4,972 matches
-
mai insistați cu întrebările. Am să vă povestesc după ce pleacă Alexandru. A avut el o problemă care l-a dezamăgit. Trebuie să-i ridicăm moralul. Să glumim, să fim veseli. După plecare lui vă spun eu totul, bine? — Să ducem farfuriile, mâncare și celelalte la masă, îi antrenează Teofana pe părinții ei care sunt mirați, dar acceptă să-i îndeplinească dorința Teofanei. — Domnu’ Alexandru, ce serviți o ciorbiță de perișoare sau una de pui?îl întreabă Zina. Ieri am făcut și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
e bine să fie dinspre ușa spre fund, ca să vină binele și norocul. Tot în Ajun o mare însemnătate o au turtele. Acestea sunt "pelincele Domnului"se fac niște foi de aluat de grâucât mai subțiri, se taie cu o farfurie rotundă și se coc pe o tavă. Apoi se asează câte o foaie pe farfurie. Presândule cu migdale și zahăr. Desupra se pune altă foaie și se presoară tot așa până ce se face un teanc destul de înalt, care apoi se
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
Ajun o mare însemnătate o au turtele. Acestea sunt "pelincele Domnului"se fac niște foi de aluat de grâucât mai subțiri, se taie cu o farfurie rotundă și se coc pe o tavă. Apoi se asează câte o foaie pe farfurie. Presândule cu migdale și zahăr. Desupra se pune altă foaie și se presoară tot așa până ce se face un teanc destul de înalt, care apoi se taie bucați.Totuși, între turte se mai poate presăra mac și miere sau "jufa"-semințe
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
și își umple și el desagii. De unde diferența? Din buzunarul arendașului sau din mizeria țăranului?... N-am dreptate, nene Costică? sfârși Grigore, adresîndu-se deodată lui Dumescu. Spune dumneata, am ori n-am dreptate? Directorul de bancă ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat, fiindcă amândoi vorbeau tare, încît lumea de la mesele dimprejur se uita la ei. Întrebarea totuși îl surprinse. Nu urmărise discuția decât superficial. Lui, om de cifre, dezbaterile la un pahar de vin i se păreau cam futile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță, foarte adevărat! Bietul țăran nu știe decât să rabde, fiindcă nimeni nu l-a învățat altceva. Iar când nu mai poate și-i ajunge cuțitul la os
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știu cum să împart ca să-ți opresc și ție, să-i satur și pe ei, of, Doamne! Petre se așeză pe laviță. Oftă: ― Apoi nu stau nici eu de bine și de petreceri, mamă! Smaranda îi puse pe masă o farfurie cu mâncare. Un răstimp nu se mai auziră decât sorbiturile lui flămânde și molfăitul fălcilor. Pe altă laviță, într-un pat și pe cuptor dormeau ceilalți copii, cu respirații grele. Pe urmă, după ce își mai potoli puțin foamea, Petre începu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu mă las, să știu de bine că se întîmplă orice! făcu flăcăul hotărât. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi, până nu mai poți, ș-apoi... Iar tăcu și, după un răstimp, urmă gînditor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
numai ieri au plecat domnișoarele la oraș și colonelul s-a întors azi noapte târziu și mâncat. Încercase întîi să așeze tacâmurile la locul unde ședea de obicei colonelul, dar i se părea masa prea bearcă. Pe urmă a mutat farfuriile în jurul mesei, poposindu-le la fiecare margine până ce a ajuns iar la locul obișnuit. ― Acu de i-o plăcea, bine, de nu, să-mi spuie dumnealui cum e mai bine! murmură fata resemnată și nemulțumită, aruncîndu-și ochii pe fereastra mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
