2,466 matches
-
a tuturor formelor de expresie umană nescrise: opere de artă, texte populare, simboluri și mituri (Jalley, 1991). Intuiții, ipoteze... Relații între variabile. Variabile contextuale interne și externe. Comportamentul problemă. Brisset, 1973. Huber, 1993. Totalitate organizată. Diagnostic clinic. Diagnostic fiziopatologic. Diagnostic etiologic. Corelație anatomoclinică. Limitându-se la suprimarea sau la diminuarea frecvenței și/sau intensității simptomului/simptomelor. Incercând să stabilizeze sau să compenseze disfuncțiile organului sau ale sistemului bolnav. Concordanță între efectul așteptat și cel obținut. Boli cardiovasculare, metabolice, osteo-articulare, neurologice... Diagnostic
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
C14. Explorarea funcțională intestinală este axată pe diagnosticul paraclinic al malabsorbției (deficiențe de absorbție a diferitelor principii nutritive) prin teste screening (albumină serică, colesterol, sideremie, vitamina B12 și acid folic, indice de protrombină, steatoree) și teste speciale complexe pentru diagnostic etiologic. O problemă deosebită este diagnosticul precoce al cancerului colo-rectal prin identificarea hemoragiilor oculte în fecale (teste Hemocult), screening molecular în formele ereditare și la populații cu risc crescut (teste genetice), dozarea markerilor tumorali cum este antigenul carcinoembrionar (ACE). Explorarea funcțională
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
scăderea apetitului - simptome/semne de alarmă: HDS, disfagie, scădere ponderală, vărsături persistente, anemie, tumoră palpabilă. Examenul fizic este sărac în ulcerul necomplicat. La palpare se constată sensibilitate delimitată în epigastru și paraombilical drept. Forme clinice Există forme particulare de UGD: - etiologice: ex. sindromul Zollinger-Ellison (gastrinom), asociate altor afecțiuni (vezi etiopatogenie)clinico-terapeutice: ulcere HP pozitive și HP negative, ulcere induse de AINS (pot fi HP pozitive sau negative). Diagnostic paraclinic Are două etape: 1. diagnostic pozitiv: examen radiologic baritat și EDS 2
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
sindromul Zollinger-Ellison (gastrinom), asociate altor afecțiuni (vezi etiopatogenie)clinico-terapeutice: ulcere HP pozitive și HP negative, ulcere induse de AINS (pot fi HP pozitive sau negative). Diagnostic paraclinic Are două etape: 1. diagnostic pozitiv: examen radiologic baritat și EDS 2. diagnostic etiologic: identificarea infecției cu HP. Endoscopia digestivă superioară este metoda principală de diagnostic deoarece are avantaje multiple: permite identificarea leziunilor superficiale nedetectate radiologic, caracterizarea completă și corectă după criterii standardizate, evaluarea evoluției și complicațiilor (Fig. 8, Planșa I), efectuarea biopsiei. IMPORTANT
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cutanate sau de hipertensiune portală. Testele funcționale uzuale evidențiază în mod caracteristic citoliză hepatică. Se asociază variabil: colestază, hiperreactivitate mezenchimală, hipersplenism hematologic. Ecografia abdominală este utilă când confirmă hepatomegalia asociată sau nu cu splenomegalie. Testele specifice sunt cele cu viză etiologică, de exemplu evidențierea virusurilor hepatitice sau Ac specifici. Puncția biopsie hepatică este testul care confirmă diagnosticul prin examen anatomopatologic. Astfel se poate grada severitatea bolii și stabili etiologia. Un examen anatomopatologic complet precizează gradul de activitate (necroinflamația) și fibroză, date
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de complexe imune Ag HBs-Ac antiHBs ca panarterita nodoasă, nefropatie glomerulară, acrodermatita papulară etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză bine exprimat (transaminaze crescute de 2-3 ori valoarea normală) ± γ-globuline crescute. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt reprezentate de: - markeri de infecție virală: AgHBs și Ac anti-HBc - markeri ai potențialul infectiv și activității virale: sistemul AgHBe/Ac anti HBe, viremia (ADN viral) - testare obligatorie a infecțiilor virale posibil asociate - virusul D (prin Ac antiVHD) și C
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
