4,085 matches
-
oamenii nu ar puteascăpa de „amăgirile” șarpelui (Matei 12, 29) ca cea mai mare putere a acestuia, pe care îl putea birui numai Cel despre Care s-a profețit:„Acela îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Facere 3, 15).Astfel, și îngerii și oamenii pot fi biruitori numai prin „ședereaîn Hristos”: După ce s-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dum-nezeu și se supun Lui îngerii și stăpânirile și puterile” (1 Petru 3, 22); „Întru nimeni
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
1).Dumnezeu încercase întoarcerea celor din Sodoma prin prezențaSa personală: „Păcatul lor este cumplit de greu! Mă voi pogorî să văd,dacă faptele lor sunt cu adevărat, așa cum s-a suit până la Minestrigarea împotriva lor, iar de nu, să știu” (Facere 18, 20-21).Astfel, împăcarea, pe temeiul căreia se poate aduce SfântaJertfă, este tot o lucrare a lui Dumnezeu, în care credincioșii suntchemați să stea și să aducă „jertfă de laudă” pentru „mila de pace”:„De Te vei uita la fărădelegi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
ca Dumnezeul nostru?”,îngerii știau că numai Dumnezeu poate birui pe Lucifer prin întru-parea lui Hristos. „Dușmănie voi pune între tine și femeie, între să mânța ta și sămânța ei. Aceea îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepacălcâiul” (Facere 3, 15). Acest adevăr este semnificat de „steaua”magilor la Betleem, ca mărturisire îngerească în cer, continuată pepământ prin „magi” și toți cei au crezut și urmat lui Hristos până labiruința Sa prin Jertfă: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea!” (Ioan
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
fii ai lui Dumnezeu”, putere„de a se naște de la Dumnezeu” (Ioan 12, 13). Pentru devenirea prinDuhul Sfânt a „Jertfei” lui Hristos ca „Euharistie” a înfierii, a unirii cuHristos și a gustării slavei Sale cu Numele Său minunat de „Domnul” (Facere 32, 29), Biserica aduce mulțumirea euharistică; Pre TineTe lăudăm, Te binecuvântăm, Ție îți mulțumim, Doamne, și ne rugăm Ție, Dumnezeului nostru!” Teandria apostolică este, deci, subforma înfierii ca în starea primordială restaurată în Hristos: „Iată,fac toate lucrurile noi!” (Apocalipsa
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Pentru a obține acest rezultat Maior elaborează o schemă care prin ideea de latină populară domină și în prezent etimologia tradițională: Dintre cele două limbi latine, cea a poporului este cu mult mai veche, ea existând „cu multe veacuri înainte de facerea Romei în țara ce se chema Latium unde e făcută Roma”, în timp ce „limba latină din cărți este meșteșugită, gramaticească, nu firească precum a fost limba latină poporană, și cunoscut lucru este că mai veche e firea decât măiestria”. Limba latină
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
reflectă îndelungata epocă din istoria limbii când, pe fondul silabic primar, stadiul aglutinant al limbii era bulversat de constituirea sistemului flexionar, ceea ce face ca ansamblul limbilor euro-afroasiatice să ofere cercetătorului posibilitatea de a urmări diversificarea limbajelor umane. Gândirea antică despre facerea lumii și despre limbă ca sistem logic existent ante omnia (de unde formula: „La început a fost cuvântul...”) reflectă în evoluția cuvântului două evenimente majore din evoluția omenirii: întronarea zeității unice și trecerea de la matriarhat la patriarhat. Subordonarea a tot și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
făcut au rezultat fapt, faptă, a înfăptui, făptură, de unde făt, fată, a făta „a face” etc. Etimologia tradițională duce prefixul desla lat. disși fr. des-, forme considerate prelungiri vii ale latinei și francezei în română, iar pe face la lat. facere, desființând creativitatea și personalitatea limbii române. RĂS-/RĂZ-: a răzbate, a răzda, a răscula, a răscoace, a răsfrânge, a răsturna, a răsplăti, este considerat de tradiție a â proveni din sl. ras-, raz-, etichetare falsă, datorată faptului că limbile slave
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
dă, astfel, posibilitate omului de a înțelege importanța stării în care se află, să mediteze pentru a-și armoniza structurile tridimensionale (fizic, rațional și sufletesc) și pentru a nu le încălca în formele prezentate. Însuși Dumnezeu a respectat legea la facerea lumii, această lege universală a ritmului, a alternanței efort-repaus. Numai prin această manieră ne este arătat cum trebuie să muncim, să creăm, pentru a produce o schimbare, o transformare în creație, rezistentă și viabilă. Noel Inceputuri Faust este o existență
