2,392 matches
-
nostru este acela al unui istoric al religiilor...”. Mircea Eliade nu și-a propus să reconstituie istoria și geneza baladei și nici s-o analizeze în contextul culturii populare românești. Meritul său constă în inaugurarea unei direcții de cercetare, respectiv exegeza „adeziunii totale și spontane a poporului român la frumusețile poetice și la simbolisme, cu implicațiile lor rituale sau speculative, ale baladei”. (M. Eliade, ibidem, p. 249.) El a considerat că „adevărata problemă” începe cu această cercetare. Cu alte cuvinte, a
Istoria exegetică a Mioriței () [Corola-website/Science/314192_a_315521]
-
1173, după înfrângerea lui Muhammad bin Mardaniș și ocuparea cetății Murcia de către armata distastiei almohade ("al-muwahhiduna", 1130-1269, cu capitala la Marrakech), familia sa se mută la Sevilla unde Ibn 'Arabi, în vârstă de opt ani, își începe studiile. Învață Coranul, exegeza coranică, tradiția profetică, gramatica arabă, jurisprudența islamică și retorica. După terminarea studiilor, va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci "cadiu" al
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
Hujjat al-Haqq" (Proba Adevărului) • "Al-iqtisăd fï l-i`tiqăd" (Cumpătarea în credință) • "Al-maqsad al-'asnă fī šarah 'asmă' Allăhi l-husnă" (Cea mai bună cale de a explica "Cele Mai Frumoase Nume ale lui Dumnezeu") • "Ğawăhir al-Qur’än" (Esențele Coranului); o exegeză a Coranului. • "Faysal al-tafriqa bayna l-islăm wa-l-zandaqa" (Criteriul de deosebire a islamului de necredință) • "Miškăt al-’anwăr" (Firida luminilor) • "‘Ihiyă’ ‘ulūm ad-dīn" (Reînvierea științelor religiei); unul dintre cele mai vaste și erudite tratate despre religia islamică în ansamblul ei • "Bidăyat
Al-Ghazali () [Corola-website/Science/313926_a_315255]
-
Braniște („Muzica la români”, 1925 sept. / oct.) etc. și mai târziu A. Vieru, Z. Vancea, T. Ciortea, A. Hoffman, R. Ghircoiașiu etc., publicația și‑a cucerit un loc de frunte pe firmamentul publicistic românesc. Bibliografie: Cristina Șuteu, "Critica muzicală: periegeză, exegeză, hermeneutică", Cluj-Napoca, Editura Risoprint, 2016, pp. 127-134. ----] Octavian Lazăr Cosma, „Prolegomena”, în: "Muzica", serie nouă, ianuarie / martie, nr. 1 / 1990, p. 1.
Muzica (revistă) () [Corola-website/Science/314951_a_316280]
-
a fost folosită ca sursă de inspirație pentru Evanghelia după Matei. Diferențele cu privire la acest eveniment din cele două evanghelii sunt explicabile din punct de vedere al priorității marcane, Matei fiind cel care a revăzut relatarea lui Marcu. Textul este următorul: Exegeza creștină tradițională cu privire la aceste relatări include afirmarea divinității lui Iisus prin demonstrarea autorității sale asupra naturii. Reformații tradiționali cred că acest eveniment a fost un semn dat de Iisus despre sfârșitul legământului exclusiv dintre Dumnezeu și evrei (vezi și teologia
Blestemarea smochinului () [Corola-website/Science/320433_a_321762]
-
referitoare la sensul istoriei, conform căreia umanitatea nici nu progresează, nici nu regresează din punct de vedere moral, ci oscilează perpetuu între aceleași constante. Propunerea terminologică a lui Kant, având un caracter extrem de tehnic, nu s-a impus dincolo de limitele exegezei kantiene. În schimb, cuvântul „abderit” este prezent în numeroase dicționare ale limbilor moderne ca un neologism, e adevărat, livresc, dar aflat încă în uz.. Declinul cetății antice a început cu mult înainte de cataclismul din sec. IV d.Hr. care a
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