virusul D (prin Ac antiVHD) și C (prin Ac antiVHC). 3. Alte teste: screening periodic pentru carcinomul hepatocelular prin determinarea alfa fetoproteinei și ecografie abdominală. 4. Puncția biopsie hepatică este obligatorie pentru gradarea și stadializarea afecțiunii, dar aduce și informații etiologice. Principii de tratament Terapia include profilaxia HVB și tratamentul bolii constituite. Prevenția HVB se realizează prin educația în masă pentru evitarea expunerii la situațiile care pot determina contaminarea și prin vaccinarea antihepatită B. Vaccinarea este disponibilă și eficientă, obligatorie la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
artralgii, neuropatie etc), glomerulonefrită membrano-proliferativă, porfiria cutanata tarda, tiroidită autoimună etc. Explorări paraclinice 1. Testele biochimice nespecifice evidențiază sindrom de citoliză cu caracter ondulant (valori normale care alternează cu creșteri ale transaminazelor) ± sindrom de colestază. 2. Testele serologice cu viză etiologică sunt viremia (încărcătura virală, ARN viral) și Ac antiVHC. Stabilirea tipului de VHC (serotipare) este importantă pentru dirijarea tratamentului. 3. Puncția biopsie hepatică este necesară pentru stabilirea gradului de activitate a hepatitei (inflamație și necroză) și de fibroză. 4. Alte
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
practică, doar în cazuri selecționate pentru stabilirea etiologiei. - metode neinvazive de apreciere a fibrozei: FibroTest - un scor calculat din 6 markeri biochimici și FibroScan (elastografie) - metodă imagistică de transmitere și recepționare a vibrațiilor în țesutul hepatic. 3. Testele cu viză etiologică pot fi:nespecifice dar sugestive în context clinic, de ex. în ciroza alcoolică creșterea marcată a GGT (comparativ cu FA) și a Ig A, raport TGO/TGP > 1specifice: - markeri virali (vezi capitolul "Hepatitele cronice") - autoAc în hepatitele autoimune - dozarea feritinei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
virali (vezi capitolul "Hepatitele cronice") - autoAc în hepatitele autoimune - dozarea feritinei (hemocromatoză), ceruloplasmina (boala Wilson), α1antitripsina etc - serologie pentru leptospiroză, echinococoză, virus citomegalic etc. Diagnostic Are mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv - sugerat clinic, susținut biochimic, confirmat imagistic 2. diagnostic etiologic - teste specifice cu viză etiologică 3. diagnostic de formă clinică: compensată și decompensată (vezi evoluție) 4. diagnostic de complicații. Diagnostic diferențial Poate fi necesar diagnosticul diferențial al hepatomegaliei, icterului sau al ascitei, dacă aceste semne sunt izolate. Hepatomegalia presupune excluderea
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
autoAc în hepatitele autoimune - dozarea feritinei (hemocromatoză), ceruloplasmina (boala Wilson), α1antitripsina etc - serologie pentru leptospiroză, echinococoză, virus citomegalic etc. Diagnostic Are mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv - sugerat clinic, susținut biochimic, confirmat imagistic 2. diagnostic etiologic - teste specifice cu viză etiologică 3. diagnostic de formă clinică: compensată și decompensată (vezi evoluție) 4. diagnostic de complicații. Diagnostic diferențial Poate fi necesar diagnosticul diferențial al hepatomegaliei, icterului sau al ascitei, dacă aceste semne sunt izolate. Hepatomegalia presupune excluderea carcinomului hepatocelular, chistului hidatic, ficatul
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
vezi evoluție) 4. diagnostic de complicații. Diagnostic diferențial Poate fi necesar diagnosticul diferențial al hepatomegaliei, icterului sau al ascitei, dacă aceste semne sunt izolate. Hepatomegalia presupune excluderea carcinomului hepatocelular, chistului hidatic, ficatul de stază, steato-hepatita, cauze infecțioase. Ascita necesită diagnostic etiologic pentru diferențierea de TBC, neoplazie, insuficiență cardiacă dreaptă, pericardită constrictivă etc. Icterul presupune eliminarea cauzei obstructive, mai rar a hemolizei. Evoluție, complicații, prognostic CH este o boală cronică cu evoluție progresivă spre complicații în absența tratamentului. Evoluția depinde de pacient
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