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
insultându-și bărbatul sau rivalizând cu zeii și lăudându-și fericirea sau căderea în năpastă și lăsându-se cuprinsă de plânsete și văicăreli; și mai puțin le vom permite să o imite în stare de bolnavă, îndrăgostită sau în chinurile facerii. Nu-i vor imita pe sclavi, bărbați sau femei, în activitățile lor servile. Nici, fără îndoială, pe oamenii răi la suflet și lași care acționează invers decât ceea ce ceream noi acum câtva timp, care se insultă și se batjocoresc unii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
sus în patruzeci de zile și un miliard de nopți, pedepsindu-te pentru păcatele tale! Sau să-l ningem și să zburdăm călare pe câte un fulg spre stelele lacome de ninsoare! Și să te troienim, în hibernare, ca înainte de facere, și să-ți dăm prin gând ca niște avalanșe prin vis. Și să ne gândești pe fiecare în parte de la început. Și nici să nu ne mai faci! Și să ne lași în pace! (Țipând): Să ne lași în pace
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitul povestește cum, mulțumită isprăvilor ființelor supranaturale, o realitate s-a născut, fie că e vorba de realitatea totală, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insulă, o specie vegetală, o comportare umană, o instituție. E așadar întotdeauna povestea unei "faceri": ni se povestește cum ceva a fost produs, a început să fie. Mitul nu vorbește decât despre ceea ce s-a întâmplat realmente, despre ceea ce s-a întâmplat pe deplin. Personajele miturilor sunt ființe supranaturale. Ele sunt cunoscute mai ales prin
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lupta pentru viață. - Ha‟di Axinia, hai fata mami... împingi, împingi, fata mămăicăi înc‟olecuță!.., Glasul ostenit al bătrânei moașe, repeta întruna de două zile și două nopți, aceleași vorbe... „hai, mai împingi olecuță...“ În vreme ce tânăra femeie, la prima ei „facere“, deși voinică, sleită de puteri, abia că mai gemea la îndemnurile ei. Anton, pădurarul, umbla bezmetic prin odaie, frământându-și pumnii, în neputința lui de a-și ajuta nevasta. Bătrânul Toma Chiuariu, tatăl lui Anton, cu cotul stâng răzimat de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Arghira. Țigăncile lustruiră podelele și înfășară paturile, coșarii curățară hornurile, alungând cucuvelele, care-și făcuseră cuib tocmai acolo, baba Saveta, pităreasa Curții, cumpărase, de la Franț, spoitorul cel neamț, toate blidele trebuincioase bucătăriei. Asudase de multele porunci date slujnicelor pricepute în facerea bucatelor, neuitând să dea porunci scurte bărbaților care se poticneau la intrarea in camarile prea putin inalte, neindemanateci in preumblarea lucrurilor fine, a sipeturilor si lazilor cu haine femeiesti. Comisul Mihăilă Furtună, scurt si gros la trup, dăduse porunci ss
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă îmbărbătezi! se sperie, parcă, Saveta de ideea cumnatului. Cumnățică dragă, vezi de te pregătește de sărbători! C-o să ai timp a boci, atunci când vei naște! spuse neclintit bărbatul. Lasă femeia, că-i necăjită. Îi mai amintești și de durerile facerii? îl mustră Ileana, ștergndu-și lacrimile cu un colț al pestelcăi. Ba să tăceți voi, se oțărî bărbatul, c-o să-mi dați dreptate! Vai, voi bărbații că tare vă mai țineți, spuse înciudat Ileana, împingându-și afară cumnata. Hai, să te
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sprijinit cu credință pe barele lor, scăpărând o privire în altar, Deisis, rugăciunea, ne închinăm amândoi nu fără teamă la icoane, nu sunt prea obișnuită cu astfel de gesturi, atât de rar ajungând într-o biserică, în naos geneza acum, facerea astrelor, soarele și luna și trupul tău se rotește și calcă ușor, ca și cum te-ai mișca într-o lume prea familiară ție, Glorificarea Maicii Domnului, știi să citești ca dintr-o carte imaginile de pe pereți de parcă tu însuți le-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
