3,967 matches
-
cu leșin. O clipă, nu pot nici să respir. Am reușit. Am reușit. — Nu ți-am zis nimic, OK ? Chipul lui Guy se destinde o clipă într-un surâs. Bravo. — Mersi... reușesc să îngaim. Ne vedem mai târziu. Ca să te felicit cum se cuvine ! Se întoarce și iese cu pași mari și rămân uitându-mă în gol la computer. Am fost numită partener al firmei. O, Doamne. O, Doamne. O, DOAMNE! Iau o oglindă de mână și-mi privesc chipul radiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-mi acceptați demisia. Voi pleca mâine dimineață. Așa. Gata. Și fără victime. Nu pot rezista să nu arunc un ochi la Nathaniel, care stă în pragul ușii. Acesta clatină din cap cu un mic surâs și ridică degetul mare, felicitându-mă. — Demisia ? Trish mă privește consternată, cu ochii albaștri efectiv scoși din orbite. Dar nu poți să pleci ! Ești cea mai bună menajeră pe care am avut-o vreodată ! Eddie, fă ceva ! — Doamnă Geiger, după eșecul meu din această seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
înverșunată, deși el însuși furnizase informațiile! — Și detașamentul și-a îndeplinit cu succes misiunea? l-am întrebat eu. — Sunt fericit să spun, a zis Arpad, că la recomandarea noastră paisprezece SS-iști au fost împușcați. Adolf Eichmann însuși ne-a felicitat. — L-ai cunoscut, nu-i așa? l-am descusut eu. — Da..., mi-a răspuns Arpad, și regret că la vremea respectivă nu știam ce om important era. — De ce? am întrebat eu. — L-aș fi omorât, a spus Arpad. 4 CURELE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
În copilărie? — În copilărie... și mai apoi ca femeie, mărturisi ea. Când mi s-a dat tot ce scriseseși, mi s-a spus să studiez totul, atunci m-am îndrăgostit de tine ca femeie. Îmi pare rău... Nu te pot felicita pentru gusturile literare, i-am spus. — Nu mai crezi că dragostea este singurul lucru pentru care merită să trăiești? întrebă ea. — Nu, i-am spus eu. Atunci spune-mi pentru ce merită să trăiești - spune orice, mă imploră ea. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca și maică-sa. A bâzâit puțin și s-a potolit. - Doarme acum, a șoptit Sonia. Nu mai putea să pronunțe cuvintele ca lumea, vocea îi scârțâia. E fetiță, știi? Cred că se uita la mine și aștepta să o felicit. I-am căutat ochii și am văzut că am dreptate. - Da? Bravo... bravo... sunt sigur că o să fie o fetiță frumoasă... „Ca tine”, îmi venea să zic, dar ar fi fost o prostie. Am întors iar capul. - Cred că soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
era preluată de frunzele fremătânde ale platanului, se încolăcea în rămuriș, țopăia din cracă în cracă și, în final, se arunca din nou spre biserică, reflectându-se în sticla colorată a rozasei: o explozie de culori pentru care Samuel se felicita adesea. Care era însă legătura între băiatul cu șapcă verde, biserica învecinată cu platanul și orele șapte ale dimineții? În primul rând, băiatul trecea pe lângă catedrală în fiecare dimineață la ora șapte. Era mereu grăbit și pedala cu înfrigurare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Îi și vedeam dimineața, muți de uimire din cauza perfecțiunii restaurantului, pășind cu băgare de seamă, roși de ciudă până în adâncul sufletului. De-abia în acea clipă, când mă lăsam de pe un picior pe altul în fața ușii, mirosind parfumul dezinfectantului și felicitându-mă pentru destoinicia mea, mi-am dat seama cât de mult îmi urăsc colegiiși cât de mult mă urăsc și ei pe mine. Când întoarce carnea pe plită, Magda mă stropește cu ulei (noi folosim un ulei special care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să vorbesc și cu Thierry, să rezolvăm niște chestii. Dar, în principiu, e bine, Sam. Ai prins iedera destul de jos ca să nu-mi prind picioarele în ea. — Asta era și ideea. Lurch și cu mine ne uitarăm unul la altul, felicitându-ne reciproc. Marie își dădu la o parte părul care-i picase pe față și apoi suspină, cu mâna la ureche: — Cercelul meu! Mi-am pierdut un cercel... O, Dumnezeule, nu pot să cred. Știu că-l aveam azi dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
zânelor, putea străbate cu privirea mobilul, până la supusa ei de dincolo. Era o dovadă de sânge rece care îi ajută pe toți ceilalți, mai puțin experimentați și mai predispuși către panică, să-și vină în fire, lucru pentru care o felicitam. Nici măcar nu dăduse vreun semn de surprindere când înțelesese ce se întâmplase. Între timp, Bill o luă pe după mobil și-i strigă Tabithei cu curaj cuvintele pe care trebui să i le spună. — „Come wait upon him“, se adresă Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
