2,395 matches
-
Arborii macadamia, cu frunzișul lor veșnic verde, înveșmântează coastele estice, subtropicale din Australia. Totuși, doar două dintre cele nouă specii produc fructe comestibile. Ocrotite de un înveliș verde fibros, nucile macadamia sunt sferice, de marimea unei biluțe și au o coajă maronie în interiorul căreia se află miezul alb-crem. Coaja dură este greu de spart. Pulberea obținută din cojile zdrobite este atât de dură, încât poate fi folosită ca material
Macadamia () [Corola-website/Science/321930_a_323259]
-
(abreviere Cs) este un gen de nori, de altitudine mare, cu un aspect fibros sau neted acoperind parțial sau integral cerul ca un voal noros transparent și albicios. Sunt formați din cristale de gheață și produc fenomenul optic de halo. Nu dau precipitații. Norii sunt localizați la peste 5,5 km înălțime în atmosferă
Cirrostratus () [Corola-website/Science/327489_a_328818]
-
(abreviere As) este un gen de nori de altitudine medie care se prezintă sub forma unui strat sau a unei păture de culoare albăstruie sau cenușie cu aspect striat, fibros sau uniform. Acoperă în întregime sau parțial cerul și au o întindere orizontală foarte mare, iar pe verticală grosimea lor atinge sute sau mii de metri. Din acest gen de nori pot cădea precipitații care se evaporă înainte de a atinge
Altostratus () [Corola-website/Science/327484_a_328813]
-
exterminați de aceștia prin intermediul unui virus acordat la genele clonelor, cu circa 150 de ani înaintea evenimentelor din "Brigăzile-Fantomă". Rasă extraterestră aparținătoare a Conclavului, ai cărei membri sunt îndesați, pestriți, cu pielea groasă și cu pedunculi oculari înconjurați de smocuri fibroase. Arrisienii au distrus colonia umană Everest. Ființe acvatice cu o cultură de sute de mii de ani și cu o matematică foarte avansată față de cea a pământenilor. Deși sunt extrem de urâți după standardele umane, sunt una dintre puținele rase pacifiste
Universul „Războiul bătrânilor” () [Corola-website/Science/323734_a_325063]
-
Pneumoconiozele, numite și „pneumonoultramicroscopicsilicovolcaniconioze”, sunt pneumopatii fibroase, cronice, cauzate de praful de cărbune, precum și alte substanțe inerte sau silicați aspirat pe căile respiratorii. Pneumoconiozele cauzate de inhalarea unor materiale inerte sunt de obicei asimptomatice și se caracterizează prin apariția unor infiltrate nodulare. Acest praf fin, format din
Pneumoconioză () [Corola-website/Science/326835_a_328164]
-
în mugurii mandibulari, numită „cartilajul lui Meckel”. Acesta se osifică numai la capete și cu capătul ventral participă la formarea mandibulei, iar din capătul dorsal se va forma ciocanul și nicovala, oscioarele urechii mijlocii. Partea medială a cartilajului va deveni fibroasă formând ligamentul sfeno-mandibular. Pornind din arcul mandibular, antero-medial, proemină ridicăturile linguale anterioare sau mugurii linguali, între care median este prezentă o proeminentă numită tuberculul impar. Aceste trei formațiuni vor intra mai târziu în constituția limbii, formând vârful și corpul limbii
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
de ramurile nervului trigemen: Arcul branhial II sau arcul hial, arcul visceral II, . Din mezenchimul acestui arc se va dezvolta deasemenea o tija cartilaginoasă numită „cartilajul lui Reichert”. Din acesta se dezvoltă: Partea mijlocie a cartilajului lui Reichert devine țesut fibros care formează ligamentul stilohioidian. Tot din mezenchimul acestui arc se mai diferențiaza și o serie de mușchi:
Arc branhial () [Corola-website/Science/326404_a_327733]
-
Penele sunt formațiuni epidermice caracteristice ale învelișului extern și a aripilor păsărilor moderne. Specifice păsărilor, penele au evoluat din solzii strămoșilor reptilieni. Ele sunt alcătuite din cheratină, o proteină fibroasă. Penele alcătuiesc penajul care reprezintă un izolator termic, iar cele de pe aripi și coadă au rol în zbor. O pană este alcătuită din calamus, partea care pătrunde în tegument atașându-se de foliculul penei, care se continuă cu axul penei
Pană () [Corola-website/Science/329549_a_330878]
-
toracică. Ea este mulată parțial pe pereții cavității toracice prin intermediul unui țesut conjunctiv ce constituie "fascia endotoracică". Aceasta umple golurile dintre peretele toracic și pleură și suspendă în același timp toate organele aflate în spațiul mediastinal, alcăttuind în dreptul cordului "pericardul fibros" și "ligamentul sternopericardic". La nivelul intrării pieptului ea se continuă în regiunea cervicală cu "fascia cervicală mijlocie". O parte a pereților sacilor pleurali învelesc organele în spațiul mediastinal sau între pleură și peretele toracic. Datorită acestei situații, fiecare sac pleural
