2,397 matches
-
G. Călinescu, Ionel Teodoreanu, V. Voiculescu, pe care i-a considerat întotdeauna părinți spirituali. În 1976 apare postum eseul Dostoievski în conștiința literară românească, cu o prefață de Alexandru Paleologu. Din păcate neterminat, eseul include și dezvoltă mai multe articole: Exegeze dostoievskiene, B. Fundoianu și cazul Dostoievski, Descoperirea lui Dostoievski, Romanul românesc și influența rusească. SCRIERI: Tinerețe ciudată, pref. Ionel Teodoreanu, București, 1943; Moartea cotidiană, București, 1946; ed. pref. Ana-Maria Boariu, postfață Monica Pillat, București, 1979; Romanul de senzație în literatura
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
văzând în autorul Amintirilor din copilărie un precursor al unanimismului lui Jules Romains. Cu toate acestea, sunt emise o serie de puncte de vedere pertinente și originale, cum ar fi accentuarea „conformației de constructor” a povestitorului (în detrimentul stilului, supralicitat de exegezele precedente), reabilitarea „târgovățului” Creangă (anatemizat de G. Ibrăileanu și de continuatorii săi) ori definirea Amintirilor... drept „anti-bildungsroman”. Predilecția nu întotdeauna fericită a lui R. pentru calambururi s-a concentrat în Reflexii și reflexe (1997; Premiul Uniunii Scriitorilor), pagini adunându-i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
activitatea sectorului de critică literară, unde se remarcă apariția unor studii pertinente: Realitățile sufletești și poezia pură de Ionel Manițiu, Despre un Eminescu nemuritor de Dan Constantinescu, Poezia lui G. Bacovia de Francisc Păcurariu, Panorama literaturii române, o recenzie la exegeza cu același titlu a lui Basil Munteanu, articol care marchează debutul în critică al lui Ion Negoițescu. Tot el semnează „Cronica dramatică”. Importanța acestei publicații școlare rezidă în elanurile unui grup de tineri care vor avea un cuvânt de spus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287871_a_289200]
-
Literatură și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova. Membru de onoare al Academiei Române (1991) și membru titular al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992), a fost distins cu Premiul de Stat al Republicii Moldova (1994) și cu Marele Premiu pentru exegeza „Nichita Stănescu” (1991). Este, din 2002, director al revistei „Viața Basarabiei” și membru în colegiile redacționale a numeroase publicații din Republica Moldova și din România. Încă de când era elev publica notițe de lectură în gazeta raională din Lipcani (1957-1958). În anii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
una dintre funcțiile fundamentale ale criticii este aceea de a stimula creația adevărată și de a promova valorile spirituale durabile. De aici, străduința vie de a da criticii o formă constructivă, creatoare. Aplicarea acestor principii i-a ferit, de regulă, exegezele de presiunile politicului și ale ideologicului, ca și de conformism. C. preferă să opereze în actul critic cu categorii existențiale și estetice globale, meditând în jurul problemelor ontologice, comentând nuanțat frumosul artistic, disociind autenticul de contrafacere, experimentul rodnic de exercițiul factice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
universului” și „logica jocului”, despre „timpul clasic și timpul intern”. Este demonstrat modul cum în poezia lui Vieru elementul de actualitate imediată dobândește o proiecție general-umană. C. a trecut și examenul suprem al unui critic - elaborarea unei istorii a literaturii. Exegeza sa O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia (1996), scrisă în cheie călinesciană și abundent documentată (o a doua și o a treia ediție, din 1997 și 2002, îmbogățesc informația), schițează pentru prima dată o panoramă integrală (chiar dacă pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286228_a_287557]
-
liniile majore ale fenomenelor. Cartezianismul structural și discret este filtrat prin impresionismul lui E. Lovinescu și finețea analitică a lui G. Ibrăileanu. Nu de puține ori textele includ meditații despre condiția artei. Volumul Între Ulysse și Don Quijote (1978) înscrie programatic exegeza critică între, pe de o parte, contemplarea entuziastă a scrisului artistic și, pe de altă parte, necesitatea conceptualizării. De aici, preferința pentru cumpătarea comentariului istorico-literar. Într-o primă etapă, cuprinsă între 1950 și 1970, se observă înclinarea către îmbinarea biografiei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