secunde, apoi energia statică îl acoperi. ― Dumnezeule, zise Kane, tremurând tot. Lambert deconectă difuzoarele. Pe punte se resimți puțină căldură omenească. ― Ce-ar putea fi? întrebă Ripley cu voce pierdută. (Avea privirea celei care a găsit un șobolan mort în farfuria cu micul dejun.) N-am mai auzit un asemenea semnal de naufragiu. ― Și totuși așa crede Mama, răspunse Dallas. Să-i zicem "Străinul" e prea puțin. ― Poate că e o voce. Lambert își mușcă limba pentru debitarea acestei enormități. Implicațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu lăcomie bucăți mari de carne și legume. Devorase deja două porții normale și începea pe a treia. Indiferent la foamea oamenilor. Jones motanul își mânca alimentele cu delicatețe, așezat ca un rege în mijlocul mesei. Kane își ridică nasul din farfurie, cu gura plină. ― Când ajungem pe Pământ, primul lucru pe care am să-l fac va fi să mănânc ceva ca lumea. M-am săturat de produse sintetice. Puțin îmi pasă de ce zice Compania, asta tot are gust de reciclare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
e hrană. De-abia vorbești tot halind. ― Eu am o scuză. (Kane mai luă o îmbucătură.) Mi-e foame! Își privi colegii.) Știe cineva dacă amnezia afectează pofta de mâncare? ― Pofta de mâncare? (Dallas ciugulea ce-i mai rămăsese în farfurie.) N-ai avut în stomac decât lichide cât ai stat în "autodoc", zaharoză. dextroză și altele, astea te-au ținut în viață. Dar nu-s de-ajuns. Nu mă mir că ți-e foame. ― Mâhî, făcu Kane cu gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
țâșni din torsul zdrențuit al lui Kane. Capul și gâtul erau legate de un corp gros acoperit cu aceeași piele vâscoasă, Cu niște brațe și picioare mici înarmate cu gheare. Îl propulsară cu o viteză nemaipomenită. Ateriză pe masă, peste farfurii, smulgând la ieșire bucăți din măruntaiele lui Kane. În urma lui se formă o dâră de sânge. Până să-și vină în fire, creatura fugi de pe masă cu viteza unei șopârle și se pierdu în coridor. Treptat, oftară, se dezmeticiră. Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
utilizat cartofi rași plus ceapă rasă, într-o iarnă, când mi-a degerat o ureche. Urechea și-a dublat dimensiunile, s-a făcut grena și mă durea și mă înțepa insuportabil. Am pus cartofii rași plus ceapa rasă într-o farfurie adâncă (pentru supă), m-am culcat pe pat, cu urechea cufundată în farfurie. În câteva ore urechea s-a vindecat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Unii medici taie părțile degerate ale corpului pacientului, refuzând binefacerile acestor legume. În
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
o ureche. Urechea și-a dublat dimensiunile, s-a făcut grena și mă durea și mă înțepa insuportabil. Am pus cartofii rași plus ceapa rasă într-o farfurie adâncă (pentru supă), m-am culcat pe pat, cu urechea cufundată în farfurie. În câteva ore urechea s-a vindecat, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Unii medici taie părțile degerate ale corpului pacientului, refuzând binefacerile acestor legume. În copilărie, am asistat la tratamentul aplicat de părinții mei, la picioarele degerate ale
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
cosmică divină”. Eu am experimentat această metodă, într-o zi, în care nu am avut timp să mănânc. Și în acea zi nu mi-a fost foame de loc. Mai mult, seara când cineva mi-a pus în față o farfurie cu piure de cartofi, nu m-am putut atinge de ea. Nu mi-a fost foame de loc. Johanna Paungger, Thomas Poppe, în cărțile: „Puterea Lunii. Calea spre o viață sănătoasă și către desăvârșirea spirituală, prin armonia cu natura și
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pe care, în inconștiența mea, nici măcar nu știam că o am) : voi avea un corp sănătos fără bătaie de cap. Aceasta înseamnă foarte multe reglementări care se fac, în numele meu, în amonte, pe tot lanțul de producție care duce la farfuria mea și din care țăranul, necontrolat și necontrolabil cum este el în prezent, este exclus. Food safety este deci o pîrghie economică fundamentală : cum trebuie produs în domeniul alimentației de către toți cei implicați într-un fel sau altul în tot
