2,832 matches
-
va afla unde își tocesc condurii fetele noaptea. Însoțindu-le nopți de-a rândul, domnița cea mică se îndrăgosti de flăcău și atunci farmecul căzu, palatul pieri ca o nălucă, iar flăcăul se căsători cu fata cea mică. Basmul Inelu fermecat [Ioniță] are ca nucleu epic secvența pețitului, iar inelul reprezintă aici simbolul legământului dintre doi tineri. Un flăcău frumos și înstărit merge în pețit să "găsească pă unde ar fi fete de el". El a aflat că "într-o comună
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
pasărea care țopăia înaintea fiului ei, apoi tinerii merg la popă și se cunună. Zâna îl duce pe fecior într-o pădure, ca să-i arate bordeiul în care locuiește ea, de fapt, un palat ce se află în mijlocul unui eleșteu fermecat. Îi spune lui Ion că trebuie să scape de farmecele unei vrăjitoare, al cărei fecior a vrut să se-nsoare cu ea. Zâna n-a acceptat "pentru că tu ești ursitul meu și vei fi pentru totdeauna". În basmul Zâna Zânelor
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
Potter este un personaj caracteristic atât magicului înnăscut, cât și studiului magiei. O altă sursă a magicului este însușirea. Însușirile supranaturale pot fi dobândite printr-un pact cu diavolul sau prin respectarea anumitor ritualuri. Magicul survine prin posesia unor obiecte fermecate ce pot fi folosite pentru accentuarea sau însușirea anumitor abilități. Obiectele ficționale magice nu au și nici nu necesită un trecut, ci doar o descriere a funcționalității lor. Apoi, magicul poate fi împărțit în dihotomia dintre magia albă și magia
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Claudia Sandu, pref. edit., București, 1999. Traduceri: Arhipelagul dantelat. Antologia tinerilor poeți din Șerbia, Pancevo, 1988 (în colaborare cu Mariana Dan); Budimir Dubak, Hilandar, îngr. trad., Constantă, 1999 (în colaborare cu Maria Mutici); Risto Vasilevski, Destinul minunat al unui portofel fermecat, postfața Eugen Uricaru, București, 1999 (în colaborare cu Maria Mutici); Aleksandar Lukić, Fermă de vipere, îngr. și postfața trad., București, 2000 (în colaborare cu Maria Mutici); Tiranja sna, Smederevo, 2000 (în colaborare cu Milijana Vukadinović); Paul Polidor, Emigrant în reverii
VUKADINOVIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290662_a_291991]
-
Rămas-bun (1975; Premiul Asociației Scriitorilor din București), Arta conversației (1980; Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române, Premiul Cântarea României) și Carnetul din port-hart (1995). Colaborează la „România literară”, „Vatra”, „Flacăra”, „România Mare” ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii Grădina fermecată, jucată la Teatrul de Păpuși din Iași în stagiunea 1980-1981, a dramatizării Arta conversației, după romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași
VULPESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
care au răsădit-o cu mare pricepere în grădina Casei de Cultură Alexandru Giugaru din municipiul Huși, sub privirile binevoitoare ale directorului acestei instituții, domnul Sergiu Găină și a coregrafului Centrului de Creație Vaslui, domnul George Ilașcu. 7 Corola florii fermecate s-a îmbogățit curând cu alți iubitori de folclor, unii foști membri ai Ansamblului Folcloric de Amatori Stejărelul care, de-a lungul periplului lor artistic în Europa, au încântat auditoriul în Franța, Belgia, Elveția, Polonia, Cehia, Ungaria, Republica Moldova. III. OBIECTUL
LUMINIŢA SĂNDULACHE ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA. In: ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_494]
-
a întâmplat. Spre deosebire de ceea ce credea Anderson, în piață sunt fani adevărați, care cântă și dansează chiar și sub ploaie. Pentru că știu și versurile, sunt răsplătiți: ploaia se oprește după vreo trei melodii. Bucuria e fără margini. „Totul e Jethro-Tull-izat!“ Flautul fermecat al lui Anderson e uneori înlocuit de o chitară de mici dimensiuni, alteori de muzicuță. Când suflă în flaut, Anderson icnește, oftează, se strâmbă la public ca un mic demon, care simte că a cucerit cetatea. Aqualung din ’71, într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de tot, dar visul nu li-l pot lua). Poetul își asuma sarcina pe care o punea în seama tuturor scriitorilor: „În viața popoarelor luptătoare scriitorii au fost și vor rămîne avangarda ce deschide bătălia. Scrisul lor e o trîmbiță fermecată care propagă aspirațiile unui neam“ <footnote Octavian Goga, Însemnările unui trecător, Arad, 1911, p. 7. footnote> . Pentru aceasta era dispus să intre în dispută cu mai vîrsticii fruntași politici din Partidul Național din Transilvania, care nu vedeau cu ochi buni
