2,846 matches
-
turn concrescut din podea, în jurul căruia se răsucea o scară-n spirală abia destul de largă cât s-o poată urca un copil. Din vârf, chiar de sub boltă, protejat de o balustradă fragilă, vedeai în fine desenul de pe podea și rămâneai fermecat, căci desenul reproducea muntele magic în toate amănuntele arhitecturii lui marmoreene, de parcă podeaua sălii ar fi fost de sticlă subțire și limpede. Vedeai, într-o parte, și marea plină de jonci, cu arhipelaguri și stânci sălbatice ieșind din mijlocul spumei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
măsura. Până la aceștia, însă, poate că ar trebui menționați, cu destulă repulsie totuși, și monștrii, care alcătuiau o categorie separată: cocoșați nemișcați ca ibișii pe soclurile lor, cu capul vârât în cutia toracică, și care-ți dezvăluiau, la același clinchet fermecat, interesantul dezastru provocat de cifoză asupra coastelor, sternului și vertebrelor lor; bolnavii de elefantiazis cu testiculele lor cât nucile de cocos, atârnând literalmente pân-la pământ; cei cu cîte-un frate geamăn, de mărimea unui prunc nou-născut, lipit burtă-n burtă cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
picioarele atîrnîndu-i în interior, încetișor, pe când Frits începuse să scâncească alarmat în zăpadă, își dădu drumul, sprijinindu-și tălpile ghetelor pe lemnul fibros și, după o coborâre de câteva brațe, ca într-o fântână, se trezi atârnând deasupra unei săli fermecate. Își dădu drumul și căzu-n patru labe pe podeaua de gheață. Se ridică și privi uluit în jur: pereții fantasticei încăperi erau cu totul de gheață, și prin ei se filtra lumina puternică a amiezii. În cristalul masiv erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
a lui care îl avea de la soțul său, muzicant, mort la Paris. Era un tablou de N. Grigorescu, "Ștrengarul", un copil sărăcuț de prin mahalalele Parisului sau din Italia și era primul tablou de Grigorescu ce-l vedeam. Am rămas fermecat și după aceea am cunoscut pe Grigorescu din reproducerile ce apăreau mereu în revista "Albina" care mi le dădea tot Lucică. Bietul Elizei Crețu a murit tânăr pe la șaptesprezece, optsprezece ani. Pe urmă s-a stins bătrânul cu obraz cenușiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de una dintre cele mai spectaculoase
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
și pentru a ne bucura îndeaproape de peisajul mirific. Trecătoarea este situată între Munții Rodnei, aflați la sud și Munții Maramureșului, aflați la nord, la 1416 m altitudine. Pete cristaline de zăpadă se zăreau pe culmile munților falnici. Toți eram fermecați de priveliște. Nu aveam cuvinte să descriem frumusețile care le vedeam. Lăsând în urmă peisajul de vis de la Pasul Prislop ne-am continuat drumul către Borșa. Această stațiune se află în inima munților Rodnei, aproape de una dintre cele mai spectaculoase
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
iar dacă vor vedea copii care nu dorm, ori și mai rău! care plâng sau îi necăjesc în vreun fel pe părinți ori pe bunici se vor supăra rău de tot. Imediat se vor duce la Moșul cel cu sacul fermecat și doldora de bucurii pentru copii. Și acolo, în Palatul lui de Gheață, vor povesti tot ce au văzut. Pe urmă... Așa că cine vrea să nu-l supere pe Moșul drag trebuie să fie mereu cuminte și ascultător. În ogradă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
al pietroaselor, sau obrăjorii parfumați ai merelor văratice, sau... Jur-împrejurul livezii, asemenea unei gărzi mereu atente, stau teii, ale căror flori - dătătoare de sănătate - vin să adauge parfumul lor aparte la miresmele îmbătătoare ale celorlalți arbori. Jos, precum un covor fermecat, sunt tufe de căpșuni și fragi, de zmeură și de mure... Dacă vii pentru prima oară la poarta bunicilor, nu poți să spui precis care miros este mai puternic, mai pătrunzător. Și nici dacă parfumul gutuilor se îngemănează cu aroma
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
glas, îi spune: Liniștește-te, n-ai făcut nimica rău. Ai turnat prea puțin lapte și prea multă făină, atât. Dar, fii pe pace! dregem noi acușica! Și să vezi ce de bunătăți or să mai iasă! Într-adevăr, mâinile fermecate ale bunicii au reparat, într-o clipită, totul. Vrei să-mi aduci câteva ouă? Da, bunico! Spune Sorina, având, încă, lacrimi în ochi și în glas suspine. Încetul cu încetul, toate astea dispar; chiar bunica a spus că nepoțica ei