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un rost împărtășit. Dar oare ce apartenențe mai sînt investite cu sens la ora actuală, care mai sînt rosturile identitare din România zilelor noastre ? Îmi păstrez convingerea că cea mai simplă abordare a acestei întrebări existențiale rămîne mîncarea. Ghicitul în farfurii, meniuri și vitrine alimentare nu este doar o îndeletnicire plăcută, ea este și una fertilă. Gastronomia și practicile sale constituie un discurs despre Sine și despre Celălalt care permite și ultimului gurmand să învețe antropologia mîncînd și să înțeleagă cîte
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
înțelepciune ancestrală este pe punctul să cedeze în fața asaltului experților în cultura fricii ? De curînd, o tînără cît se poate de așezată m-a privit ca pe un criminal de drept comun și era cît p aci să-mi răstoarne farfuria în cap cînd, într-o seară, la un restaurant, am comandat un ciolan cu fasole... Ea comandase o salată cu un ceai înzestrat cu nu știu ce virtuți medicale. Frici și suferințe Valul bezmetic de vaccinări care a urmat nefericitei morți a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
au găsit prin bătătură sau pe vreo tarabă de băcănie, au făcut focul cu chibrite sub ceaun, au pus totul pe o tavă pe care au așezat-o pe masa acoperită cu o mușama și au servit musaă firii în farfurii albe, poftindu-i să se înfrupte cu tacîmurile de toate zilele. Iar după chef, au luat toată murdăria pe făraș și, cînd s-a mai putut, au luat-o de la capăt. Și așa am trăit fericiți cu toții pînă la adînci
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cu sîrmă, cerdacul și cișmeaua pentru udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
clinică a tumorii, care încorporează marjele vizuale și palpabile, urmată de anestezie locală. Tumora este îndepărtată cu o chiuretă sau bisturiu. Apoi, cu lama bisturiului sub un unghi de 45ș se excizează un strat subțire de țesut, sub formă de “farfurie”, cu o marjă de 1-3 mm în profunzime și lateral. Țesutul excizat este riguros cartografiat și marcat. Țesutul este divizat în lungul liniilor de marcaj și este examinat microscopic separat. Acest specimen de țesut subțire este flexibil și poate fi
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
îmi cumpăraseră ai mei. M-am dus la el pe la nouă dimineața. Mama lui era îmbrăcată într-un capot purpuriu și era amețitor de înaltă. Dar vorbea la fel ca mama mea și ca toate celelalte. Ne-a adus o farfurie cu plăcintă cu mere și ne-a lăsat să "ne jucăm", cum spunea ea, în camera lui Ionel, sau Vasilică, sau poate George, nu știu cum îi zicea ea Mendebilului. În cameră erau surprinzător de multe jucării, cele mai multe demontate. Nu ai fi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mătușii. Aveam doi ani când am făcut revelionul la ei. Îmi aduc extraordinar de bine aminte, în sufragerie erau mese lungi și becurile erau învelite în celofan roșu. Totul, totul era purpuriu în cameră. Fețele oamenilor erau purpurii-scînteietoare. Pe masă farfuriile și paharele erau purpurii. Marcel avea să se nască doar peste patru ani, dar lângă mine stătea altă verișoară, de trei ani, Nineta, care mai târziu a făcut poliomielită și-a rămas cu un picior mai subțire. Pe atunci însă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de fildeș gălbui, și o sofa erau singurele mobile de aici. Ne-am așezat pe sofa și-am rămas câteva momente doar noi, copiii, singuri. Egor s-a întors cu un scaun. În urma lui venea și doamna Bach cu o farfurie de prăjituri cu cacao. Egor s-a așezat pe scaun și-a început să scoată din buzunare o mulțime de soldați de plumb, frumos vopsiți cu smalț roșu și albastru, un tun de bronz ornamentat cu frunze de acanț și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la lumina unui bec. Era noapte. Spre fundul curții noaptea era mai albastră, luminată de lună. Gigi se tot învîrtea printre picioarele noastre, cu coada țeapănă în sus, ba uneori se și ridica pe labele dindărăt și se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau mii de musculițe, fluturași, filoxere. Tata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]