discipoli ai lui constituie Școala de lingvistică de la Tübingen. A fost "Doctor Honoris Causa" a aproape 50 de universități din întreaga lume. Doctor în Filologie și Filosofie, autorul unui număr de peste 50 de volume și a mii de pagini de exegeză, al unor noi teorii despre principiile fundamentale ale filologiei, contribuie la îmbogățirea metodologiei disciplinelor lingvistice. Opera științifică a lui n-a cunoscut prea multe ediții în limba română, majoritatea lucrărilor savantului au apărut în italiană, spaniolă, germană, franceză și alte
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
mame", colecția Phoenix Despre "Amintiri deghizate" (1994, 2011), criticul scrie chiar din primul paragraf al cuvântului înainte: „"Deghizate" fiindcă sunt niște amintiri care nu răsar prin solicitarea directă a memoriei să-și deschidă cămările, ci se iscă din actul de exegeză literară.” După parerea lui Gabriel Dimisianu, „ este ingăduitor din spirit de echitate”. A scris în colaborare cu Klaus Heitmann, - Heidelberg " Cercul Literar de la Sibiu și influența catalitică a culturii germane", (2001), publicată postum. A scris cu o logică riguroasă prefețe
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
Ed. du Minuit, 1988)(trad.rom. "Mirajul lingvistic") , poate cea mai inteligentă privire critică asupra structuralismului, carte ce a stârnit entuziasmul lui Jean-Francois Revel ori Roger-Paul Droit; apoi "L'art de l'eloignement" (Paris, Gallimard, 1996)( trad. rom. "Arta îndepărtării", exegeză care, în lunga serie de sinteze asupra clasicismului, ocupă un loc distinct și proeminent. Ultimele sale cărți se intitulează "De Barthes et Balzac" (scrisă în colaborare cu Claude Bremond, Paris, 2000) și, mai ales, "La pensée du roman", la Editura
Thomas Pavel () [Corola-website/Science/297618_a_298947]
-
fost grav cenzurată, în manualele școlare au pătruns doar cîteva texte, printre ele poezia „Împărat și proletar", iar poezia lui a fost redusă la o suprafață foarte mică și înlocuită de poetica poeziei proletcultiste, specifică acelei epoci de tristă amintire. Exegeza eminesciană a revenit la nivelul ei abia după 1965 prin cîteva momente semnificative, trebuind menționate în acest context studiile unor eminescologi ca Ion Negoițescu, Rosa del Conte, Ioana Em. Petrescu, Zoe Dumitrescu Bușulenga, Petru Creția, Ilina Gregori care s-au
Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/296567_a_297896]
-
lider al unei formațiuni statale cu teritoriu destul de mare). Cronicile cele mai vechi păstrate, a lui Anonymus și a lui Símon de Kéza (circa opt decenii mai târziu), chiar dacă s-au inspirat din izvoare interne, regale arpadiene (după cum a stabilit exegeza istoriografică maghiară, v. de exemplu la istoricii Pál Hunfalvy, Bálint Hóman), tratează evenimente (reale sau fictive) petrecute cu trei secole înaintea epocii lor. Ceea ce, potrivit diverșilor istoriografi, mărește marja de eroare. Dar Amonymus aducea mărturii clare în sprijinul priorității și
Transilvania () [Corola-website/Science/296636_a_297965]
-
astfel nu pot provoca spaima incestului; impotența psihologică în fața unor femei care îi seamănă mamei, prin statut, prin educație sau chiar prin înfățișare („încarnări” ale mamei). Conform Marthei Robert, faptul că Franz Kafka o numește pe Milena Jesenská « mamă » consolidează exegeza psihanalitică. Roy Pascal și Ritchie Robertson afirmă însă că fiii din opera lui Kafka nu își urăsc tații în sens oedipal, ci chiar îi stimează și nu se opun voinței acestora. Mai mult, Robertson susține că relația lui Kafka cu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
kafkologii forțează interpretări religioase, marxiste sau psihanalitice, fundamentate doar pe supoziții, i se pare dăunător unei receptări corecte. Un vehement combatant (la fel ca Susan Sontag) al analizelor critice excesive, el apreciază că dinamismul imaginației lui Kafka primează asupra oricărei exegeze: Concepția de viață a lui Franz Kafka, dominată de "angst", de sentimentul înstrăinării și de spasmele nevrotice ale conștiinței, este una specifică modernismului. Expresia literară pe care scriitorul a dat-o acestor trăiri, deși asociată adesea unor mișcări ca expresionismul
