3,552 matches
-
și credințe comune. Fiecare dintre ele prețuiește dreptatea și compasiunea, ne învață care sunt metodele de a ajunge la un limbaj comun, oferă credincioșilor șansa de a se căi și propovăduiește pacea. Liderii ar trebui să se inspire, fără nici o ezitare, din aceste valori pentru a identifica ceea ce am putea numi tradiția iudeo-creștino-islamică și pentru a urmări o serie de obiective comune. Printre acestea din urmă s-ar putea număra o campanie agresivă împotriva sărăciei globale, ca aceea concepută de Obiectivele
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
ignorate de subiectul în care se produc, vom spune că este posibil să avem aici stări psihice fără conștiință, oricît i-ar fi de greu imaginației să și le figureze" (ibid., p. 27). Aceste fapte psihice inconștiente se manifestă prin ezitări, tatonări și diverse alte semne, precum efectele întîrziate sub hipnoză. Sînt evocate experiențe de sugestionare și mai ales lucrările lui Pierre Janet. Aceste procese, ,,nefiind întotdeauna resimțite ca atare", sînt socotite, printre altele, ,,prejudecăți'', ,,reziduuri ale unei vieți anterioare'', ,,obișnuințe
Reprezentările sociale by Jean-Marie Seca () [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
nu trebuiască să-și înzestreze numeroșii clienți. Funcționarii sunt amovibili prin esența postului lor. Epurarea administrației, încredințarea funcțiilor de stat doar celor mai instruiți și mai capabili; menținerea în ministere a angajaților care și-au îndeplinit bine atribuțiile, pedepsirea fără ezitare a celor care se dezonorează. Încurajarea, întărirea și respectarea agriculturii; fixarea drepturilor și datoriilor proprietarilor și ale țăranilor; abolirea dijmei, fixarea impozitelor funciare, astfel încât impozitul să se plătească pentru fiecare proprietate nu în funcție de ceea ce produce anual, ci de valoarea sa
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
și respectați administratorii cinstiți și să se acționeze cu putere împotriva oricărei fapte necinstite. Țara nu ni se pare nici destul de avansată, nici destul de bogată pentru a fi înzestrată cu o legiune de perceptori, casieri și inspectori. Trebuie mărită fără ezitare taxa contribuției funciare; trebuie să se obțină de la boieri cele cerute de Convenție: 1. Abandonarea privilegiilor și monopolurilor; ceea ce va permite crearea impozitului indirect; 2. abandonarea dijmei, ceea ce îl va alina pe țăran; 3. o bună lege rurală, care să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fiind intimidante: impaciența lui cînd ea ezită, și riposta lui cînd ea dă un răspuns inadecvat, plus faptul că el se uită la foaie în loc să se uite la partenera de discuție; plus faptul că pune întrebare după întrebare, nelăsînd loc ezitării, apoi mobila din birou și contextul social pe care îl insuflă biroul. Aceste semne, mai mult sau mai puțin subliniate, nu sînt intenționate dar, fără îndoială, sînt decisive. Ca atare, ele fac parte din retorica naratorului primar, chiar dacă în text
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
poporului autohton convertindu-se la creștinism, piesa, făcută să fie jucată la curtea spaniolilor, le-a făcut acestora cunoscută existența unui discurs religios ce se întîlnește cu creștinismul din multe puncte de vedere. Nici interdiscursivitatea nu se desfășoară întotdeauna fără ezitare. Într-unul din textele cele mai vechi ale tradiției occidentale, Cartea biblică a Judecătorilor, am observat cazuri de interdiscursivitate care vizează îmbinările dintr-un text. Fiica lui Iefta, din Judecătorii 11, folosește un discurs care poate constitui urma lăsată de
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
De ce trebuia să fiu chiar acel Marin? De unde dracu știa? - Hai în casă, zise. - Da tu, zic, cine ești? - Sunt muierea lui! M-am posomorât. Va să zică asta era. Ilie se despărțise de Florica și luase țiganca asta. Am avut o ezitare. Să mai intru sau să plec? - Intră, zise ea, că Ilie trebuie să vie și el acuma. Săptămâna asta lucrează noaptea, de la unsprezece la șapte, dar după ce iese din schimb se mai duce și el cu alții să-și dreagă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la el până la sfârșitul anului școlar, an pe care îl petrecui în amorțeală și așteptare. După-amiezile ieșeam în oraș fără învoire și portarul se învăța cu mine văzând că nu pățesc nimic, îmi deschidea poarta din curte cu o mică ezitare (îi aduceam din când în când câte un pachet de "Mărășești"), ieșeam și eram dus. Într-o duminică trecui pe la Gheorghe al lui Costică brutaml curios să văd dacă nu pățise ceva. Nu