3,283 matches
-
avusese un asemenea sentiment față de vreo femeie. Dacă avem aici o versiune care exprimă mai apăsat punctul de vedere al naratorului, un autor ar putea să compună în schimb o versiune mult mai liberă și care ar oferi mai multă expresivitate personajului: Niciodată nu se mai simțise atît de .. atît de cuprins de pasiune, credea el, pentru vreo femeie. Sau chiar: Niciodată nu mai - cum a pus Swinburne problema? - „ținuse în mrejele muzicii divine” pe Gretta sau pe altcineva, nici pe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că nu-i spusese etc. - și evaluarea expresivă din exemplul precedent - Biata mătușă Julia! Și e, etc. - ne încurajează să atribuim interpretări DIL. Într-un text aparent narativ, DIL are capacitatea de „a pune la loc” toată imediatitatea, subiectivitatea și expresivitatea care altfel, în DI standard, sînt eliminate. Și această expresivitate subiectivă „returnată” se poate extinde spre excentricități de ortografiere și scriere în general, reflectînd caracterul non-standard al personajului: asemenea trăsături se integrează confortabil în unele tipuri de FID. Toate acestea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
precedent - Biata mătușă Julia! Și e, etc. - ne încurajează să atribuim interpretări DIL. Într-un text aparent narativ, DIL are capacitatea de „a pune la loc” toată imediatitatea, subiectivitatea și expresivitatea care altfel, în DI standard, sînt eliminate. Și această expresivitate subiectivă „returnată” se poate extinde spre excentricități de ortografiere și scriere în general, reflectînd caracterul non-standard al personajului: asemenea trăsături se integrează confortabil în unele tipuri de FID. Toate acestea duc la o refacere a individualității din exprimarea directă a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
o trăire nemijlocită, vorbind și gîndind, în acele circumstanțe, într-un mod deschis și neinhibat. Desigur, ultimele sînt un efect al reacției experiențiale directe, și nu sînt mai puțin semnificative din această pricină. Dar aceste contraste dintre sobrietatea NP și expresivitatea DIL sînt mai degrabă structuri reversibile decît reguli. După cum s-a sugerat mai devreme, am putea întîlni cu ușurință o narație vie și realistă a vieții unui birocrat banal (înțepenit în gîndire și vorbire), un stil care apoi poate da
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
persoana întîi pot la fel de ușor să conțină DIL sau alte tipuri. După cum arată Leech&Short (1981:328-33), în exemplele care urmează un singur cuvînt adițional atribuit unui personaj, sau chiar un singur semn de punctuație atribuit acestuia pentru expresivitate, poate semnala mai degrabă prezența DIL decît cea a discursului indirect naratorial: El spuse că nenorocitul de tren a întîrziat. El îi spuse să îl lase în pace! Presupunem că nenorocit vine de la personaj (el) și nu de la narator, și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
verbalizată deoarece, spre deosebire de discurs (care este atît comunicativ cît și expresiv), este un text care nu are nici un destinatar autentic (și nici urme textuale ale vreunuia) și nici un vorbitor expresiv autentic. DIL, prin contrast parțial, poartă o expresivitate abundentă (aceea a personajului), dar fără o comunicativitate eu-tu autentică, drept care rămîne de nerostit. Teoria este fascinantă, cu consecințe largi și este prezentată detaliat atît din punct de vedere tehnic cît și critic, astfel încît merită toată atenția; dar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Directă Liberă poziționate în extremitatea stîngă și cu RNAG în extremitatea dreaptă, atunci o îndepărtare de la norma GI „spre stînga”, către GIL, este o mișcare contrastantă față de cea atrasă de adoptarea Vorbirii Indirecte Libere. GIL, prin comparație cu GI, oferă expresivității și subiectivității personajului o mai largă arie de desfășurare, împingînd naratorul către un rol mai puțin proeminent, cu o rază mai redusă pentru editarea implicită Este de presupus că această opțiune este adoptată în mod tipic acolo unde naratorul nu
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cuvîntului la Eminescu, 1938, abordînd prima oară materialul variantelor, introducînd convergența observațiilor la toate nivelurile, compararea procedeelor cu cele ale înaintașilor, asociind analiza expresiei cu intuiții estetice remarcabile, din păcate fără o sistematizare care să permită concluzii generale asupra scriitorului. Expresivitatea limbii române, 1942, este mult mai arbitrară însă, încercând o clasificare a cuvintelor românești pe tipare ritmice (cuvinte "trohaice", "dactilice" etc.) cu valori artistice "fixe", ceea ce este fals, un cuvînt avînd o funcție stilistică numai în context, lorgu Iordan în
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