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Freud, cea mai importantă influență au exercitat-o psihologia conflictelor oedipale sau teoriile despre subconștient, super-ego, refulări și vise. Marx se face simțit mai ales în "America", condamnarea capitalismului sau temele exploatării și ale alienării sociale intrând cu siguranță în exegeza acestui roman. Darwin se manifestă mult mai imprecis în opera kafkiană, dar influența lui nu este neglijabilă: în "O dare de seamă către o Academie" o maimuță se transformă în om, în timp ce în "Metamorfoza" avem un alt tip de « evoluție
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
nu folosește metafore în creațiile sale, ci mai degrabă reifică metafora, prin apelul la imagini concrete. Spre exemplu, Gregor Samsa nu se simte un gândac, ci devine unul, deci metafora este interpretată literalmente. Conform lui Adorno, principiul literalității amintește de exegeza iudaică a Torei. Walter Sokel consideră că în "Metamorfoza" se realizează de fapt o « contra-metamorfoză », pentru că metafora este deja o transfigurare a lumii prin intermediul gândului, iar Kafka preia această transfigurare și o aduce înapoi în realitatea palpabilă. Un alt exemplu
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lui Wolfe îl privesc cu multă loialitate și o listă de mesaje pe Internet începută în noiembrie 1996 și dedicată operei sale a adunat peste zece ani și mii de pagini de discuții și explicații. De asemenea, multe analize și exegeze au fost publicate în fanzine și formate de presă mici (ex. "Lexicon Urthus" ISBN 0-9642795-9-2). Întrebat despre "Cei mai supraapreciați" și "Cei mai subapreciați" autori, Thomas Disch i-a ales pe Isaac Asimov și, respectiv, pe Gene Wolfe, scriind: "...prea
Gene Wolfe () [Corola-website/Science/318032_a_319361]
-
Cultural Calderon și din 2014 la Institutul Cultural Român, Sala Mare). Tot în anul 2009 SRSFF a stabilit o serie de contacte cu organizațiile similare din țările vecine: Ungaria, Croația și Bulgaria. Colocviile anuale SRSFF : Colocviile Naționale Ion Hobana de exegeza și critica literară La începutul anului 2010, pe data de 30 ianuarie, SRSFF împreună cu Asociația Scriitorilor din București, a organizat colocviul de literatură science fiction „Alte țărmuri, aceeași lume”. Din 2010, colocviille SRSFF au fost redenumite Colocviile Naționale Ion Hobana
Societatea Română de ScienceFiction și Fantasy () [Corola-website/Science/316775_a_318104]
-
critica literară La începutul anului 2010, pe data de 30 ianuarie, SRSFF împreună cu Asociația Scriitorilor din București, a organizat colocviul de literatură science fiction „Alte țărmuri, aceeași lume”. Din 2010, colocviille SRSFF au fost redenumite Colocviile Naționale Ion Hobana de exegeza și critica literară (http://www.srsff.ro/colocviile-ion-hobana/). La ediția din 2010 a Euroconului care s-a desfășurat în perioada 26-29 august în orașul polonez Cieszyn, siteul SRSFF a fost distins cu "Best Magazine Award". Revista Fantastică Revista „Fantastică” (www
Societatea Română de ScienceFiction și Fantasy () [Corola-website/Science/316775_a_318104]
-
1857 a devenit provincial a congregației pasioniștilor bisericii romano-catolice anglo-irlandeze. Sub conducerea să a fost fondat colegiul bisericesc "St. Angus" în 1867. Acolo a servit în calitate de primul președinte și director spiritual. Paoli de asemenea a fost profesor de istorie și exegeza. La sfârșitul anului 1868 a lucrat în Ardoyne, unde a construit prima biserică, care a fost consacrată în iunie 1869 sub numele de "St. Peter and Paul". După accea a luat parte la Primul Conciliu Vatican. La data de 19
