6,049 matches
-
fantastic, o țară scumpă din toate punctele de vedere. Deși a fost tot timpul o țară neutră, are unul din cele mai perfecționate sisteme de apărare civilă din lume (buncăre, gărzi patriotice, armament ș.a.m.d.) și o conștiință civică exemplară. Nu mai vorbim de organizarea perfectă a sistemului fiscal și de accentul pus pe calitatea mediului. De asemenea, este de remarcat nivelul ridicat de autonomie a cantoanelor și localităților. Există doar cinci legi federale. Majoritatea elvețienilor vorbesc trei-patru limbi. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
că nu ne revendicăm de la mitocritică, nu încercăm să identificăm în trama eminesciană umbra vreunui scenariu mitic. Cele patru principii pe care Mircea Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext sunt: o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. Capitolul secund expune teoretic ipoteza, pentru ca, în cuprinsul unui subcapitol care analizează pe text secvențe intratextuale din nuvela Sărmanul Dionis (4.2.1.), raportându-le la alte
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
aplicativ, pentru intratextualitate (vezi infra, capitolul referitor la intratextualitatea transprozastică generată prin corespondență). În finalul acestui subcapitol introductiv, menționăm caracteristicile generale pe care Mircea Eliade le atribuie mitului și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext : o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. 2.3.1. Model exemplar Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și pe care prezenta cercetare le va urmări pentru intertext : o model exemplar; o repetare; o ruptură a duratei profane; o reintegrare într-un timp primordial. 2.3.1. Model exemplar Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
găsește în identificarea timpurie a poetului român cu limba și cultura germană o trăsătură inedită. Din clasele gimnaziale și până în ultimul an al studenției, Eminescu a evoluat într-o ambianță formatoare germanică. Nu este vorba numai de cunoașterea limbii germane, exemplară poetul vorbea/gândea curent, scria poeme și proză numai în această altă limbă decât cea maternă. Este în discuție chiar : aderența lui Eminescu la modelul cultural german. A luat contact cu alte lumi culturale mai ales prin intermediar german. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
naștere grădinilor sacre, în mijlocul cărora templul este situat pe un ostrov înconjurat de un bazin"7. Am arătat în alt capitol importanța celor patru principii ale MER pentru înțelegerea intertextului. Wunenburger sistematizează prin formularea principiului analogiei configurația principiilor eliadiene (model exemplar, repetare, ruptură a duratei profane și reintegrare într-un timp primordial): analogia permite deopotrivă ca un moment prezent al timpului să devină o repetiție simetrică de un alt ordin a timpului cosmic. 2. Principiul participației recunoaște dreptul oricărei forme sacre
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
al hermeneuticii prezentului studiu, privilegiam ideea desprinderii de teluricul tipografic, spre un înalt (altus,-a,-um36) textual. Astfel am întâlni mitul. Reiterăm, ca ipoteză de lucru, ideea în virtutea căreia și Intratextul răspunde celor patru Principii fundamentale ale mitului: 1. Model exemplar; 2. Repetare; 3. Ruptură a duratei profane; 4. Reintegrare într-un timp primordial. Și mai importantă este rezultanta acestor caracteristici: repetarea produce o tensiune aparte, cu proiectarea lectorului și a scriitorului, totodată, într-o dimensiune accesibilă numai pe această cale
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
un timp primordial. Și mai importantă este rezultanta acestor caracteristici: repetarea produce o tensiune aparte, cu proiectarea lectorului și a scriitorului, totodată, într-o dimensiune accesibilă numai pe această cale (similară, ca stare de spirit, reeditării specifice MER). 1. Model exemplar. Protagoniștii jocului intertextual, hipotextul și hipertextul, se situează în spațiul textual al aceleiași nuvele (intratext prozastic) sau în texte diferite (intratext transprozastic). (H1) Cu proporțiuni neschimbate o lume înmiit de mare și alta înmiit de mică ar fi pentru noi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
lasă ușor să se întrevadă, prin jocul adesea involuntar al reluărilor și variațiilor, figurile obsesive ale imaginarului său (Vaillant: 1992, 113). Urmărind seriile intratextuale și constelațiile lor, vom percepe figuri obsesive ale imaginarului prozei eminesciene sau, în termenii MER, modele exemplare. (H6a) Adâncimea mea tu o ai în tine, numai încă nedescoperită. Crezi c-ai pricepe ceea ce zic dacă n-ai fi de firea mea? Crezi că te-aș fi ales de discipul al meu de nu te știam vrednic și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literaturii universale sau doar ale operei aceluiași autor. Repetarea intertextuală permite lectorului să acceadă la "forma pură a temporalității", denunțând tacit inconsistența ontologică a legii consecutivității. În acest punct, recunoaștem o axiomă a cugetării eminesciene și, totodată, unul din modelele exemplare ale intratextului prozei studiate: "Nu e adevărat că esistă un trecut consecutivitatea e în cugetarea noastră cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, esistă și lucrează simultan" (ibidem). Suprapunerea hipotext/hipertext, percepută ca un efleuraj, poate ascunde esențializarea substanței livrești