pățise. În timpul rebeliunii fugise de la sediu, îmi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și mia mea se topea. Firesc, i-am spus într-o zi că nu mai aveam bani, să-mi împrumute cinci sute de lei și i-i dau înapoi, am de încasat salariul meu pe o lună de la C.F.R. Fără ezitare a deschis cufărul și mi-a dat banii. În același timp mă întrebam de ce dracu nu mă dusesem eu atâta vreme să-mi încasez acei bani de la C.F.R. M-am dus în zilele următoare. Funcționarul de la ghișeul la care am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ceva și cu răsuflarea înăbușită de bătăile inimii, amețit, în prada unei mari turburări, i-am luat capul în mâini și mi-am lipit buzele de-ale ei într-o sărutare încleștată. Ea mi-a răspuns după o secundă de ezitare, timp în care am îmbrățișat-o și sărutul a devenit mai pătimaș. Apoi ea s-a ridicat imediat și a dispărut câteva clipe dincolo. S-a întors și mi-a spus puțin posomorîtă: "Acum să stai liniștit, ești băiat inteligent
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
VIAȚĂ ÎNTR-UN UNIVERS ÎNCHIS ȘI ACCEPTASE LUMEA MARELUI JUDECĂTOR AȘA CUM ERA. Toate acestea se sfârșiseră. Nu mai existau îndoieli, iar teama dispăruse complet în timp ce se îmbrăca, revăzu ce avea de făcut în această zi crucială. Nu mai simțea nici o ezitare. Avea totul clar și explicit în minte. Evident. VA FI O BĂTĂLIE PUȚIN OBIȘNUITĂ. DAR DEOCAMDATĂ DISPUNEA DE UN POTENȚIAL MILITAR COLOSAL CARE ÎI PERMITEA SĂ ACȚIONEZE ÎMPOTRIVA ADVERSARULUI SĂU ASCUNS. LA UN MOMENT DAT, DUȘMANUL \ ÎN CAZUL LUI, CREIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
va coopera. Dar dacă el nu coopera, ei plănui a-l ucide și înlocui cu cineva deghizat. Eu avea luat legătura cu fiul tău și a spus: Foarte bine, de acord, face cum vrea tu". Întrebări corecte, răspunsuri corecte, fără ezitări, fără păcăleli. Convenabil? Când își dădu seama de posibilitatea unui dialog, Marin fu uluit. Dar aluzia Creierului la "agenții" lui îl îngheță. Își aminti de explozia care distrusese sectorul grupului 814. ― Tu ai făcut-o? întrebă mintal. ― Da. Deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu multă tandrețe. Căzuseră de acord asupra acestei chestiuni încă din prima zi a sosirii lui. El o întrebase, iar ea recunoscuse că sora reginei din Jorgia și cu ea erau una și aceeași persoană. Confruntată, ea recunoscu fără nici o ezitare. ― N-am crezut niciodată că el o să facă asta, spuse ea, deși oamenii au reputația de a distruge ceea ce iubesc, adăugă Delindy cu privirea pierdută. ― În special cei furioși, spuse Marin clătinând din cap. Draga mea, când cineva este într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
efectuat personal, în această perioadă, investigații sistematice privitoare la vaccinarea antiholerică, el a pus la dispoziție unul dintre laboratoarele institutului său medicului de regiment cl. I (în retragere) Ioan Constantinescu, pentru studierea unei substanțe (căreia oaspetele a acceptat, după unele ezitări, să-i dezvăluie identitatea, dar numai față de gazda experimentelor sale), substanță ce părea, potrivit anumitor probe in vitro și in vivo, să fie susceptibilă de utilizare în tratamentul holerei. Într-o tipăritură, de 16 pagini (fără indicarea imprimeriei), datată 14
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
cort, zăresc în jurul bivuacului, între drum și trăsura de ambulanță, mare fierbere printre mai mulți ofițeri cu Crucea Roșie la mână. Veniseră medici specialiști, care, ajutați de ai noștri, vaccinează cu faimosul serum preventiv antiholeric preparat de doctorul Cantacuzino... Puțină ezitare, și mă las și eu operat de către doctorul căpitan Ciucă, un abil practician, care izbutește să convingă pe aproape toți ofițerii, chiar și pe cei mai rebeli. După badijonarea cu tinctură de iod, o împunsătură ca de albină deasupra fesei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vinete și sângerii, separându-ne, înghițindu-ne în pulsațiile zgomotoase ale muzicii. Nu-i mai văd ; sunt gros și cuprinzător și puternic, ca un balaur, apt de mișcări ample, cum visasem cândva, adăpostind și înfrățind curajul și ticăloșia, negli jând ezitările, străin de zbuciumul și subtilitatea ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vieții și morții dintr-însa, îl simțise înrudit, era oarbă și crâncenă, ca el, cu o feroce îndârjire !“ Tocurile cui împungeau trotuarul, pași inegali, deznădăjduiți, toctoc, toctoctoc, ritmul sincopat gonea și vorbele care se împerecheau și se rupeau brusc, după ezitări prelungite. „Înfăptuise atunci, smulgând dintr-însa, un scurt, dar durabil adevăr, o lume limpede și rece și bizară, ca a lui. Reconstituiri uimitoare pentru că exacte și himerice, în același timp“... recita, în răstimpuri, glasul fierbinte al fetei care încerca, vorbind