Ignatius Paoli () [Corola-website/Science/315141_a_316470]
-
cu respingerea sistemlor și absența speculației filosfice, fapt ce stârnește mai multe critici, care n-au idee ce să facă cu această manieră neobișnuită de a gândi și scrie, într-un mediu cultural dominat mai mult de scrierea beletristică și exegeza academică. Opinia publică românescă a ajuns să-i cunoască personalitatea abia după 1989, când unii l-a intervievat pe Țuțea, care avea 89 de ani când a apărut pentru prima dată la televizor, câștigând admirația unei largi audiențe. Publicarea ulterioară
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
are ca punct de plecare Tora, în ,(Pentateuhul). Cărturarul Avraham ibn Ezra (1092/1093? - 1167) a scris comentarii asupra Bibliei. Rabinul Rashi (1040 - 1105) a scris primul comentariu complet al Talmudului. Marele filozof Moise Maimonide (1135 - 1204) a realizat diverse exegeze ale scrierilor sacre, din care se remarcă opera sa principală "Călăuza șovăielnicilor", publicată în arabă. Alți mari scriitori ai acestei perioade au fost: Solomon ibn Gabirol (cu celebra sa lucrare "Izvorul de viață") și Judah Halevi. Scrierea "La-Yesharim Tehillah" a
Literatura ebraică () [Corola-website/Science/321044_a_322373]
-
34 de sinagogi și case de rugăciune. Printre rabinii care au activat aici se află Efraim HaLevi Horwitz (care a ajuns rabin aici în 1846; a murit în 1864), Yehoshua Falk Zeev Wolfsohn (născut în 1835, autor de cărți de exegeză și drept iudaic), Shimshon Tenen (născut în 1857), Abraham Arie Leib Rosen (1870-1951) (care a fost numit în anul 1916 ca rabin la Sinagoga "Habad"), Yaakov Shechter Brezis (rabin în perioada 1937-1950) și dr. Moses Rosen (1912-1994) (care a fost
Sinagoga Mare din Fălticeni () [Corola-website/Science/320751_a_322080]
-
Universității Naționale de Muzică din București, "Doctor Honoris Causa "al Institutului de Arte din Chișinău (Rep. Moldova), Cetățean de Onoare al orașului Timișoara. A pus bazele lexicografiei muzicale moderne în România, realizând - prin cele 9 lexicoane (1965-2006) - cea mai amplă exegeză lexicografică națională din lume. Investigația istorică se întinde pe 5 secole (1500-2000), muzicologul descoperind sute de nume de creatori români care au activat în țară și peste hotare. Ca profesor de muzicologie a ridicat prima generație profesionistă de muzicologi și
Viorel Cosma () [Corola-website/Science/315410_a_316739]
-
Scholem a susținut, la rândul său, ideea că Moses de Leon era autorul Zoharului. Scholem face referire la numeroasele erori gramaticale în limba aramaică, la forma propozițiilor și la lipsa cunoștințelor geografice legate de Israel. Zoharul conține patru tipuri de exegeză biblică: "Peshat" (înțelesul literal), "Remez" (aluzia), "Derash" (anagogia) și "Sod" (înțelesul mistic). Inițialele formează cuvântul "PaRDes" ("paradis"), care a devenit numele celor patru semnificații, dintre care cea mistică este cea mai importantă. Partea timpurie a Zoharului, cunoscută sub numele de
Zohar () [Corola-website/Science/315436_a_316765]
-
Culturale Lucian Blaga, fondată în noiembrie 1990, la Cluj. Membrii fondatori ai societății, scriitori și oameni de cultură clujeni, au vrut să construiască un loc pe care să-l recunoască toată lumea drept cel mai potrivit pentru a găzdui și coordona exegeza blagiana națională și internațională. Organizarea Festivalului Internațional Lucian Blaga a venit ca un pas firesc. Prima ediție a Festivalului a avut loc un an mai tarziu, respectiv în 1991. Până acum au avut loc 20 de ediții succesive ale Festivalului
Festivalul internațional Lucian Blaga () [Corola-website/Science/321795_a_323124]