai notorietății și importanței pe care acest maraton interpretativ și le-a câștigat, deja, de la prima publicare până azi. Inițial o adendă autohtonă a cărții A citi, a reciti, completat apoi cu două eseuri dedicate unor proze mateine conexe - Remember și Sub pecetea tainei - studiul apărut în Biblioteca Apostrof e simultan un tur de forță al pasiunii și un tur de orizont al bibliografiilor. Nu știu sigur dacă absolut toate meritele cărții, numărate unul
De la Evanghelii la patristică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8883_a_10208]
-
recent reeditat de Editura Art în excepționala traducere a lui Gellu Naum; Un frumos tenebros - 1945, Un balcon în pădure - 1958, ambele apărute în traducerea subsemnatei în condițiile ultramodeste ale începutului anilor 90; Peninsula - 1970, alcătuită din trei nuvele lungi), eseuri și călătorii (Apele înguste - 1976, Forma unui oraș - 1985), poeme în proză (Libertate mare - 1946), teatru (Regele pescar - 1948), precum și studii și critică literară (ca Suprarealismul și literatura contemporană - 1949, Julien Gracq fiind un apropiat al lui André Breton, apoi
Julien Gracq (1910-2007) by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8899_a_10224]
-
promovată de mari trusturi de presă tinde să acopere molatec o țară abia intrată în Uniunea Europeană. Trădările se țin lanț, alianțele se modifică peste noapte, un gri atotcuprinzător (cu totul diferit de cel celebrat de Adam Michnik într-un celebru eseu) șterge diferențele dintre alb și negru. Așa cum bine spune Vladimir Tismăneanu, politica românească devine un nesfârșit bal mascat, "în care măștile bine confecționate și vopsite acoperă cu totul altceva decât promit". Peste România s-a lăsat o "cortină de ceață
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
Virgil Mihaiu D. S. Perdigăo În urmă cu un deceniu citeam fascinat, în România literară, un eseu despre incitanta relație dintre Mateiu Caragiale și primul ambasador al Portugaliei la București, Martinho de Brederode. Cutezătoarea ipoteză a studiului era că amiciția dintre diplomatul portughez și scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât și
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii patriarhale de Armindeni din aceeași Studie va fi reluat în Amintiri, deoarece autorul
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă, a unei fascinații obsesive sau a unei reflecții îndelungate. Cert e că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba despre un aspect neexplorat încă sau care nu părea a fi demn de cercetat pînă atunci, cel puțin nu în legătură cu teatrul. Într-o fază ulterioară, el procedează, în afara oricărei pedanterii și pretenții științifice, la un soi
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
un personaj supraveghează alte personaje, fără a fi văzut de către acestea, ci doar de spectator. Fulgurantă, în primul moment, descoperirea se înrădăcinează, însă, într-un teren consolidat - inconștient poate - de multă vreme deja, căci, după cum ne spune însuși autorul, "acest eseu nu poate fi disociat de o dublă experiență biografică: cea a unui om care a îndurat supravegherea și cea a unui spectator care a supravegheat scena." Banu așază sub lupă supravegherea, dezvăluindu-i mecanismele de funcționare, struc-tu-rile ascunse, identificînd modalitățile
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
acesta e "spectatorul aristotelic", captivat de jocul supravegherii). Raportul cu intriga se modifică și el, "dublarea" privirii spectatorului conferindu-i acestuia sentimentul că domină platoul, deci realitatea ficțiunii, supravegherea fiind consubstanțială oricărei puteri. Aceasta este de fapt axioma tutelară a eseului lui Banu, titlul acestuia trimițînd nu doar la scena teatrului, ci și la aceea a lumii reale, a istoriei, supravegherea permanentă fiind condiția esențială a funcționării regimurilor totalitare și polițienești. Cartea nu se oprește prin urmare doar la strategiile și
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
excesul de teatralitate căruia îi dă naștere, ci radiografiază tipurile de supraveghere și efectele acestora în contexte social-politice reprezentative (de la epoca lui Ludovic al XIV-lea pîna la teroarea stalinistă, comunistă sau hitleristă). În acest sens, ea este și un eseu de psihologie socială, în care sunt analizate implicațiile existențiale care afectează ființa umană prinsă în capcana supravegherii generalizate, radicale ("supravegherea dură", individualizată, opusă așa-numitei "supravegheri moi", oarecum depersonalizate, prezentă azi, în viața de zi cu zi, prin intermediul tehnologilor moderne
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
