4,487 matches
-
timpul în ele se pierde / întâmpină dorul de viată, de iubire`` (În primăvară). Peste versurile sale cad petale , miresme, adie vântul, plutesc lumini. Lia Ruse are puterea de a ne transmite emoțiile trăite, se pierde, se dizolvă într-o natură fascinantă, creează sinestezii, se îmbată de parfumuri, gustă farmecul naturii înveșmântate în ``, voaluri gri``, cu ``izul reavăn``, cu pomi goi, ``de ceară`` (Lumini în simfonie). Ideea de spațiu revelat apare în multe poeme ale naturii, universul copleșit de caldură în luna
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
se produce. Eul poetic intuiește legile devenirii. Ideea de „început” a Cuvântului îl trimite pe cititor cu gândul la Logosul divin, care dobândește virtuți creatoare. În structura de adâncime, Evanghelia Tăcerii este o carte de cunoaștere, de redescoperire, treptată și fascinantă, a puterii nebănuite de întrupare a gândului, a universului uman. În lirismul de profunzime cuvintele devin simboluri, învestite cu mai mult mister, pentru a dubla mesajul pământean cu ecouri cosmice. Tăcerea este sublimată până unde îngăduie arta literară. Poemele sunt
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
ceasul pentru încă o dimineață păpușii din cârpe îi este frică de întuneric citești pe ascuns ungând paginile cărților împrumutate cu mirul scurs din lacrimi șuieratul locomotivei te găsește într-o gară stând pe bagajele bunicii cu inima descusută este fascinant să joci șotron la unu jumătate noaptea cerșetorul din colț îți întinde o bucată minusculă de cretă în schimbul colțului de pâine rupt tu sari într-un picior numărând călătorii adormiți din doi în doi oare nu se tem că le
(ŞO)TRON ÎNTR-O GARĂ de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362226_a_363555]
-
alternative. Pictura, cu elemente de suprarealism, de realism magic și oniric, se combină în mod firesc cu modernismul artei vizionare. În această optică, în care abundă simboluri, mituri, elemente biblice, conotații actuale, forța și inteligentă, ni se prezintă o lume fascinantă, reală și ireală concomitent. Lucrările ne propun o vedere focalizată simultan către un exterior fantastic și un interior real, logic, în care predomina perspectiva către o lume în care spiritul și materia coabitează. Stilul distinct, caracterizat și prin detalii implementate
PICTURI NEUZUALE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362240_a_363569]
-
troienele nu te sperie. În ele pot hiberna tăceri - uneori ispite leneșe dar gata de revoltă, alteori lanțuri purtate, cu trufie, de uriași”, s-a destăinuit Gina Zaharia. Poeta zugrăvește în versurile sale un univers plin de mister, o lume fascinantă care ascunde simboluri și decoruri mirifice. Destăinurile sale se împletesc în vraja înserării pe rugul eternității. Îi e de-ajuns o pagină de artă pentru a deveni scânteia care întreține focul mistuitor al existenței. “ Cărbunii de pe umeri mi i-ai
GINA ZAHARIA SI TAINELE POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378633_a_379962]
-
la un moment dat). Dar, pentru a concretiza acest lucru, filozofii înșiși trebuiau să se instruiască, adică să învețe o nouă logică, o nouă metodă, înainte de a putea asimila un nou conținut de idei ce veneau de pe acel tărîm, mai fascinant ca niciodată. Se considera, în general, că în criticismul kantian erau deja prezenți germenii spirituali ce au dus la revoluția romantică. În ceea ce ne privește, nu sîntem deloc de aceeași părere: Kant, orice s-ar spune, calcă, în linii esențiale
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
noi, cultura indiană a fost așezată pe o treaptă foarte înaltă și s-a afirmat că poezia și filozofia indiană ar întrece pe cele grecești. Într-o astfel de reprezentare a lumii índice se profilează în principal unele aspecte: un fascinant mod de a simți al poporului, ce apărea ca un gingaș și plăcut popor de flori; o grație care își îndrepta finalitatea spre toată bogăția spiritului omenesc și care se dezvoltase în chipul cel mai frumos în propria-i sferă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ambițios. Puterea, stimulînd o epopee națională, va ști să administreze acest conservatorism prudent și să-l transforme într-o ocupație a României de către ea însăși. Avangardele au îndrăznit mult: de la început ele au afișat disprețul. TIMPUL DISPREȚULUI Fenomenul cel mai fascinant și mai derutant de surprins al anilor conservatorismului comunist este cu siguranță disprețul. Există un dispreț al ex-elitelor aristocrate și burgheze care nu mai suferă fizic și deci s-au adaptat la banalitatea zilelor într-un sistem pe care-l