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
înconjurând tot pământul. Vulcan ? Abia am preluat flacăra, să împrăștiem incendiul de-a lungul și de-a latul pădurii, mai luptăm cu propria noastră bestialitate. Și iar piere tumultul, tunetul valurilor se stinge. M-au părăsit, s-au lepădat de ezitările mele. Revăd incendiul visului, al sângelui turmentat. Fata aceea, evadând în cărți și dorinți rapide, delicată, pătimașă, nevrotică, nu știe decât acest cod fracturat, întrerupt, semnale scurte, grăbite, smulse într-o clipă de neatenție a supraveghetorilor. M-am despărțit, cumva
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Gata, s-a dus, a fost. Un nod grețos, până în cerul gurii, pentru bărbații buimăciți, vinovați de prea multe dureri de cap ? În frunte, în tâmplă, în ceafă. Bărbați, totuși, în cele din urmă ! Trecuți și iar trecând treapta altor ezitări și erori. Singuri și reali, în lumina rece a zilelor. Avansează, înfrigurat, pe trotuarul îngust. Privește strada umedă și murdară. Privire înghețată, grea. Frigul îl strânge în haina îmblănită care ajunge până la genunchi. Se simte împrospătat. Grăbește pașii spre cantină
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
senin și zâmbitor, cu o mulțumire în ochi aproape provocatoare. După ce inspectară împreună tunurile și oamenii, coborâră în postul de comandă, unde ardea pe masă un muc de lumânare. ― Na-m avut noroc, domnule căpitan, zise Apostol cu o ușoară ezitare. Dacă n-a vrut să vie... ― Cine? întrebă Klapka. A, da... Ia mai dă-i dracului de reflector, Bologa! adăugă apoi nepăsător. Locotenentul tăcu zăpăcit, uitîndu-se în ochii căpitanului, în care acuma câteva zile îl îngrozise pădurea spânzuraților. Klapka însă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
însă o formă glumeață, prietenoasă: ― Ei, așa-i că nu s-a prăbușit lumea fiindcă vii cu noi aici? Apostol văzu limpede în ochii generalului că cere un răspuns scurt: nu. De aceea nu-și putu stăpâni o secundă de ezitare, care se stinse singură. Apoi vorbi cu o cutezanță înfrumusețată de claritatea glasului: ― Niciodată n-am fost laș, excelență, și deci am să vă mărturisesc și acuma că în sufletul meu s-a prăbușit o lume! Degetele grase și încărcate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ține să-și verse acuma tot sufletul. Apostol Bologa primi bucuros invitația la masă; era obosit de drum și nesomn, și-apoi acasă, obsedat de privirile stranii ale unguroaicei, mâncase ca și cu gura altuia. Avu numai o clipă de ezitare, gîndindu-se cî va trebui să povestească și lui Klapka aceleași lucruri pe care le-a povestit de atâtea ori până astăzi. Presimțirea i se împlini întocmai. Mai bine de o oră căpitanul îl suci și îl răsuci ca un judecător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
puțină friptură. Invitația ei și răceala lui Apostol provocă o nouă abureală de sudori pe obrajii avocatului. Mulțumi doamnei printr-un surâs disperat și se întoarse spre Apostol: ― Știi bine cât de mult te prețuiesc, dragul meu, zise cu o ezitare, ca în fața unui necunoscut. Altfel nici n-aș mai fi venit, după scrisoarea ta... În sfârșit, după gestul... care m-a jignit, Apostole, foarte... foarte rău... ― Era datoria mea să fac gestul, domnule Domșa, răspunse Apostol, ridicând ochii la el
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o viață nouă din temelie, clădită pe realități, nu pe himere. Toată viața lui trecută a crescut dintr-o rădăcină bolnavă pe care trebuie să și-o smulgă din suflet chiar de-acuma. Alt suflet îi trebuie, ferit de veșnicele ezitări și chibzuiri, capabil de-a înfrunta lumea așa cum este, iar nu cum o zugrăvește o închipuire șubredă. Meditațiile stârnesc numai conflicte cu lumea. " Atîrnă mult de cine va fi în juriu, își zise deodată, cur-mîndu-și gândurile. Precum și de apărător!... Cine
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu - și amintesc de maeștrii lor decât când îi înjură. Primele cuvinte pe care i le - a scris mamei sale au fost cele de pe cruce. De obicei, oamenii au voluptatea să scuipe un om înainte de a - i ridica o statuie. Ezitarea este pragul dintre curaj și lașitate. Disoluția familiei ar întineri omenirea cu câteva milioane de ani. După Revoluție, România s - a racordat cam brusc la marile ritmuri ale corupției. Intoleranța subminează dreptul la diferență. Unii nu pot ajunge pe podium
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]