motorului căpătă intensitate și se puteau auzi deja strigătele mânioase ale oamenilor. Gloanțele deveniră o ploaie în jurul indianului yubani, care aruncă deodată bidonul în aer și alergă în urma lui. Se făcură nevăzuți în desișul pădurii. — Mare războinic...! Mare războinic, îl felicită el. Tu singur ai dat gata monștrii de fier. În spatele lor rămaseră voci mânioase și împușcături fără rost. „În acele momente, în cele mai ascunse abisuri ale sufletului său, în cele mai îndepărtate clipe ale existenței sale mizerabile, auzi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a făcut să mediteze asupra mesajului întreaga noapte. A doua zi, când a ajuns la școală, avea loc o inspecție. Inspectorul a citit câteva compuneri pe care le făcuseră elevii profesorului Georgescu și a fost plăcut surprins. El l-a felicitat pe profesor, care i-a răspuns: Vă mulțumesc, păcat că aceștia vor fi ultimii mei elevi. Dar, de ce domnule? Eu cred că faceți o treabă bună și că mai aveți mulți ani până la pensie. Știu, însă toți oamenii mă consideră
Un suflet special. In: ANTOLOGIE:poezie by Cecilia Mariciuc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_681]
-
spectaculos. Ei bine, puteau să se ducă dracului cu toții. Carierele- nu mai erau deloc la modă! Miza o reprezentau acum maternitatea și cuibul familial. Amanda și-a întins oasele - atât cât putea, date fiind restricțiile de spațiu - și s-a felicitat pentru că reușise să pună la punct întregul lor viitor în cincisprezece minute sau chiar mai puțin. Abia aștepta să-i povestească totul lui Hugo. În exact aceeași clipă, în birourile J. Bond, Agent(ție Imobiliară) Special(ă), 007 Islington High
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sală. — Am venit să-mi văd soția, a chițăit Hugo din cauza gâtului care i se uscase de tensiune. O cheamă Amanda Hardwick. E aici și naște un copil. Apoi s-a uitat la omul care însă nici nu l-a felicitat și nici n-a dat semne că ar fi înțeles cine e. Paznicul, care ajunsese la capătul turei de douăsprezece ore, a căscat. A coborât cu degetul de-a lungul unui clipboard. A, da, a rostit el tărăgănat într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și, în mod neașteptat, o senzație de sfâșiere lăuntrică, Hugo a întors spatele și a plecat. Pe treptele creșei, acolo unde lăsase căruciorul, s-a văzut silit să ducă o luptă crâncenă ca să plieze întreaga construcție la loc. Tocmai se felicita pentru rapiditatea remarcabilă cu care scosese copertina și așezase totul în forma inițială de geantă de golf, când a realizat că prinsese mânerele în jurul propriilor glezne. A început să tragă de geantă, dar fără nici un rezultat. A ridicat un genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci când mă voi însura cu tine o să faci liceul pedagogic și o să fii învățătoare în sat, așa cum îți dorești. Totul o să fie bine! Au intrat în curte și au mai rămas afară, pe băncuță, de vorbă. Gheorghe l-a felicitat și l-a întrebat dacă vrea să bea cu el un pahar cu vin. - Acum mă duc să-l aduc din beci. Am un butoi neînceput cu vin alb, limpede ca lacrima și galben ca lămâia, spuse zâmbind. Ca să nu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
aceeași echipă care lua premii în fiecare an, fiind o echipă de dansuri de profesioniști din capitala raionului. Instructorul a fost fericit că a luat și locul doi, înaintea altora care participau de ani de zile la aceste concursuri. - Vă felicit din toată inima pentru succesul pe care l-am obținut, voi sunteți adevărații câștigători, spuse instructorul și îi sărută pe fiecare, pe obraji. Primarul care se afla și el în sală, a venit, i-a felicitat și le-a spus
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
la aceste concursuri. - Vă felicit din toată inima pentru succesul pe care l-am obținut, voi sunteți adevărații câștigători, spuse instructorul și îi sărută pe fiecare, pe obraji. Primarul care se afla și el în sală, a venit, i-a felicitat și le-a spus: - Joi, veți fi invitații mei în sala de ședințe, la primărie, fac cinste. Să nu lipsiți, niciunul. Așa s-a și întâmplat. Joi a fost o seară pe cinste; mâncare, băutură, muzică și dans.Primarul a