o vârstă dificilă pentru el, crescut numai între bărbați, nici măcar între bărbați, ci între călugări, un copil obișnuit învață despre lucrurile simple ale lumii în mod firesc, fără să-și dea seama, eu trebuie să iau totul de la capăt, de la facerea lumii, cine au fost Adam și Eva, de ce au fost izgoniți din rai, de ce unii copii au mamă și tată, care-i rostul femeii și de ce noi călugării am ales, ce mare-i lumina dincolo de mănăstirea noastră și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mine toată ambra zeiască din atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară o reverie tandră spre lucrurile domestice Cât de mult Înseamnă, semenilor, o bucurie mândră de mamă!... Oricând aș vrea să fiu mârșav, chipul tău Îmi cere tributul durerii de a mă fi născut Oricine are mamă, trăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Sau, mai degrabă, să nu prindem infractori. Păi da, dacă jumătate din muncă e aiureală de afaceri. Știi cum le zicea tata afacerilor? „A-Face-ri.” A lucrat la American Standard timp de treizeci și nouă de ani. Reprezentant de vânzări. A facere. Așa stă treaba și cu munca noastră. Își întinse mâna. Simțind cum se acumulează îngrijorarea, cum o copleșește, îi predă teaca de piele cu insigna argintie și legitimația. Numărul de insignă 5-8-8-5... Ce putea să facă? Să se facă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Maria s-o luat cu Octavian ș-or născut-o pe Ana. Ana s-o luat cu Gheorghe și l-or născut pe Pătru. Copilul Anei se naște Într-o noapte de Sântă Mărie Mare. Înainte s-o apuce durerile facerii, Ana se duce la geam și privește satul și cerul plin de stele. Copilului i-or zis Pătru. MOARTEA LUI PĂTRU. Tată-su o fost Gheorghe, iar mumă-sa știm că-i Ana. Când Pătru are doi ani, Ana Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a pantomimei. Se zice că într-o dramă se petrec multe lucruri când actorii pot face multe gesturi și se agită, și simulează dueluri, și sar, și... Pantomimă! Pantomimă! Vorbesc prea mult!, se spune alteori. Ca și cum vorbitul n-ar fi facere. La început a fost Cuvântul și prin Cuvânt s-a făcut totul. Dacă acum, de exemplu, vreun... rimancier ascuns acolo, după dulapul ăla, ar nota stenografic toate câte le spunem aici și le-ar reproduce, e lesne de presupus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un roman, care l-a făcut pe bunul meu prieten și excelent critic Eduardo Gómez de Baquero, Andrenio, oricât era el de perspicace, să cadă în altă cursă, cea a rimanului, și să declare că se aștepta să scriu romanul facerii romanului. În sfârșit, în 1933, s-au publicat Sfântul Manuel Bueno, martir, și alte trei povestiri. Totul în prelungirea aceluiași vis nebulos. Unele din operele mele au izbutit să se vadă traduse - fără insistențe din partea mea - în cincisprezece limbi diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
viața intimă povestindu-și-o? Jurnalul nu îi este oare însăși viața? Când va înceta oare această contrapunere între acțiune și contemplație? Când se va înțelege în sfârșit că acțiunea e contemplativă și contemplația e activă? Există făcutul și există facerea. La invizibilitatea lui Dumnezeu se ajunge prin ceea ce e făcut - per ea quae facta sunt, potrivit versiunii latinești canonice, nu foarte strictă în raport cu originalul grecesc, a unui pasaj din Sfântul Pavel (Romani, 1, 20) -, dar aceea este calea naturii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Iași, 2002, versetul sună astfel: „De fapt, realitatea sa invizibilă sau puterea sa veșnică și dumnezeirea lui pot fi cunoscute cu mintea de la creația lumii, în făpturile lui“; în versiunea sinodală (ed. 1988): „Cele nevăzute ale Lui se văd de la facerea lumii, înțelegându-se din făpturi, adică veșnica Lui putere și dumnezeire... “ Sf. Augustin, Confesiuni, trad. de Gh. I. Șerban, Humanitas, București, p. 337. Hugo de la Sfântul Víctor (1100?-1141), teolog scolastic, filozof și mistic (supranumit „alter Augustinus“), conducător (din 1133
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
p.m., toate lampioanele ardeau și, o dată cu ele, depozitul de talaș și niște ostrețe din lemn neglijent acoperite cu vopsea verde. Nu-i curajos cel care calcă tigrul pe coadă, ci cel care, ajungând În inima codrului, adastă clipa Încă de la facerea lumii hotărâtă pentru saltul său mortal. Zis și făcut: am stat cu perseverență cocoțat În salcia din fund, nădăjduind, precum salamandra, să mă pot arunca În foc, la primul strigăt plin de delicatețe scos de Madame Hsin. Pe bună dreptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
noastre. Durerile trezite din sunetul amintirilor vibrau pe rând în glezna tenebrelor unde dorul de viață se vrea decapitat ca un vis în care mai pot să mă sprijin înaintea ultimei nopți. Cu înfrigurare îmi îngenunchiam sentimentele ca pe niște faceri invizibile în care încercam să discern arderea din ce în ce mai profundă a pământului nostru unde nimeni nu simte orizontul acoperit de oasele albe ale stelelor... Oriunde prin lume îți vedeam chipul, mă aplecam să-l sărut ca pe o stea clarvăzătoare și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]