atelierul dlui Rebreanu, fără să ajung niciodată calfă. Abia în ultimii ani, când m-am apropiat de sfârșitul ediției de Opere, mi-am îngăduit libertatea de a mai scrie și altfel, desprins de povara textelor rebreniene. Din păcate, evocările și eseurile publicate în reviste și, parțial, incluse în volumul Sertar sunt departe de cartea visată, cu pagini despre destinul generației mele trădate. Dumnezeu știe dacă timpul rămas îmi va fi suficient" (p. 158). Am dat in extenso această mărturisire, pentru că ea
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
datorează aproape tot ceea știe și face, inclusiv rigoarea scrisului). După studii universitare de filozofie la Trieste și de psihologie la Padova, învinge pasiunea pentru istoria Italiei și a lumii. Creează o mică societate de cercetări istorice și genealogice, publică eseuri de istorie medievală. Marco Salvador scrie ficțiune din fragedă tinerețe ( primul roman din vremea studenției, citit de Pasolini și predat unui editor, a fost retras din varii motive chiar de autor). Adevăratul său debut are loc în 2004 când i
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
Basarab Nicolescu, asemenea fenomene cuantice pot primi o lămurire dacă sînt interpretate în lumina gîndirii lui Böhme, scopul cărții fiind tocmai acela de a interpreta limbajul simbolic al misticului în lumina ultimelor descoperiri ale fizicii contemporane. În ultimă instanță, chiar dacă eseul lui Basarab Nicolescu nu te convinge, mesajul lui e unul încurajator: există o dimensiune spirituală a existenței pe care știința nu o poate depista. Această dimensiune dă naștere tuturor paradoxurilor de care se izbește mecanica cuantică astăzi, ceea ce înseamnă că
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
alta, adoptă un comportament social și intelectual complet opus convingerilor sale lăuntrice? Nu este războiul cu toată lumea și cu valorile un ocol prea mare pentru a ajunge la niște convingeri pe care Eugen Ionescu le deține de la bun început? Autorul eseului arată, pe larg, pendularea acestui "tânguitor sclipitor" (cu formula lui Noica) între cele două registre: al negației, mai mereu suculentă, mai rar consistentă; și al întoarcerii ei subite, în propoziții aproape disperate, înspre o problematică tensionată. Balansul acesta între ironie
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
Majoritatea celor din categoria a patra s-au dus. Așa fac ei față presiunii". Adică se sinucid, asemeni lui Albert Jerska în film - agentul Stasi n-o spune direct. Aceasta este tema articolului trimis de Georg Dreyman revistei Der Spiegel, un eseu despre statistică, Germania ocupînd locul doi la categoria sinucideri, după Ungaria, fapt de neconceput într-un regim care promitea fericirea tuturor. Henckel von Donnersmarck nu-și propune un policier, un film noir cu agenți Stasi, nimic gotic, nimic din descărcarea
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
de monstruos și de fascinant, a cărui paternitate am recunoscut-o neîntârziat. După Ťmăsurătorileť de până acum, aș situa vietatea (nu, nu conced să o numesc corcitură) între fișa caracterologică, schița literară, anamneza medicală, foaia de observație a lingvistului și eseu sau chiar poezie" (p. 8). În aceste gânduri aflate între vis și realitate, se amestecă de-a valma judecăți literare, amintiri dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat, idei apărute în conversațiile de peste zi, replici de demult revenite
Să nu-l uităm pe MHS! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9832_a_11157]
-
în limba română provine dintr-un nevinovat schmecken însemnând bun la gust, care a dat, ce-i drept, un derivat care înseamnă a linguși. Pe de altă parte, slavul monka semnificând chin, suferă la noi transformarea, semnificantă cât un întreg eseu filosofic, în muncă, deosebită de lucrarea latină, prin lipsa libertății și a bucuriei de a lucra. Am dat aceste exemple ca să ilustrez felul în care bășcălia funcționa ca o răzbunare a cine știe căror și câtor umilințe. Dar ceea ce trebuie
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
să o extragă din ceea ce ea consideră a fi doar ficțiuni compensatorii care împiedică maturizarea fiicei ei. Numai că, în ficțiunea ei, își găsesc locul cruzimea adulților, mizeria și monstruozitatea transpuse în limbajul deloc simplist al basmului. Într-un interesant eseu, Stephen King, unul din maeștrii romanului negru, trecea în revistă efectele de oroare care se găsesc în aparent feericele basme.) În a doua încercare, fata descoperă în sala unui palat subteran, încremenită la o masă încărcată cu splendide bucate o
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
Tudorel Urian Volumul de eseuri Vinovați fără vină, de Nicolae Breban, aduce o revelație importantă în ce-l privește pe autorul romanului Bunavestire. În cronici și chiar în istoriile literare, romanele lui Nicolae Breban sunt trecute cu seninătate pe teritoriul prozei de analiză. Or, nimic
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]