ciroză avansată și este declanșat de paracenteze repetate, HDS, diaree, infecții etc. Apare oligurie, retenție azotată progresivă, hiponatremie, sumar de urină normal. Principii de tratament CH este o afecțiune ireversibilă, de aceea tratamentul nu este curativ. Obiectivele sunt: îndepărtarea agentului etiologic (alcool, virus), menținerea fazei compensate și inactivitatea cirozei, prevenirea decompensării și a complicațiilor, tratamentul complicațiilor. Resurse terapeutice A. Măsurile generale (igieno-dietetice) sunt adaptate fazei evolutive. În CH compensată pacienții pot duce o viață normală, dar cu evitarea eforturilor prelungite sau
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Repausul este indicat până la 14-16 ore/zi. Educația pacientului și familiei este necesară pentru recunoașterea simptomelor și semnelor de agravare, adaptarea la noul stil de viață, evitarea factorilor declanșatori ai complicațiilor (intervenții chirurgicale, sedative, diuretice excesive, constipația etc). B. Tratamentul etiologic este posibil când se cunoaște cauza, așa cum sunt CH compensate virale în care se poate tenta terapia antivirală (vezi capitolul "Hepatitele cronice"). C. Tratamentul patogenic este tratamentul farmacologic propiu-zis: - medicația hepatoprotectoare (Silimarina, Liv 52, Essentiale, Hepaton) nu modifică evoluția bolii
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de SN presupune mai multe etape: 1. diagnostic pozitiv (detaliat la sindroamele din NG) 2. diagnostic diferențial cu alte cauze de edeme (insuficiența cardiacă congestivă, mixedem, ciroză hepatică decompensată vascular) 3. diagnostic de formă clinică: pur sau impur 4. diagnostic etiologic: primitiv sau secundar prin PBR. Există mai multe tipuri de NG primitive: glomerulopatia cu leziuni minime, cu scleroză segmentară și focală, glomerulopatia membranoasă, glomerulonefrita cronică proliferativă mezangială, glomerulonefrita cronică membrano-proliferativă. SN secundar poate fi cauzat de: a. medicamente (mercur, heroină
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
luni, apoi doze mici de corticosteroizi. Se discută și eficiența îndepărtării crioglobulinelor prin criofiltrare. Transplantul renal este o alternativă descuranjantă. IV. NEFROPATII GLOMERULARE CRONICE Este un termen generic utilizat pentru NG cu evoluție de lungă durată. Din punct de vedere etiologic predomină cele primitive, formele secundare sunt frecvent postinfecțioase, în colagenoze și vasculite, diabet zaharat, amiloidoză, prin afectare toxică (medicamentoasă). Reprezintă cea mai frecventă cauză de BCR terminală în Europa. Anatomopatologic NG cronice pot îmbrăca oricare din tipurile histologice de NG
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
febril. Este obligatorie diferențierea față de ITU joase. Principii de tratament - măsuri generale: repaus la pat în perioada febrilă, hidratare cel puțin 2-3 litri/zi, căldură locală lombară, alcalinizarea urinilor cu bicarbonat de sodiu p.o. (favorizează acțiunea anumitor antibiotice)tratament etiologic cu antibiotice: dirijat de rezultatul uroculturii (± a hemoculturii) cu antibiogramă, se administrează antibiotice bactericide cu spectru larg și eliminare urinară: - în formele ușoare și moderate (necomplicate, la pacienți nespitalizați) chinolonă (Norfloxacin, Ciprofloxacin) sau Augmentin p.o., 14 zile - în formele
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
pierdere de Mg2+ sau K+, pierdere de sare, tulburare de concentrare a urinii. I. NEFROPATII TUBULO-INTERSTIȚIALE ACUTE NTI acute sunt afecțiuni dificil de evaluat ca incidență, dar reprezintă 25% din cazurile de IRA toxică medicamentoasă. Etiopatogenie Din punct de vedere etiologic, NTI acute pot fi împărțite în: - infecțioase (vezi PNA) - toxice medicamentoase - majoritatea cazurilor (30% determinate de antibiotice)secundare bolilor sistemice (autoimune și hemopatii maligne). Mecanismele prin care un drog poate induce NTI acută sunt imunologice. Drogurile implicate în producerea NTI
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Definiție, date generale Sunt afecțiuni tubulo-interstițiale care nu s-au vindecat în absența tratamentului sau care au fost rezistente la tratament în faza acută. Pot fi descoperite și în faza cronică după expunerea persistentă sau intermitentă la un anumit agent etiologic (medicamente, factori fizici, infecții). Reprezintă 25-40% din cazurile de IRC terminală. Etiologie NTI cronice pot fi idiopatice sau secundare: - infecții bacteriene cel mai frecvent, dar și virale (Polyoma virus, Epstein-Bar)droguri: prototipul este nefropatia prin abuz de analgezice, expunerea la
