3,956 matches
-
dăinuie Învârtita, roata, hora, ștraierele și alte câteva. Valsurile și tangoul, cu timpul au luat locul jocurilor tradiționale. Ștraierele se jucau numai În Subcetate, Sărmaș, Gălăuțaș și Toplița. Proveniența lor se pare că este austriacă., din părțile Tirolului, pe unde feciorii ardeleni Își făceau serviciul militar la Împăratul. Lunea, cam pe la amiază, nunta se termina și tinerii Însurăței Își Începeau viața ca soț și soție, de multe ori ei conviețuind În casa mirelui, acum bărbatul de nădejde al casei, Împreună cu socrul
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cu apă sărată. Cel care refuza să guste din apă, era dus la moarte afară. Pentru Cal trebuiau să se deghizeze doi bărbați, iar jocul maimuțelor era un joc de păpuși. Atmosfera de tristețe era mare atunci când defunctul era un fecior sau o fată. În această situație, ei erau Îmbrăcați În haine de mire și respectiv de mireasă, iar pe mormântul lor era așezat un brăduț Împodobit cu beteală și cu fructe. Bocete astăzi nu se mai practică și este foarte
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
te-am gătit, Nu te-am gătit de trăit Dar te-am găti de jelit. sau Așa-i omu dacă moare Că nimic nu-l mai doare. sau Moarte, mâncate-ar pustia Că mi-ai dus pe Nastasia Pentru un fecior: Scoală Ioane și ascultă S-auzi cucul cum mai cântă, Cum cântă cu amar, Tu te-ai dus, noi am rămas La inimă doar cu jar. Uită, Ioane, popa vine Unde te-o duce pe tine, În fundul pământului, Unde nici
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
simple replici ale persoanelor și personajelor din scrierile lui Ion Creangă. * VOL. I SOACRA CU TREI NURORI ( Poveste ) p. 5, r. 16 18 : „și-i râdea inima babei de bucurie când gândea numai cât de fericită are să fie, ajutată de feciori și mângăiată de viitoarele nurori” speranța de a trăi mai ușor și mai bine a viitoarei soacre, dar nu fără nuanțe ironice regăsite în asocierile expresive ale cuvintelor, ce contrazic unele credințe populare potrivit cărora soacrele și nurorile se află
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
făcusem, de n-aveai cap să scoți obrazul în lume de rușine” veștile circulă repede și acest fapt poate fi uneori denigrator pentru omul cu bunul simț și cu orgoliu; p. 183, r. 26 : „doar și eu eram oleacă de fecior de negustor” și spiritul comercial, mercantilismul, pare a se moșteni pe linie genetică; p. 185, r. 30 31 : „dac-ai sta să faci voie rea de toate, zău, ar trebui de la o vreme s-apuci câmpii!” nu trebuie luate în
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
lui Eros, pentru a se opune cu hotărîre surorii sale, Ereșkigal, devenită Thanatos. Schema mitică a coborîrii s-a păstrat și ea în linii generale. Și de data aceasta, aventura eroică pare un act propriu, de voință. În planul basmului, feciorul de împărat hotărăște să nu se nască pînă nu i se promite nemurirea. Cele două lumi sumeriene, Marele de Sus și Marele de Jos, încep să se asocieze „în profunzime” (Gilbert Durand), să se așeze în serii simbolice la nivele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
rezistență a dovedit Cîntecul cununii, fie că a dezvoltat latura spectaculară, fie că s-a asociat cu Cîntecul de cununie, de la Masa mare: Cununa trăbă udată, Fata trăbă măritată. Cununa să o udăm Și fata s-o mărităm. Așa strigau feciorii la secerat în Cîmpia Turzii, ne spune Ion I. Ionică în Dealul Mohului. Dar cîntecul ocupă o poziție singulară în cadrul obiceiurilor de seceriș, așa cum apare în diverse culegeri de folclor, inclusiv în studiul citat al lui Ion I. Ionică. El
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sunt de reținut în colindul Sfintei Fecioare. Primul evocă peregrinarea prin lume: “Umblă Maica după Fiu,/Raza soarelui,/Tot umblînd și întrebînd...“. Sau: Mai pe lîngă mare, Mai pe drumul mare, Dai Domnului, Doamne, Mergu-mi-ș mai mergu, Cete-mi de feciori, Mari colindători. Înainte le ieșeà-re, Le ieșea Sfînta Marie, C-un colac de grîù, C-o ploscă de vinu. Din colac tăià-re, Cu plosca-nchina-re, Din gură-ntrebà-re... Semn distinctiv: Maica îi întîmpină pe cetași cu daruri, potrivit momentului și datinei, amănunt