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dusă... Nu-i adevărat. Am auzit tot: cum a căzut puiul... Aș fi vrut eu s-o chem pe bunica sau să-l ajut, dar, nu știu de ce, n-am putut. Noroc că ați sosit voi, salvatorii, la timp. Casa fermecată „Nu știu ce se-ntâmplă, că ziua de azi nu e o zi ca toate celelalte. Toată lumea se pregătește de zor. S-au sculat cu toții cu noaptea-n cap. Trebuie să fie o mare sărbătoare, căci nimeni nu mai are astâmpăr”, gândește
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Și ce frumoasă! Ca o casă primitoare, care-i așteaptă cu dragoste pe copii! Grădinița pare un pitic pe lângă ea. Chiar și blocul lor, care, orice s ar spune, e cel mai frumos din cartier, nu e ca această casă fermecată unde înveți atâtea lucruri frumoase și folositoare. Și ce mare-i curtea școlii! Au copiii loc de joacă berechet! Nu-i vorbă că și la grădiniță e frumos. Însă aici ar încăpea cel puțin zece grădinițe, cu prichindei cu tot
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
bate tare; ea deschide fereasta ) Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună... Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet Sufletu-mi nemîngîiet Întristând adânc, de moarte! De ce taci când fermecată Eu spre tine [mă] întorn.... Mai suna-vei, dulce corn, Pentru mine vreodată? (ea rămîne-n luina lunei și-și despletește visătoare părul; cornul sună mai aproape; s-aude un glas rugător ) [BOGDAN] Verena! [VERENA] A! [BOGDAN] Verena! [VERENA] O, dulce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Ea deschide fereastra. Peste vârfuri trece lună, Codru-și bate frunza lin, Dintre ramuri de arin Mângâiosul corn răsună. Rătăcit, nemîngîiet Ca un suflet fără parte, Mai departe, mai departe, Mai încet, [tot] mai încet. (cornul tace) De ce taci când, fermecată, Eu spre tine mă întorn? Mai suna-vei dulce corn Pentru mine vreodată? (Ea rămîne-n lumina lunii și-și despletește visătoare părul; S-aude un glas sub fereastă, încet) {EminescuOpVIII 102} GLASUL Anna! [ANNA] (speriată) A, m-a chemat pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu dimineață Și cîntec? Taci, corp veșted! Ani sânt dar nu-i putere. Ci, cum risipitorul aurește cu avere A uliței uscate piatră seacă, măruntă, Mi-am cheltuit viața și fac cu moartea nuntă. (după o pauză) Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața, să râd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
an, o zi mai cere; Din mări cu munți de viață sânt aruncat pe vad, Din ceruri de lumină m-am coborât în iad, Unde alerg cu spaimă, nebun, bolnav, tăcut, Cu fruntea înfierată, ca îngerul căzut. Cu fruntea-ngălbenită, privirea fermecată, Mă-mpiedec în gîndirea-mi de crucea cea secată, De-a morții vrajă rece de viu eu mă usuc, Pe-a vânturilor gânduri eu gândul meu îl duc. Rumpeți de pe-a mea frunte auritul diadem, Dară lăsați-mi viața... Să rîd
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
țărmul vechi al mării, Fă-l călugăr trist și slab, Îl închină lin uitării, Da vieții alt prohab. Du-te! du-te! {EminescuOpVIII 279} VÎNTUL (bariton) Plâng, Frâng Crengi uscate, Trec, Plec Ramuri, Bat în geamuri Cu-a mea mână fermecată. Eu mă uit printre ferestre Cum încunjur oameni masa Și cu degete măiestre Eu li spariu toată casa. Când ca lupul urlu jalnic Când ca mîța-ncet eu miaun Și trezesc din vis motanul Care toarce sub un scaun. Sunt Vânt
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
doar astfel vei putea săți manifești darurile tale, să le pui în valoare, iar aceste încercări te te vor căli, te vor ajuta să te elibereză de tot ceea ce te împiedică să-ți atingi obiectivul astfel încât să ajungi în palatul fermecat purificat, îmbogățit sufletește, mai înțelept, dovedind prin tot ceea ce ai făcut că meriți să primești premiul, că el vine ca o încununare a strădaniilor tale. Știu că de-a lungul anilor ai adunat în sufletul tău multe resentimente, multă tristețe
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