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Éditions Gallimard). * filozofia timpului în buddhism. ELIADE Mircea [1969] (1999) Mitul Eternei Reîntoarceri. Arhetipuri și repetare, traducere de Maria IVĂNESCU și Cezar IVĂNESCU, București: Editura Univers Enciclopedic (Le Mythe de l'Éternel Retour. Archétypes et répétition, Paris: NRF Gallimard). * model exemplar; * repetare; * ruptură a duratei profane; * reintegrare într-un timp primordial. FENOGLIO Irène (2007) L'écriture et le souci de la langue. Écrivains, linguistes: témoignages et traces manuscrites, Louvain-La-Neuve: Academia Bruylant, Collection "Au coeur des textes". * critica genetică din perspectiva scriitorilor (contemporani
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
buze groase", precum Othello. Chemată să-și explice alegerea, Desdemona declară că iubirea ei pentru general e curată. Confesiunea îl determină pe Duce să intervină diplomatic. El subliniază virtuțile maurului, spunîndu-i nefericitului tată că fiica sa a făcut un mariaj exemplar. Brabantio pleacă zdrobit sufletește, iar, în urma lui, Ducele comentează revelator. Îl compătimește pe părintele care are de dus o asemenea cruce și mărturisește că nu știe cum și-ar fi revenit, dacă propria-i fiică s-ar fi măritat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
importantă a masonilor tăcerea absolută. Nu alta, să recunoaștem, este soarta lui Fortunado. La fel de guraliv (se autodivulgă drept mason înaintea cuiva care se arată complet ignorant în privința ritualului de identificare), bețiv și superficial, el atrage oprobriul confreriei "insultate", fiind pedepsit exemplar (sacrificial) de către ultrasofisticatul Montresor. În consecință, acest text al crimei perfecte nu este atît despre răzbunare, cît despre disimulare. Bibliografie William Morgan. Illustrations of Freemasonry by One of the Fraternity. New York: Batavia, 1826. E.A. Poe. The Cask of the Amontillado
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
jignise niciodată și nu rîvneam la aurul lui" (p.45). Tensiunea psihologică derivă exclusiv din prezența ochiului monstruos, identificat, de altfel, ca "Ochiul cel Rău" și devenit ex abrupto motivul esențial al eliminării fizice a posesorului său. Crima, ca model exemplar de luciditate și prefigurare, devine acțiunea prin excelență ingenioasă, la care vorbitorul s-a referit de la începutul expunerii sale. Eficiența planului omuciderii, gîndit pînă la detalii infinitezimale, se vrea argumentul principal în favoarea rațiunii infailibile și, implicit, a sănătății psihice, mult
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Pym of Nantucket/ Povestea lui Arthur Gordon Pym din Nantucket și The Journal of Julius Rodman/Jurnalul lui Julius Rodman. Ambele opere duc înclinația autorului american către misterul morbid (transformat, în buna tradiție romantică europeană, în sursă de creație estetică exemplară) la un apogeu artistic, constituindu-se în repere fundamentale (în ciuda preferinței criticii mai degrabă pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste Ocean. Pym, romanul exotic și prin excelență simbolic al lui E.A. Poe, este o parabolă despre relația complicată existentă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
povesti." Nici unul dintre camarazi (și cu atît mai puțin dintre istoricii viitorimii) nu a privit gestul ca pe un semn de lașitate, ci ca pe o constrîngere a istoriei acea beautiful necessity/ frumoasă necesitate a lui Emerson. Fără "povestitor", eroismul exemplar al martirilor de la Alamo s-ar fi pierdut în neant. Identic, naratorul melvillian supraviețuiește pentru a relata. Ca și căpitanul lui Pequod, el a fost mesmerizat de "Moby Dick". Însă, în timp ce Ahab experimentează o hipnoză a istoricității balenei albe, Ishmael
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
degrabă rudimentar, ci o copie miniaturală a lordului-stăpîn. Numai un gentleman poate servi un alt gentleman și cred că despre contațiile evidente ale acestui principiu axiomatic nu avem cum să ne îndoim. Stevens ar putea fi prin conștiința sa profesională exemplară un adevărat lider de comunități (faptul se și sugerează, la un moment dat, în roman printr-un joc subtil al confuziilor) și nu un waiter at the table/servitor la masă, cum se autoidentifică, plin de modestie. Caracterul lui e