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-i împace pe cei doi fii ai săi: “O dalbă călugăriță,/Albă, albă la peliță,/neagră, neagră la cosiță”. Schema portretului cunoaște mutații conjuncturale în retorica baladei. Dar și în colind. De pildă: Mergu-mi și mai mergu, Cete-mi de feciori, Mici colindători. Da-n cale le iasă Prea Sfînta Mărie, Cu rochia deschisă, Calea le-o cuprinsă. În textele mioritice propriu-zise, schița de portret prin vestimentație este obligatorie. În exemplul anterior se rezumă la un singur vers: “Cu rochia deschisă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
La el pofil sunt date! Asemenea imagini se plasează într-o vreme eroică, de basme și balade fantastice, de lupte disperate împotriva unor năvălitori care pustiau totul în cale, ca năpîrcile, ca balaurii. Dunărea nu poate da lămuririle cerute, deși feciorul a fost descris “în amănunte”. O sfătuiește, însă, pe bătrînă să adreseze întrebarea și lunii, sora mai mare, pentru că stăpînește cu luminile toate întinderile. Urmează același rulaj de portrete, în cunoscuta retorică aprinsă; și de data aceasta, fără rezultatul dorit
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
stării suferindului: Maică, maica mea, Gătește-mi vatra de foc Ca să-mi sameni busuioc: De-o ieși frumos, Voinea-i sănătos; De-o ieși pîrlit, Voinea mi-a murit. În Joi dă dimineață, mama, revenită în fire, vrea să-și ia feciorul acasă după consumarea episodului magic. Dar el își pune echipamentul fioros și pleacă în căutarea ortacilor. E un luptător predestinat, sub tirania legii și a jurămîntului frățesc. De aceea spiritul acțiunii se menține viguros. Toma Alimoș a fost doborît, nu
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
sunt însuflețite, antropomorfizate: mineral, vegetal, animalier și participă cu puteri proprii, în bine ori în rău, la viața comună. Un fragment de text ne-o înfățișează pe eroina nordică stăpînită de o mare agitație a căutărilor: Mama și-a cătat feciorul, Pe pierdutul fiu, strigat-a, Ca lupoaica-n codri merse, Peste mlaștini mari trecut-a, Ca ursoaicele călcat-a, Vaduri a tăiat ca vidra, Ca un viezure pe cîmpuri, Ca o viespe peste maluri, Ca un iepure pe țărmuri, Depărtat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
al ghețurilor și al Pohjoliei, ca și următorul palier, al întinderilor pămîntene) nu s-a dovedit vrednic de proba cunoașterii și a dialogului. Răspunsul a venit din partea aștrilor cerești, luna și soarele. Drept urmare, i se indică bătrînei zona aproximativă unde feciorul zăcea sub ape; nu și faptul că era sfîrtecat în bucăți. Femeia avea cunoștință despre acest amănunt, în baza datelor de inițiată în meșteșuguri de breaslă vrăjitorească. Astfel, reușește, după multe eforturi, răbdare și iscusință, să adune părțile disparate ale
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
bucăți. Femeia avea cunoștință despre acest amănunt, în baza datelor de inițiată în meșteșuguri de breaslă vrăjitorească. Astfel, reușește, după multe eforturi, răbdare și iscusință, să adune părțile disparate ale trupului, să le așeze la loc și să-și readucă feciorul la viață. În cele din urmă, îl redă vieții de familie. Asta nu se întîmplă în balada românească, Joi dă dimineață, unde bătrîna este părăsită în favoarea aventurii eroice. Așadar, pot fi identificate trei tipuri de aventuri posibile, la eroi ce
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și să-l recupereze ritualistic, pentru a fi integrat în marea comunitate a celor „de aici” și „de dincolo”. Febra pregătirilor de drum și a popasurilor neliniștitoare stă sub semnul acestei legi. Cînd Vitoria Lipan a coborît în prăpastie, după fecior și la semnalele cîinelui, știa că avea să-l vadă mort, acolo jos, pe Nechifor al ei. L-a strigat pe numele lui de taină, prelung, deplasat ca ton, dar n-a plîns. S-a pregătit pentru acest moment. Par
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
în zona abisală a eu-lui se pitea „un rest” cu neastîmpărate învolburări, menținînd-o pe femeia prea intens afectată în continuă alertă: „Mă gîndesc în fel și chip și am un vis, care-mi mănîncă sănătatea și mă îmbătrînește”, se mărturisea feciorului chemat în grabă, ca să-i fie de trebuință încă nebănuită. „Căci visul meu e semn mai greu”. Abia în drum spre Dorna își dumiri noima impulsului său interior, de a porni în necunoscut cu hotărîre. Era însoțită de negustorul David