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
devine lucid și stăpân, apt de a voi să intre În caruselul, ca să-i zicem astfel, unei existențe dominate „dinlăuntru” și nu de forțe indiferente, brutale, exterioare. Descoperind acea primă simetrie de postură, de „poziție”, cu una similară din adolescență, fermecat cumva de repetiția sau repetițiile pe care ni le ocazionează viața, de fapt propria noastră fire Înclinată, ca’ntr-un joc hipnotic, să „mai facă o dată ce făcuse!”, dincolo de bine și de rău, am mai descoperit apoi, uimit, fermecat, stupefiat alteori, și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
similară din adolescență, fermecat cumva de repetiția sau repetițiile pe care ni le ocazionează viața, de fapt propria noastră fire Înclinată, ca’ntr-un joc hipnotic, să „mai facă o dată ce făcuse!”, dincolo de bine și de rău, am mai descoperit apoi, uimit, fermecat, stupefiat alteori, și alte simetrii, de parcă, așa cum spuneam, un pedagog nevăzut și răbdător ne ajută nu numai să ne Înțelegem firea, dar ne ajută mai ales să ieșim mai mult sau mai puțin din reala, dar și din aparenta moară
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
naturale”! Ani În șir, apoi, după revoluție, mulți, foarte mulți și mai ales unii intelectuali obișnuiți de a lua „visurile drept realitate” au privit Înapoi cu regret și mânie la acele „trei zile”, așa cum noi, adulții, ne amintim de lumea fermecată a basmelor, de justiția imanentă și eficientă care, până la urmă, intervine În drama și mocirla realității sociale și umane, pedepsind și răsplătind. Regretul acesta intens, el Însuși „convulsiv”, nu era decât o amintire a acestui „hybris colectiv”, a acestei bucurii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din care el „se salva”, dar nici cea, mincinoasă, a basmului. O lume În care „Înțelesul” putea deveni posibil chiar și În forma sa cea mai Înaltă, mai augustă - simbolul! Sau sublimul, ca În vis, uneori, rareori, când, terorizați și fermecați totodată, contemplăm munți vertiginoși și Înghețați magnific sau oceane de gheață, țărmul uriaș și sălbatic al mării, orașe formidabile sclipind sub un soare etern, ca o promisiune prea mare pentru speranțele noastre mici, diurne, „previzibile” sau, cum am visat odată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu premiul întâi. Numele meu răsunând sub bolta spendid modelată a sălii (în documentele oficiale eram înscris ca Pollak Israel) m-a uluit și, în timp ce mă îndreptam spre estrada unde trona rectorul, aveam impresia că pluteam legănat pe un covor fermecat, urmărit de privirile și aplauzele publicului din sala arhiplină. Premiul în sine nu avea nimic stimulator. Am primit primele două volume ale Operelor lui I.V. Stalin, ieșite cu câteva zile înainte de sub tipar. Cărțile aveau încă mirosul specific al tipăriturilor
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
calitățile sale a fost apreciat de împăratul Iosif al II-lea, fiind chiar un apropiat al acestuia. La rândul său, compozitorul Wolfgang Amadeus Mozart, membru al unei alte loje masonice vieneze, l-a imortalizat pe Born în opera sa "Flautul fermecat", sub forma personajului "Sarastro", iar pe împărat, prin personajul "Tamino"211. Sub conducerea lui Born, evoluția lojei "Zur wahren Eintracht" a avut o orientare universalistă, profund intelectuală, cunoscând un fenomen de politizare, prin implicarea în programul reformator iosefin, precum și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
macabru, dar care fundamentează două elemente tradiționale: deochiul și „ochiul soacrei“. Am spus inanimat, prin urmare experimentul va folosi nu vreo babă - vrăjitoare și poate chiar soacră - ci hârca ei. Adică un craniu. Și va mai folosi o substanță oarecum fermecată: Își schimbă structura atunci când capătă energie, respectiv când e obligată a o ceda celor din jur; am spus „oarecum“? Păi astfel de substanțe sunt cu miile, ba chiar unele adăpostite În propriile noastre celule, cu consecințe fiziologice ce nu pot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de una dintre cele mai spectaculoase
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
știut s-o iubească, a fost regretat de toată obștea satului. Gheorghiță al Stanii (Gheorghe Ursu), viorist balaoacheș, zeci și zeci de ani a înveselit urechile și-a mângâiat inimile oamenilor din satul nostru și de aiurea cu scripca lui fermecată, până prin anii 1950. A fost lăutarul multor generații de Cete de feciori din Oprea, și a susținut jocurile din sărbători și de dumineca. Tinerii intelectuali ai satului, elevii și studenții, nu concepeau organizarea serilor lor dansante dacă Gheorghiță nu era