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
să se uite la televizor sau să mai lucreze goblenuri. Voia să ia toate examenele cu note mari și astfel, în fiecare seară citea, conspecta, făcea rezumate, rezolva probleme de matematică. Avea altă mină iar primarul de fiecare dată o felicita și o încuraja când lua un examen cu notă mare. Duminica nu lipsea de la biserică. De acolo mergea la cimitir și stătea de vorbă cu George, ca și cum ar fi fost lângă ea; îi spunea ce cărți a citit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
bogata noastră corespondență, nu-i parveni, cu toate că o expediasem din vreme, Încă din 17 decembrie 2007. De aceea doresc s-o fac cunoscută prin revista „Permanențe”. Iat-o: „Drag Costică, admirabil camarad, Mă bucur că pot, slavă Domnului, să te felicit și cu prilejul praznicelor Împărătești din această iarnă (Nașterea Domnului și Botezul Domnului), al Începutului de an 2008 și al zilei tale aniversare (10 ianuarie), când vei Împlini 77 de ani. Îți urez sporuri neîncetate În credință, În sănătate și
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
-ne, totodată, un spor de nădejde că nu se va adeveri nicicând profeția Întristătoare a marelui savant Tache Papahagi privind pieirea dialectului aromân! Distinsă și preamilostivă Camelia noastră dragă Sunt literalmente fericit că am fost desemnat de colegi ca să vă felicit de ziua aniversară a Domniei Voastre. Francezii spun că nu există bucurie mai mare decât aceea de a face bine, iar facerea de bine constituie esența moralei creștine, rațiunea de a fi a unui bun creștin. Sfântul Ioan Scăraru, În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
studii superioare la Politehnica din Brașov, meserie pe care a onorat-o cu competență și cu dăruire exemplare, atât În România cât și În Germania, până la pensionare. Ne bucurăm În cel mai Înalt grad că putem, slavă Domnului, să-l felicităm pentru reușitul său debut editorial, urându-i, totodată, cât mai numeroase și mari succese literare! Așa să-i ajute Dumnezeu! Memorial de Însemnătate istorică majoră S-a Întâmplat ca, abia În anul 2005, să putem procura și citi cartea memorialistică
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Adresa mea: blocul 29, ap. 6, comuna Poiana Câmpina, codul 107425, județul Prahova. Data: vineri, 16 aprilie 2004 Domnului Mircea Dinescu, membru al C.N.S.A.S. din București. Stimate Domnule Profesor Ion Coja, Îngăduiți-mi, vă rog, ca, Întâi, să vă felicit, chiar summa cum laude, pentru strașnicul articol publicistic „Miracolul Întâlnirii (mele) cu Liiceanu.” Apoi, vreau să vă aduc la cunoștință o declarație dezgustătoare, plină de lichelism, făcută de Gabriel Liiceanu, la Piatra-Neamț, când Îi plimba prin țară pe Virgil Ierunca
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de entuziasm În expoziția de poezie, cu cerneală pe buze, cocoțată pe o scară de doi metri ale cărei picioare, Îmbrăcate În carton, reprezentau picioarele uriașe ale poeziei-păpușă din carte, pe sub care trebuiau să treacă invitații. Toată lumea a Șaman 85 felicitat-o pentru curajul și răbdarea de care dăduse dovadă, stând cocoțată acolo patru ore În șir. Așa ne-am Împrietenit. la litere nu era cine știe ce În seara aceea, așa că am plecat relativ devreme la Catinca acasă. locuia Într-o mansardă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vin vechi și nobil, nepăsĂtor, vicios și bolnav. În ultima seară, după ce au fost Împărțite premiile literare, pe diplome din hârtie igienică, din aia de la brâul lui Ștefan, scrise cu pixul, m-a chemat la el În cameră să mă felicite. Stătea Întins În pat, cu un trandafir roșu pe piept. m-am dus lângă patul lui și el mi-a Întins trandafirul. Însă eu eram prea Îndrăgostită de el ca să stric perfecțiunea acelei clipe Adina Dabija 98 aruncându-mă În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
una și aceeași persoană cu adolescentul nebun care m-a plimbat săptămâna trecută cu ski-jet- ul pe lacul din fața casei sale. Dau mâna cu prim- ministrul Canadei, un tip Înalt, cu fruntea mare și privire puțin sașie, care după ce Îl felicită pe Jean-Claude pentru noua sa poziție, Îmi strânge mâna Într-un clește osos, urându-mi bun venit În Canada. După ce trecem de prim-minis- tru, Jean- Claude se Întreține cu fel de fel de domni la patru ace, iar eu mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]