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Europa (iată, alături de T.S. Eliot, Henry James și Ezra Pound, Henry Miller ar putea fi considerat al patrulea scriitor american "deschizător de drumuri" în literatura bătrînului continent) tradiția romanului "existențialist", care, ulterior, măcar prin Jean Paul Sartre, va cunoaște dezvoltări exemplare. "Existenția lismul" lui Miller se rezumă totuși spre deosebire de cel al ilustrului său continuator la trăirea libertății și mai puțin la teoretizarea ei. Dacă Sartre încearcă "să înțeleagă" și "să-și asume" limitările libertății, Miller nici nu le "observă", expe rimentînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
moderni, fără experiența Holocaustului, discută, în termeni filozofici și etici, despre sancțiunea meritată de teribilul dictator. Deși impulsurile punitive și revanșarde își fac simțită prezența, firesc, în discursurile lor, ultimativ, după o îndelungată reflecție, oamenii intră în subtilitățile unei soluții exemplare. Pedeapsa cea mai potrivită pentru "AH", conchid persona jele lui Steiner, rămîne păstrarea lui în viață și eliberarea sa pe străzile statului Israel. Astfel, Hitler ar fi nevoit să cerșească zilnic îngăduința și compasiunea celor pe care a vrut, delirant
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sa, o veritabilă istorie implicită a teoriilor asupra artei, punînd în contrast filozofi și gînditori, destul de greu de relaționat, în condiții obișnuite (legătura dintre "dezinteresul" artistului, con ceptualizat de Kant, și supremația "plăcerii" în artă, sus ținută de Freud, rămîne exemplară). El se mișcă ușor într-un spațiu extrem de anevoios, metodologic și ideologic, fără a cădea în didacticismul clasic, însă evitînd, totodată, și excursul simplificator al modernității. Aș spune că princi pala virtute a construcției sale filozofice stă în abilitatea extraordinară
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dimensiuni au diferențe sensibile. Istoria literaturii reunește persoane, fapte, autori secundari, întrucât relevanța lor are o influență asupra imaginii corecte și complete a tradiției literare pe care o sistematizează. Canonul literar reprezintă doar ceea ce, din această istorie literară, a devenit exemplar și constitutiv, intrând în memoria structurantă a identității unei culturi"17. Spre deosebire de teoretizările cu latură critică ale acestei probleme, cele de istorie literară se îndepărtează puțin de acest model, funcționând mai mult sub forma unei cronologizări canonice, liniaritatea fiind cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
acestui curent, în nesfârșitul lor drum al căutării de sine și, într-un final, al (re)găsirii. Ca trăsătură stabilă, reamintim că, spre deosebire de modernismul lovinescian, această orientare nu își propune sincronizarea cu spiritul veacului, ci recuperarea creativă a unor modele exemplare, o restaurare goetheană, o valorificare a unui trecut ce devine ideal pentru prezentul zbuciumat. O Antigonă a românilor, intitulează Alex Ștefănescu, unul dintre capitolele adresate Ilenei Mălăncioiu, dedicate, mai ales, analizei poeziei sale de sfârșit, poezie a reconstrucției, prin moarte
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de unde vine ea, ce ascendență are, ca apoi să le-o poată spune altora". Recitite azi, paginile acestei la fel de vii scrieri transmit cititorului, și, neîndoielnic, cu intensitate sporită ascultătorului din aula Facultății ieșene, imaginea, accentuată cu trecerea timpului, a unei exemplare investiții profesorale. Dacă ar fi să-i particularizez profilul, aș sublinia de la bun început, chiar în pofida titlului, percutanța de critică universitară a discursului. Faptul că numita sintagmă stârnește încă anume vag-iritată nedumerire dincolo de liziera instituției academice, mă determină să adaug
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și istorioare orientale (Editura Junimea, Iași, 2013). Fiecare dintre aceste cărți de prim raft ale istoriei și criticii literare românești relevă profilul aș spune european al unui om de cultură în toată puterea cuvântului, recomandat, evident, prin erudiție, probitate științifică exemplară, deschidere interdisciplinară, rigoarea și claritatea expunerii, sobrietatea și eleganța stilului. Monografiile despre Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, G. Călinescu și I.D.Sîrbu, la fel ca și micromonografiile din Singurătatea scriitorului, pun în lumină însușirile unui istoric literar de anvergură
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
încercarea de a schița liniile unei poetici implicite a autorului, înțeleasă ca o coordonată fundamentală a demersului interpretativ de care ne ocupăm, coordonată care ilustrează și justifică în același timp calitățile discursului critic al autoarei, coerența și consistența unei perspective exemplare ca metodă și ca rezultate. Ipoteza de la care pornim este că, urmărind firele expresive prin care Elvira Sorohan se referă la creatorul textului literar, putem reconstitui un punct de vedere bine articulat și consecvent asupra acestei instanțe, punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]