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
de dans modern la care Gheorghiță al Stanii, ceterașul satului îi delecta cu un tangou modern, o Zaraza de Taglarera sau o La Cumparsita lui Rodriguez. Iar dacă Gheorghiță era indisponibil, îl aduceau schnell-schnell pe Herr Hauer Josef, bătrânul cu fermecata lui harmonică cu numai doisprezece bași ca să le cânte, iar ei să danseze ceea ce era atunci la modă, nemuritoare valsuri de Johan Strauss, sau marșuri care predicționau imprevizibile războaie mondiale. În ultima vreme bătrânul muzicant, căruia foarte curând ambii feciori
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
cele patru ale unei existențe depline, aparține poetul, subînțelegându-se că visul ar presupune coabitarea cu unul dintre ele în mod esențial: nașterii, copilăriei, maturității sau morții ? Evident că numai copilăria este aceea care ține în propria-i substanță covorul fermecat al tuturor viselor vieții. Cum de la copilărie începe totul, ea este singura care-și revarsă asupra maturității (câteodată împotriva voinței individului) cuminecătura ondulatorie, unda binefăcătoare a sincerității și inocenței inventive. De aici a pornit și Eminescu. A tânjit la copilărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
nu le-a trăit decât în adâncimile imaginarului: închipuit în moarte, el va sta sub curgere fiindcă știa mai bine ca oricine ce înseamnă panta rei ca un bătrân rege din basme, adormit pe sute de ani într-o insulă fermecată. Dacă, în Marea Nordului, trupul, încremenit în ghețurile polare, și-ar găsi un astfel de destin, cum se desprinde din fantazările poetice, apele obișnuite i-ar grăbi, cum se știe, descompunerea. Numai că pe Eminescu nu îl interesează realitatea în sine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
arin/ Melancolic cornul sună.// Mai departe, mai departe,/ Mai încet, tot mai încet,/ Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte 113. Iubita imaginară sau aievea este înșăși frumusețea declanșatoare a iubirii și totodată dătătoarea de moarte: De ce taci, când fermecată/ Inima-mi spre tine-ntorn?/ Mai suna-vei dulce corn,/ Pentru mine vre odată?114 Nu există mirare pentru o astfel de atitudine. Poetul este prins în propria sa curgere, aceea a semi-morții, apele prin definiție sunt cele care declanșează melancolii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
reliefate, căci sfântă după expresia barbiană e doar nunta, începutul 139. Cum literatura e o aventură a ființei 140, nu strică deloc momentul unui exercițiu pe cât de folositor, pe atât de riscant: reliefarea iubirii găsite și regăsite în raiul copilăriei fermecate, dar și reliefarea a ceea ce a zămislit această iubire în operă, căci poetul se distinge într-o mult mai mare măsură de toate celelalte categorii umane decât suntem înclinați să credem; și trebuie să ne familiarizăm cu gândul [...] de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
codru, de lumină sau de întuneric: Lâng-un lac pe cari norii/ Au urzit o umbră fină/ Ruptă de luciri de unde/ Și de bulgări de lumină,// Stând privește-n apa clară/ De lumina mea muiată/ Și aruncă roză roșă/ Peste unda fermecată 170. Și mai bine el apare în imagini derulate vizual-descriptiv: În lacul cel verde și lin/ Resfrânge-se cerul senin/ Cu norii cei albi de argint/ Cu soarele nori sfâșiind 171. Ca întotdeauna, privitorul este situat la marginea lacului, de unde "focalizează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine și sânte 215. Armonii cu rezonanțe auditive perfecte între cele două entități (a naturii, dar și a naturii sufletului uman) devin un întreg de lavă inseparabilă: Numai murmurul cel dulce/ Din izvorul fermecat/ Asurzește melancolic/ A lor suflet îmbătat 216. Chiar și atunci când autorul face o descriere în proză, tot efectele auditive predomină: În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
lor izvoarele sunt de lume date-uitării220, sunt singuratece 221. Tocmai de aceea când îndrăgostiții se vor culca lângă izvorul/ Ce răsare sub un tei222, la rându-le, ținându-le isonul, izvoare spun povești 223. Între cei doi îndrăgostiți și izvorul fermecat există o relație simbiotică: Se întreabă trist izvorul/ Unde mi-i crăiasa oare?/ Părul moale despletindu-și/ Fața-n apa mea privindu-și/ Să m-atingă visătoare/ Cu piciorul?224 Element omogenizator al ritmurilor cosmice și al poemelor eminesciene, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]