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
apărea afectare glomerulară. Consecințe fiziopatologice Anomaliile structurale determină consecințe funcționale în relație cu segmentul de tub afectat predominant. De exemplu afectarea tubului distal determină acidoză și hiperkaliemie, afectarea medularei se însoțește de scăderea capacității de concentrare a urinii etc. Forme etiologice de NTI cronice 1. Pielonefrita cronică Definție, etiopatogenie Este o inflamație cronică a interstițiului renal și a sistemului pielocaliceal determinată de infecțiile persistente sau recidivante ale tractului urinar. Majoritatea cazurilor se asociază cu reflux vezico-ureteral, în acest caz termenul utilizat
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
progresivă, iar stadiul terminal apare la 10% din cazuri. Necroza papilară este o complicație frecventă. Tratamentul are la bază oprirea consumului de analgezice, care determină stabilizarea funcției renale și chiar recuperare parțială. Este necesară supraveghere periodică și după întreruperea agentului etiologic (monitorizarea apariției hematuriei), deoarece persistă riscul de cancer uro-epitelial. LITIAZA RENALĂ (NEFROLITIAZA) Definiție, epidemiologie, clasificare Litiaza renală reprezintă formarea și prezența de calculi la nivelul rinichiului. Afecțiunea este mai frecventă în țările civilizate, la sexul masculin (incidență dublă față de femei
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
de precocitatea ridicării obstacolului (optim până la două luni de la debut). IMPORTANT! Pacientul cu un episod de IRA este vulnerabil, adică are risc crescut de noi episoade. IRA recentă trebuie urmărită periodic în ambulator. Principii de tratament Obiectivele tratamentului sunt: terapia etiologică, prevenirea și terapia complicațiilor inclusiv a celor amenințătoare vital, ameliorarea funcției renale, nutriția adecvată, evaluarea indicațiilor pentru dializă, monitorizarea evoluției pacientului, evaluarea la distanță a funcției renale. Resurse terapeutice 1. corectarea cauzei presupune după caz: a. hidratare adecvată (parenterală) în
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
o frecvență alarmantă în Europa, inclusiv România, prevalența fiind de aproximativ 10% din populația generală adultă. Cifra se dublează la populația peste 65 de ani. Deși orice afecțiune renală poate evolua spre BCR, nefropatia diabetică, hipertensivă și ischemică dețin ponderea etiologică. Fiziopatologie Marca BCR este lezarea progresivă și ireversibilă a nefronilor. Severitatea și progresia leziunilor variază în funcție de boala renală de bază, pacient și factorii de progresie (evoluția necontrolată a bolii de bază, HTA, proteinuria, Ag II, hiperlipidemia, etc). Pierderea progresivă de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
cel mai precoce, se corectează cel mai tardiv după tratament - transferina plasmatică apreciată prin saturația transferinei (scăzută) și capacitatea totală de legare a Fe (CTLF) care este crescută. Altfel spus în anemia feriprivă transferina este avidă de fier. 5. Testele etiologice sunt adresate evidențierii cauzei deficitului de Fe. Sunt obligatorii pentru diagnosticul complet de anemie feriprivă. Diagnostic diferențial Anemia feriprivă necesită diferențierea de alte anemii hipocrome: anemii inflamatorii, talasemie, anemie sideroblastică (deficit de utilizare a Fe) etc. Se utlizează markerii biochimici
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
constipație sau diaree, colorația negru-cenușie a materiilor fecale (! pacientul trebuie informat pentru a se evita confuzia cu melena). Tratamentul parenteral este indicat de excepție din cauza riscurilor majore în cazul necomplianței la tratament oral, persistența sângerării cronice în afecțiuni cu tratament etiologic precar (neoplazii, boala Rendu-Osler etc) sau HDS recente, sindrom de malabsorbție, tulburări digestive severe. Preparatele sunt disponibile pentru uz intravenos sau intramuscular (Fier Polimaltozat, Venofer). Indiferent de calea de administrare este necesar testul de hipersensibilitate și urmărirea reacției timp de
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]