apariție neobișnuită, în care literatura pentru copii și spiritul avangardist se potențează reciproc și se completează cu fast, este excelenta contribuție a lui Etienne Delessert. Ilustrațiile rezonează cu textele în armonii suprarealiste, într-o suprapunere fabuloasă a esteticii pop-art cu expresivitatea joculară a imaginilor comice din imaginarul infantil. Artistul oferă și o perspectivă ironică, o meta-reprezentare a temelor din teatrul lui Ionesco în imagini vibrante, conturate în culori psihedelice - multe dintre ilustrații sunt cu și despre rinoceri, într-una niște picioare
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
îngerească (Ispirescu, L, 70, apud Creția 1956: 118); în acest exemplu, apare un complement intern al unui verb reflexiv inerent 21; (d) structura verb + substantiv cu același radical reprezintă o figură etimologică, diferită inclusiv sintactic de situațiile anterioare, folosită pentru expresivitate: a muri de moarte ocărâtă (Coresi, C2, 89, apud Creția 1956: 119) Iară ei cu jurământ s-au jurat înaintea lui (Ureche, Let., 143, apud Creția 1956: 119). În privința evoluției istorice a complementului intern al verbelor intranzitive [deopotrivă inacuzative și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
confundă, dar nici nu sînt absolut distincți, căci sînt legați prin schimburi permanente. "Realitatea lumii nu mai este obiectivă, dar face parte din mine însămi. Ea există [...] în mine. Eu exist în ea. [...] Eu exprim lumea care mă exprimă". Prin expresivitate, se produce și o schimbare de regim senzorial: cu reprezentarea ne aflăm în registrul vizibilului, cu exprimarea în cel al audibilului. Ca subiect, nu mă pot vedea decît cu ajutorul unui obiect intermediar: oglindă, apă etc., însă mă pot auzi fără
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în cel al audibilului. Ca subiect, nu mă pot vedea decît cu ajutorul unui obiect intermediar: oglindă, apă etc., însă mă pot auzi fără nici un fel de mediere. Astfel, timpul devine de ordinul simultaneității și nu al secvenței. ""Realitatea" pe care expresivitatea o pune în fața omului ca un obiect este construită în raportul intern al ideilor între ele (conexiune)". Acțiunea este înlocuită de interacțiune. Ideea de stăpînire a mediului lasă loc ideii de adaptare, iar metafora organismului impune dezvoltarea unei ecologii universalizante
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
respingere a tot ce atinge naturalul uman, un protest contra ipocriziei civilizației. Nu numai „autenticul” nu ne-a preocupat În primul rând, dar, stupoare, nici „adevărul”! În urma unui Dostoievski, maestru absolut, m-a „interesat” În compozițiile mele romanești mai ales expresivitatea și, dacă era vorba de adevăr, atunci m-a atras, În urma unui D.H. Lawrence sau C.G. Jung, adevărul „de fund” al omului, nu cel zonal sau „specific”, ci „cel abisal și universal. Deși admirator al uriașei unicei, școli de filozofie
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ale picturii Renașterii - Madona cu pruncul, Nașterea, Patimile lui Christ, cele câteva scene ale vechii Biblii, Suzana și cei doi bătrâni, sacrificiul lui Abraham etc. Se revenea mereu la aceleași și aceleași scene În dorința nu de originalitate, ci de expresivitate; noutatea era nu tema și, uneori, nici măcar tehnica, ci un anume unghi, o angulație sau accente puse ușor diferit, noutatea izvorând din detalii adeseori și din unitatea Întregului. Modernitatea artei și mai ales Întreaga școală a suprarealismului ne-a inoculat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În nopțile de august - sticloasă și globulară din cauza limitei senzorilor noștri care, vrând să ne apere, falsifică „poetic” nu puține lucruri! - ne impun, În sensul cel mai adânc, cel al reprezentanței; pe care noi, hominizii, o putem efectua doar prin expresivitate! Noi trebuie să suportăm disproporția, sublimul acceptat și Înțeles, noi trebuie să-l exprimăm cu mijloacele care ne stau la Îndemână, dintre care, bineînțeles, logosul, Cuvântul, se pare că este, dacă nu cel mai Înalt, oricum, cel mai clar. Dar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și un caiet al lui Dimitrie Cristea, dar acest manuscris dispare din mapa cu materialele dosarului. Apoi naratorul se întâlnește cu autorul manuscrisului care este "un tânăr blond, de nici treizeci de ani, cu trăsături de nordic, de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși ..." Ziaristul este intrigat nu atât de portretul fizic al lui Dimitrie Cristea, cât de starea lui psihică, mai ales de replicile sale printre care și unele destul de bizare: "Varvara vine peste