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cozoroc la spate. Iar cînd îi văd cu el pe-o ureche, ce mai, comă. Asta-i situația. Deocamdată. Din malul ei de carne semicentenară ieșea o voce de păpușică mecanică: maaama, maaama. Ernst Jünger (Falezele de marmură, ce lectură fascinantă prin anii șaptezeci!), care acum cîțiva ani dădea o fugă în emisfera cealaltă, ca să vadă o cometă, a împlinit 102 ani. Citesc în recent tradusele la noi Jurnale pariziene ale aceluiași: "Era de părere că pentru a atinge o vîrstă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
căzuți acolo, departe, în pămînturile peste care a trecut, pentru totdeauna, plugul imperiului roșu? Statuile lor? 1 decembrie Revenit din bolgiile fumegoase ale lui Hades, prin care am orbecăit un timp, intru iarăși în sălile daurite ale orașului. Ce constatare fascinantă! Părăsisem aceste săli cu aerul lor vetust, de cetate uitată, dar care tocmai prin vetustețea lor vorbeau, cu patetism bine temperat, de prestigiul secular al locului, le părăseam poate și pentru că cei ce le frecventau de ani și ani îmbătrîniseră
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
înălțător-otrăvitoarea muzică a unui Prokofiev în oră astrală, iarăși plutirea celor doi, a unui Romeo și a unei Juliete ce se-ndreaptă senini spre moarte... Cum s-a ivit acest impozat ansamblu de balerini tineri, fete și băieți de-o fascinantă eleganță biologică? De unde? Din ce săli de măiestrie i-a adus aici, pe venerata scenă, bunul meu elf? Dauritele loje, stalurile, balcoanele, pasajele. Pline de lumea bună și tînără a orașului. E o contemplare gravă, tensionată. Ce seară purificatoare ne
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ajungînd, seara, cu un rapid (rapid! nu personal) din care s-a furat tot, numai roțile nu, ajungînd și lăsîndu-mi geanta în cămăruța de la Uniunea noastră, mă trezesc în Piața Palatului Regal, refăcută impecabil, arătînd ca-n ceasul ei dintîi. Fascinantă acum în baia ei de lumină de vecernie. Marile clădiri: Palatul, Biblioteca, Hiltonul, Ateneul, proaspăt renovate (după diversiunea pirotehnică din decembrie '89), te așază brusc într-o frumoasă Românie antebelică, edificiile luminate numind chiar pilonii acelei Românii. Pe care mulți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
viață care poate duce sau mai degrabă nu într-un spațiu al împlinirii simt nevoia, din cînd în cînd, să cunosc și astfel de oameni: realiști, exacți, eficienți. E o plăcere să părăsești, o secundă, suprafața aceasta, a luptătorilor cu fascinantele himere și să te plasezi pe cealaltă, a pămîntului sigur de sub picioare. Numai și pentru motivul unul din atîtea că nu trebuie să mai asculți văicăreli. Să fiu... exact: nu congenerii mei visători sînt cei ce se alătură, necondiționat, corului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții total dezinhibate, iar cu unul din tinerii care domină acest teritoriu, spirit cultivat, dar iconoclast și insurgent (un elf civilizat-insurgent
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de azi, al lui... Val Gheorghiu (scuze pentru eclipsa modestiei). Neavenită consolare, nu? Oricum, prefer iluzionării franchețea refuzului. Nu aș încheia optimist delicata excursiune, dacă nu aș menționa existența totuși a unor personaje situate în zona amintită, de-a dreptul fascinante, mai cu seamă (pentru mine) prin forța cu care își urmăresc strategiile, forță pe care, trebuie să recunosc, am încercat a o decela, dar nu am reușit: e o enigmă în această diferență de fire, cea a omului exact și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dar acolo și puterea de reglare a proceselor face parte din aceleași seducătoare performanțe. Vedem, de pildă, imagini în care drăgălașii copii deprind, sub supravegherea drăgălașelor educatoare, cunoștințe destul de complicate, jucîndu-se. Pur și simplu jucîndu-se. Așezați ca-n jocurile lor fascinante, pe jos, în clase fără bănci, întreținîndu-se copilărește, Și asimilînd totodată. Cu oarecare întîrziere se va ajunge și la noi, sîntem siguri, la imaginea aflată deocamdată pe ecran. Mimetismul la români. Aud compatrioți care, în cel mai neaoș naționalism ceaușist
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
al omului, de la naștere în veci. Se practică și în umbra imenselor bogății, se practică și la New York și la Paris, doar că acolo pare un ornament de neocolit al strălucitorului edificiu. A propos de Paris. În amurg, ieșind în fascinanta flanare pe străzi, regăseam, de fiecare dată, pe treptele unei străvechi și superbe fîntîni ornamentale, același tandem de cloșarzi, făcîndu-și monetarul zilei. Nedezmințit consistent. Număratul banilor cerșiți se consuma într-o bunădispoziție debordantă. Doar în pînzele spaniolilor Murillo și Ribera