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nu o mai bănui de ciudățenii și de subînțelesuri. Scrie Sadoveanu: „Gheorghiță urmărea cu mare luare-aminte toate vorbele și purtările maică-si. Îi plăcea dar se mira”. Era deajuns doar să-l privească și ea îi ghicea, chiar comanda gîndurile feciorului: «Mama asta trebuie să fie fărmăcătoare: cunoaște gîndul omului...», cugetă cu mirare Gheorghiță”. Uneori este incomodă, dacă nu răutăcioasă cu cei din jur. După o scurtă și utilă discuție cu un slujbaș de primărie de la Dorna, munteanca pare din nou
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-alunge mai degrabă iarna. Cum au văzut oameni străini pe drumul de sus, vorniceii au pus pinteni și le-au ieșit înainte cu năfrămile de la urechile cailor fîlfîind. Au întins plosca ș-au ridicat pistoalele. Ori beau în cinstea feciorului de împărat și a slăvitei doamne mirese, ori îi omoară acolo pe loc”. Vitoria nu se dă în lături să participe la veselia generală, ba face față nesperat de bine, cu firea ei mobilă și cu prezența de spirit de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
individ cam nesocotit la vorbe. „Munteanca a bătut în grumazul calului cu capătul frîului și a trecut repede înainte, cu obrazul întors spre Gheorghiță și lepădîndu-i o poruncă: -Trage baltagul și pălește-l. De glasul ei uscat și otrăvit, atît feciorul cît și străinul s-au spăimîntat. Gheorghiță a pus mîna pe baltag”. A doua secvență este cu totul deosebită de prima. Ea dezvăluie capacitatea de reflexie și de interiorizare a tînărului, încă neobișnuit cu partea accidentată a existenței. Intrarea lui
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care părinții i-l aleseseră soț. Nu împlinise încă nouăsprezece ani și acum spaima o făcea să-și piardă prestanța dobândită în cei aproape cinci ani cât trecuseră de la nuntă și în care adusese pe lume în neamul Brâncovenilor trei feciori. Femeia cu obrazul rotunjit și maturizat de sarcini s-ar fi cuibărit și și-ar fi ascuns fața la pieptul soțului ei ca să nu simtă, să nu audă altceva decât căldura trupului lui și bătaia de ciocan a inimii. Dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la prăvălie. Lăsase lingurița de argint cu șerbetul minunat colorat în paharul cu apă și mâna îi tremura într-atât că zăngănitul devenise de nesuportat. Suna cumva a cobe, așa că tata reluă firul conversației. Conversație - vine vorba, era de fapt
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca fugar să-și facă prieteni în toată lumea, mama, de frica lui, se apucă și face un testament în care îl numește ispravnic pe toată împărțeala averii pe Dinu, celălalt frate mai mare, stolnicul, și ne lasă toată averea nouă, feciorilor mai mici, că zice că lui Drăghici și lui Șerban le-a dat ce li se cuvenea când s-au însurat. Diata o scrie părintele Ștefan, duhovnicul ei, dar și al lui vodă Șerban, martor fiind Constantin, nepotu-meu, Constantin Brâncoveanul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la ocnă... Vezi, preacucernice, noi am fost tari cât am fost uniți, dar acum mama, cu testamentul ei... — Să înțeleg că nu e drept cum a lăsat bătrâna să-i fie împărțită averea? — Ba este drept, că a avut șase feciori și cinci fete și le-a dat la toți, dar vodă socoate că doar el contează, că el este acela care urcă neamul acolo unde îi este locul, la domnie, pe când mama știe că domnia este un fum, după care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o mai făcuse. Despre care neam mai scrie în cronică la fel ca despre neamul ei, atunci când l-au iertat pe Stroe Leurdeanu: ,,Deci, Stroe Vornicul fiind asupra morții, căzut-au cu multă rugăciune la jupâneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dânșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui. Deci jupâneasa Elina cu feciorii ei și temători de Dumnezeu nu s-au potrivit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cu multă rugăciune la jupâneasa Elina postelniceasa și la feciorii ei, ca să-i ierte capul și să-i dea zile de la dânșii, și să le plătească toată paguba ce li s-au făcut pre limba lui. Deci jupâneasa Elina cu feciorii ei și temători de Dumnezeu nu s-au potrivit faptelor lui cele rele, ci i-au iertat capul.” Niciodată nu i-a părut rău de fapta aceasta, chiar dacă, bătrână fiind, a alergat pe la Istanbul pe la toți marii zilei ca să-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]