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Eseu despre Cezar Ivănescu" Interesant, într-o vreme ca și acum, de altfel să compar maniera poetică tradițională cu maniera modernă, ca să-mi dau seama ce șanse are cea dintâi să țină pasul cu cea de a doua sub raportul expresivității, mă întrebam pe atunci (înainte de 1989): ce rost mai are să faci poezie ca pe vremea Poeților Văcărești, a lui Alecsandri și Eminescu chiar, când tehnica versificației este atât de evoluată azi încât nimic, parcă, din ceea ce știam cândva că este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aforistică, este consubstanțială talentului său și, ca și Ion Creangă, se scuză, la modul histrionic, simțind că "a scris lung pentru că nu a avut timp să scrie scurt!". Multe dintre cugetări au sclipirea memorabilă și se fixează, prin lapidaritate, paradox, expresivitate. Câteva exemple: "Pe lângă frumusețea fizică, la ce-ar mai folosi și cea morală?", " Nimic nu face adevărul mai prețios ca minciuna. De aceea, se cuvine a-i prețui pe mincinoși", " Nicăieri nu se greșește mai mult decât în viața sentimentală
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
tismăneni", cu precizarea că nu evreii sunt tismăneni sau "rollerieni", ci "oportuniști și tismăneni", rolul lui Tismăneanu fiind acela "de a pregăti o nouă generație de oportuniști care să apere sistemul corupt din România". Dintre polemicile de mare forță și expresivitate trebuie menționată cea intitulată simplu Cazul Patapievici, mai ales că respectivul combatant este cel care a afișat public negativismul cinic: "încontinuu îmi e rușine că sunt român". Iată și motivul pentru care nu poți decât să te întrebi, asemenea lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ceva, cu totul vag, că nu stă prea bine cu sănătatea, dar nici un moment nu ne-am gândit că sfârșitul i ar putea fi atât de apropiat. În fața unei lovituri atât de sfâșietoare, cuvintele devin prea palide și lipsite de expresivitate, spre a putea zugrăvi în culorile cele mai potrivite suferințele unui soț care și-a pierdut sprijinul moral cel mai de nădejde, pe care l-a simțit în permanență apropiat de inima sa. Te rugăm să primești, din partea noastră, sincere
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
patrie și ura față de naționalismul și cosmopolitismul burghez" (Istoria: programa școlară pentru clasele VIII-XI, 1952, p. 5). Câteva rânduri mai încolo, ideea este reluată și îmbogățită. Îmboldit să redea contradicțiile societății capitaliste alături de gradul intolerabil de oprimare a proletariatului cu "expresivitate maximă" și să zugrăvească în culori cât mai vii suferințele clasei asuprite în contrast cu cruzimea, violența și parazitismul claselor asupritoare, profesorul "trebue să provoace în elevi sentimentul de ură pentru tot ce este vechi, perimat, contrarevoluționar". Ura este astfel instituită ca
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
maieutică inversă, una în care spontaneitatea și ingenuitatea jucată sau reală uneori pe care o datorăm lui Sorin Bocancea moșește renașterea sensurilor unei lumi pe care "Înțeleptul" se abține să o judece, să o claseze, să o interpreteze. Efectul de expresivitate este unul de excepție, iar întreaga lucrare are un mare caracter de originalitate. O maieutică ciudată în care, în fond, cei doi autori sunt, împreună, acel Socrate care ne împinge să descoperim fiecare adevărul nostru. O intuiție de mare forță
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
forța de a se transpune, în mod autentic și total, în orice proiect profesional, naturalețea găsită în orice manifestare a EU-lui personal, creativitatea și originalitatea, bucuria de a fi și de a deveni, talentul de a comunica cu o rară expresivitate, puterea a convinge și de a fascina sunt doar câteva nuanțe desprinse din tabloul magnific al individualității sale. Să-l fi ascultat ore în șir, la prelegerile sau conferințele sale ...și niciodată n-ai fi simțit că a fost prea
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
nu pot avea punți. Traseele sale de cunoaștere și de devenire personală s-au armonizat într-o manieră strălucită. Regăsim probabil, în ființa sa, ochii inteligenți ai mamei, străduința spre perfecțiune a tânărului ce știe cum se ridică aburii câmpului, expresivitatea simțirii autentice românești emanând din valorile de altădată, culorile vii ale trecutului și superba și, de neegalat, înțelepciune a vârstei. Vă dăruim toate gândurile noastre bune și senine, chiar și pe cele pe care nu am avut inspirația să le
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
fiecare genă își creează nișa sa, așa cum fiecare specie își creează nișa ecologică în procesul evoluției. Mediul celular este multidimensional. În acest mediu fiecare genă își construiește propria nișă. În funcție de relațiile stabilite cu alte gene, o genă capătă penetranță și expresivitate, devine dominantă sau recesivă. Replicarea unei gene depinde de prezența altor gene, depinde însă și de întreaga rețea autopoietică a celulei. Organismul reprezintă mediul care copiază genele - adevăratul replicator. Acest concept privește organismul ca parte a mediului în care genele
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]