monografice” construite după o structură tradițională, cu dorință de obiectivitate și de claritate didactică. Premisele sunt însă frecvent subminate de adoptarea procedeelor eseului, prin care își fac loc observații rafinate, în contrast cu rigiditatea sociologizantă și maniheistă a criticii oficiale a timpului. Exegezele lui C. din această perioadă au repus în circulație valori ale literaturii interbelice a căror importanță, în epocă, era minimalizată. Cea de-a doua etapă prinde contur îndată după 1970 și este marcată în principal de volumele Personalitatea literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
îndeamnă să sublinieze nu ceea ce desparte religiile monoteiste, ci ceea ce le unește, lucru ce are în aceste vremuri tulburi o importanță particulară. Nadia Anghelescu Preambultc "Preambul" Numele divine constituie un domeniu mult studiat de cei interesați de Coran și de exegeza lui. Ele ocupă un loc de cea mai mare importanță în alcătuirea textului, îl scandează în mod cvasicontinuu și sunt parte din mesajul textului. Sunt cunoscute tuturor musulmanilor grație practicii devoționale a taœb≤-ului: invocare a tradiționalelor nouăzeci și nouă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că uneori substanțiale, din lucrările de teologie, exegeza biblică, spiritualitate. Studiul de față va avea obligatoriu un caracter interdisciplinar, cercetarea lexicologica neputându-se despărți de cea exegetica și teologica. Acestor domenii le aparține materialul bibliografic investigat. După cum se va vedea, însă, în majoritatea acestor lucrări se pornește de la
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
devenirea, imperfectul desemnează de preferință acțiunea cuiva care intră în scenă, iar întreaga expresie pare să trimită la acel ’ehyeh ‘imm"k, „voi fi cu tine” din v. 12. În final, însă, este afirmat cu tărie punctul de vedere al exegezei catolice de la începutul secolului, în prelungirea celei patristice și tomiste. Contesta faptul că Dumnezeu a voit doar să marcheze o relație istorică specială, argumentând că, într-un astfel de caz, ar fi folosit o expresie de tipul „Emmanuel”; nu este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Theological Lexicon of the New Testament translated and edited by James D. Ernest, Hendrickson Publishers, Peabody Massachusetts, 1994. Oferă foarte multă informație lexicala și teologica asupra vocabularului Noului Testament, prezentat în ordinea cuvintelor grecești. Definițiile sunt nuanțate și folosesc la exegeza pasajelor la care se fac trimiteri. Sunt menționați corespondenții din Vechiul Testament. • În The New Catholic Encyclopedia published by the editorial staff at the Catholic University of America, Washington DC, 1960, toate articolele referitoare la Numele lui Dumnezeu (Name of God
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
degrabă filosofice sunt prezentate și în studiile adunate în volumul publicat de Centre d’Études des Religions du Livre: Celui qui est. Interprétations juives et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être selon Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd, L’interprétation kabbalistique d’Exode 3,14 selon leș documents du XIIIe siècle) și spirituală (studiul Estherei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd, L’interprétation kabbalistique d’Exode 3,14 selon leș documents du XIIIe siècle) și spirituală (studiul Estherei Starobinski Safran, Exode 3,14 dans l’interprétation de Rabbi Isaac Luria et chez quelques maîtres hassidiques). Exegeza latină și medievală e abordată în toată diversitatea ei filosofico-teologică, de la reluările tradiției patristice care face din Exod 3,14 o revelare nu a Tatălui transcendent, ci a Cuvântului care îl exprimă (studiul lui Édouard Wéber, L’hermeneutique christologique d
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
et le bien: Exode 3,14 dans la théologie rhénane, precum și cel al lui Zénon Kaluza, Exode 3,14 et Matthieu 6,9: le qui es dans quelques textes de Henri de Pomerio (1382-1469) et de Heimeric de Campo (1395-1460). Exegeza clasică și modernă e reprezentată de două figuri paradigmatice: Nicolas Malebranche cu interpretarea să filosofica (Genevieve Rodis-Lewis, L’interprétation malebranchiste d’Exode 3,14. L’être infini et universel) și Schelling, care ajunge la interpretarea „Voi fi Cel care vreau