frumosului. Adorația, iluminarea, iconoclastele exhibări provocatoare, senzualismul, intensitatea aspirației devin flăcările unei existențe care nu poate sta decât sub Înalta benefică turmentare: frumusețea ca libertate, libertatea ca supremă frumusețe. Experimentul jubilației gregare rămâne doar „deviere” inițiatică, pregătind novicele ușor de fermecat să cumuleze mefiența față de mulțime, ca și față de „militanții” ei, care Îl vor suspecta ca „excepție”, Îl vor huli ca străin, Îl vor amenința cu anularea ca individ și ca artist. Nu m-a mirat promptitudinea cu care Nego vroia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
jurnal”. Că ar fi vorba de geniul popular, „anulat ca individ și fortificat ca exponent”, iar materia operei rămâne „copilăria copilului universal”... La 50 de ani de la pagina lui Creangă și la ceva mai mult de 50 km de locurile fermecate care au izbândit În inimitabila sa artă, personajul-narator al lui Blecher, pe care nimic În afara, eventual, a vârstei nu-l apropie de solarul protagonist al amintirilor humuleștene, accentuează de la primele cuvinte specificul interogației sale. „Când privesc mult timp un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
să intrige interlocutorii, Își proteja cu grijă solitudinea și vulnerabilitatea, evita confesiunea, ca și lamentarea. Rana ascunsă exploda, Însă, la orice atingere imprudentă, ca o floare a răului, hrănită, ca și la poet, din mucegaiuri, bube și noroi, Îmblânzită și fermecată doar prin pretextul jocului care Își transcende obiectul. Lui Arghezi i-ar fi plăcut, probabil, seria „crocodililor” lui Saul. Nu doar crocodilul care se hrănește și se perpetuează prin autodevorare, digerându-și coada, ci, mai ales, un altul sau același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
des În acești ultimi ani. Nu doar ca „Țara Neagră” sau „Țara de exil” (cum scrie În epistola către Eugen Campus, vechiul său coleg de liceu), ci și ca Țara Copilăriei. „Timpul miraculos”, fără Întoarcere, chiar și pentru artistul copilărește fermecat de magica sa butaforie și bufonerie. Calea Griviței, unde un unchi al său avusese o ceasornicărie, reînvia ca un năucitor tărâm inițiatic, cu Întreaga magie a mirosurilor extatice ale adolescenței. Se abandona și acum, la peste 80 de ani, cu aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
spre barca-dragon antică, pe jumătate scufundată, a cărei coadă ieșea în afară ca un monstru. Am discutat despre istoria răscoalelor țărănești. El a explicat eroismul. Sunt sigură că fața mea radia precum cea a unei eleve de școală. Eram complet fermecată. Mi-am dezvăluit gândurile și i-am spus că fusesem o pesimistă. În urma învățăturilor lui, anii de gheață formați de întunericul dinăuntrul meu se topiră și plutiră în derivă, departe. Am simțit lumină și căldură. Precum o barcă rătăcită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
regulă, zice Mao. Își ia un prosop fierbinte de pe un vas cu aburi și îl pune pe obrazul umflat. Sunt mulțumit de munca ta. Spectacolele par a fi bune. Dar nu te lăsa purtată pe ele ca pe un covor fermecat. Ăsta e avertismentul meu. În acest punct, mă pierde. Dar nu îndrăznesc să-i pomenesc de nedumerirea mea. În ultima vreme, sunt multe lucruri cu care ne nedumerim unul pe celălalt. Nu le clarificăm. Asta ca să păstrăm pacea. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lacrimile. Îl urăsc pe Mao. Mă urăsc pe mine însămi pentru că pășesc pe această cale. Când șeful pazei Palatului Poporului vine și încearcă să mă oprească, arunc în el cu un „dragon de pământ”. Pocnitorile se deschid ca niște frânghii fermecate, încolăcindu-l și lăsându-i pe haine urme de arsură. Gărzile mele de corp mă urmează. „Țintesc” spre pieptul lui și, până la urmă, el dă înapoi. * Ea se schimbă. Ritmul temperamentului ei reflectă toanele lui Mao și felul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
atent la degetele lui cum s-ar uita un leneș la o creangă de copac filmată. Bonnie se învârtea în jurul lui, trăncănind. — La țanc, îi spuse ea lui Karin. Poți să ne faci o poză? Bonnie scotoci prin geanta ei fermecată și scoase la iveală un aparat foto de unică folosință. Se așeză lângă ghearele posterioare ale lui Mark, verdele ochilor ei scoțând în evidență, în mod extravagant, purpuriul pe care-l alesese pentru el. Când Karin își duse obiectivul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]