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lui Montale? Da, rar. Cînd, iată, rasat-frumoasa și eleganta asta venețiană ca o altă Eleonora Duse ieșind din Teatrul La Fenice, e condusă, temperat-colocvial, de ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a României a cîștigat partide
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pictor avantajat de reproducerea fotografică: Țuculescu. Materialele ignobile de care s-a servit freneticul artist, grăbit să spună totul pînă să-l înghită neantul, se convertesc brusc în pietre prețioase. Dali, pîndindu-ne de după o garoafă. Ochi, mustăți, favoriți: laseri hipnotici. Fascinanta și bizara Spanie. În iarnă, sînt nevoit să-mi fotografiez cîteva pînze. Apelez, ca de fiecare dată, la efebul cu nume deja vehiculat în mediile supersofisticat-postmoderne, excelent fotograf (aptitudine, de altfel, implicată demersurilor curentului la modă). Locul desfășurării: curtea atelierelor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
încă dramatică, după căderea Zidului. E ca și cum, la marele oraș al lumii ar trebui să privim cu ochii deformați ai încărunțitei condeiere. Aici, de fapt, în această intenționalitate negativă, trebuie găsită explicația: cum să-i atribui unui atare spațiu, oricum fascinant, vinetele tale angoase (probabil temporare)? Cu ce e de vină Berlinul că Nora Iuga, în trecere prin el, se află în pasă neagră. De reținut, oricum, acribia observației. Flanările fostei frumoase femei pe niște trotuare imunde, cu tentația aproape mărturisită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
convins, din aliniere distrată la moda zilei. E adevărat, n-am surprins încă la nici unul din ei că ar fi pîndiți de morbul "ereditar" al lecturii, dar dialogurile cu acești căutători (și aflători) de nemaivăzut/ nemaifăcut sînt de-a dreptul fascinante. Prin plasarea lor în zona forărilor, adesea șocant-insolite. Nuca lor de cocos e plină de nutritivele sucuri primordiale. Cînd mi se-ngăduie, sug din ea cu lăcomie. Nucă de cocos, mde, sună, poate, prea peiorativ-exotic. De alternat, eventual, cu mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai tîrziu, a reginei Maria, pentru un la fel de mult venerat Enescu, ce făcea din înserări momente atît de agreabile. Și, tot așa, nu departe de Peleș, în "Luminișul" Marucăi Cantacuzino, revederea sălii cu mare pian negru, la care, rugat de fascinanta lui soție să încînte invitații, același Enescu punea seratei diadema genială. Din nefericire, prea tînărul rege Mihai a avut parte de cu totul alte serate. Încîntătoare efigie a generației sale, copilul-rege a mai prins ceva din fastul discret al Peleșului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dubioase prin așezarea tendențioasă a celor trei în poziție retroactiv-fascistoidă.) A căror fotografie de grup de pe coperta supărătoarei cărți -, departe de a servi demonstrației, dimpotrivă, denotînd cordiala înțelegere a faimoasei triade juvenile, regăsită într-un Paris al senectuții celebre. Ce fascinanți au rămas anii bucureșteni ai primei lor inițieri întru spirit benefic-provocator! Ce rezistentă a rămas prietenia celor trei, peste jenantele diferențe de opțiune politică din preajma războiului, peste distanțele geografice! Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Dar (venind și mai aproape), Liiceanu-Pleșu? Ieșiți amîndoi de sub hlamida formatoare a "eremitului" Noica, discipolii și-au pigmentat diferit, după 1989, discursul public. Unul (Liiceanu) asumîndu-și postura gravă și patetică în fața comunismului remanent, celălalt (Pleșu) costumîndu-se în rezoneur disponibil și fascinant deopotrivă al aceleiași realități. Regăsindu-se însă amîndoi, permanent, într-o riguroasă dar și relaxată convivialitate sapiențială. Dar, ca pandant burlesc t.v., Pleșu-Dinescu? Atît de radical opuși ca factură intelectuală: Pleșu, cu asumată cultură noiciană, Dinescu, incongruent pînă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute fascinantului senior aveam grijă să fiu însoțit de cîte o dalbă copilă ieșeană. Căreia bănuitul... deviaționist îi făcea galantă curte. În sfîrșit, aproape de-a binelea de propria-mi măsură spirituală: prietenia deja semicentenară (operațională și în prezent, fără semne de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]