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3,14. L’être infini et universel) și Schelling, care ajunge la interpretarea „Voi fi Cel care vreau să fiu” (Jean-François Courtine, L’interprétation schellingienne d’Exode 3,14. Le Dieu en devenir et l’être à venir). În sfârșit, exegeza contemporană e abordată și ea în două studii: al lui Roland Goetschel, Exode 3,14 dans la pensée juive allemande de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
juive allemande de la première pârtie du XXe siècle, și al lui Gabriel-Philippe Widmer, L’interprétation barthienne d’Exode 3,14, singurul mai aproape de preocupările noastre. Căci, după un periplu prin aerul rarefiat al metafizicii, al esoterismului și al teologiei naturale, exegeza teologului protestant Karl Barth care dezontologizează Ex 3,14 și îl leagă de expresia „Cel care este, Cel care era și care vine” din Apocalips 1,8 ne readuce pe terenul ferm al unei hermeneutici fidele gândirii biblice, o hermeneutica
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a-i revelă numele său propriu, făcându-i-se însă cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum și timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
întregii învățături evanghelice despre „Tatăl”, sensul folosirii acestui cuvânt de Isus, care subliniază totuși în mai multe rânduri transcendență divină, este acela de proximitate și accesibilitate, bunăvoință necondiționată față de orice om. • Cele mai multe nume hristice se găsesc în corpusul ioanic. Pentru exegeza lor am folosit mai ales amplă lucrare a lui Xavier Léon-Dufour, Lecture de l’Évangile selon Jean, 4 vol., col. „Parole de Dieu”, Éditions du Seuil, Paris, 1990, precum și cartea biblistului italian Enzo Bianchi, L’Apocalisse di Giovanni - Commento esegetico-spirituale
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
aš‘arit, m. 429/1037), Tafsr ’asm"’ All"h al-≤usn" (titlul ms. de la British Library, Londra, Or. 7547) sau Tafsr al-’Asm"’ wa œ-œif"t (titlul ms. de la Istanbul, Rešid Efendi 497). Este un studiu foarte complet. Exegeza propriu-zisă a numelor divine e precedată de considerații generale privind natură numelui, diversele categorii de nume, problema raportului dintre nume și cel numit, diferitele clasificări posibile ale numelor divine etc. Numele sunt cele din lista lui Wald combinată cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
este una și incomunicabila, iar numele ei propriu este All"h; atributele de atotștiința și atotputernicie privesc știință și puterea lui Dumnezeu ad extra. În continuare, articolul prezintă elaborarea teologiei sunnite, cu izvoarele ei: Coran, ≤adÖ și tafsr (exegeza), cu cele două teze fundamentale - unicitatea divină (taw≤d) și dreptatea lui Dumnezeu în răsplătirea faptelor oamenilor (‘adl). Sursă bibliografica folosită de L. Gardet o constituie al-Maqœad al-’asn" f šarh mă‘"n ’asm"’ All"h al-≤usn" de Ghaz
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
înfățișează pe larg la fiecare: ‘Abd al-labb"r, Halm și Abu Ish"q al-Isfar"’ n. Alții - ‘Abb"d b. Sulaym"n, Baghd"d, Ghaz"l și R"z - fac clasificări tematice pur teoretice, pe care nu le urmează în exegezele lor. Gimaret încheie aceste considerații vorbind despre propria să opțiune de clasificare: este una tematica, dar nu urmând distincția între atributele esenței (œif"t al-:"ț) și cele ale acțiunii (œif"t al-’af‘"l), greu de aplicat și artificială
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ei. Cele cu sens apropiat și care provin din aceeași rădăcina, precum și cele cu sens polarizat sunt discutate împreună (un exemplu complex: b"di‘, mubdi‘, mu‘d - Dumnezeu este cel care creeaza și, în Ziua de Apoi, readuce la viață). Exegeza lui Gimaret vădește vastă erudiție a acestui orientalist: el menționează de fiecare dată diversele interpretări ale autorilor arabi și, eventual, argumentele în favoarea unei interpretări sau alteia, și totodată le evaluează. În finalul cărții, în afară de o bogată bibliografie, autorul oferă și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
a sferei semantice a fiecărui nume divin. Capitolul 1tc " Capitolul 1" Repere metodologicetc "Repere metodologice" Acest studiu asupra numelor divine în Coran și în Biblie este abordat într-o perspectivă interdisciplinara: obiectul de investigat interesează în cel mai înalt grad exegeza teologica și ne vom sprijini pe cercetări de această natură, dar metodele vor fi cele ale semanticii, în privința analizării și grupării materialului studiat; apoi, în evaluarea traducerii în limba română a acestor nume, vom avea în vedere o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]