Pleură () [Corola-website/Science/329622_a_330951]
-
mai puțini la număr decât discurile Merkel și corpusculii Meissner. Corpusculii Pacini sunt ovalari și măsoară 1-4 mm în lungime. Întregul corpuscul este înfășurat cu un strat de țesut conjunctiv. El are 20-60 de lamele concentrice compuse din țesut conjunctiv fibros și fibroblaste, separate printr-un material de consistența gelului. Lamelele sunt celule Schwann modificate, plate și foarte subțiri. În axul central sunt puține celule și o terminație nervoasă. După intrarea în corpuscul fibrele pierd teaca de mielină și se termină
Corpusculii Vater-Pacini () [Corola-website/Science/329841_a_331170]
-
progresivă a masei lui funcționale rezultând atât din diminunarea cantității de hepatocite, cât și din distrugerea arhitecturii specifice a organului. Din punct de vedere anatomic ciroza hepatică este caracterizată prin necroza progresivă a țesutul sănătos, acesta fiind înlocuit cu țesut fibros și cicatrici, care sunt lipsite de activitate funcțională. Ciroza hepatică apare din cauza acțiunii prelungite a diverșilor agresori: infecție virală cronică (hepatită cronică), abuz de alcool, substanțe toxice, atacuri autoimune (hepatita autoimună) sau afecțiuni metabolice. Hepatocitele afectate mor, fiind înlocuite în
Ciroză () [Corola-website/Science/328331_a_329660]
-
Osificația în cornul mare apare înspre sfârșitul vieții fetale, iar în organism scurt după aceea, iar în cornul mai mic, în primul sau al doilea an de viață. Până la sfârșitul adolescenței legătura dintre corpul central și cornul mai mare este fibroasă. Următorii mușchi sunt atașați osului hioid: Osul hioid este prezent la multe mamifere. El permite o varietate mai mare de mișcări a limbii, faringelui sau a laringelui prin legarea fiecăruia una de cealaltă. Așezarea sa inferioară nu e unică la
Osul hioid () [Corola-website/Science/330604_a_331933]
-
Sindromul fibromialgic este un sindrom sau boală (Organizația Mondială a Sănătății, 1992) din categoria bolilor reumatice, cunoscut sub diverse nume și cercetat începând din secolul al XIX-lea. Denumirea actuală, având semnificația de durere în mușchi și în țesuturile conective fibroase din mușchi, a fost aleasă în anul 1976 și provine din cuvântul de origine latină „fibra”, și cuvintele de origine greacă „mys” (μυς - mușchi) și „algos” (άλγος - durere), Simptomele și semnele caracteristice fibromialgiei sunt dureri musculare migratoare răspândite în mai
Fibromialgie () [Corola-website/Science/334231_a_335560]
-
unei căpățâni uriașe a Salatei de Batavia. Culoarea este la tinerețe albuie, schimbând la maturitate spre alb murdar, adesea oară spre gălbui, arătând în bătrânețe margini brune. Piciorul: Partea vizibilă, de culoare brună, este scurtă, boantă, globuloasă și de consistență fibroasă. Dar piciorul se înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora. Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
consistență fibroasă. Dar piciorul se înfige adânc în pământ, ramificând-se puternic și terminând în încrucișări cărnoase, turtite și îndoite, dense precum zburlite și sinuate. Ele penetrează rădăcinile de arbor, exploatând sucul acelora. Carnea: Ea este elastică, cea a piciorului fibroasă, asemănătoare cauciucului și necomestibilă. Buretele are un miros amintind de zbârciogi și gust de alună. Bătrân miroase rășinos. Sporii sunt hialini, netezi și albi. Există o variabilitate cu bordură mai deschisă la care piciorul este alburiu sau galben deschis, din
Creasta cocoșului (burete) () [Corola-website/Science/335197_a_336526]
-
se dezvoltä sub mesteceni pe teren nisipos și umed, destul de răspândit, dar numai puțin cunoscut), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Această ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți ca ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vită sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi
Pitărcuță () [Corola-website/Science/335215_a_336544]
-
de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos și pe langă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții tineri pot fi pregătiți că ciulama, sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat, cel mai bine împreună cu alte ciuperci de pădure. Acest soi nu este
Burete călugăresc () [Corola-website/Science/335237_a_336566]
-
mesteceni, păduri de foioase în special sub plopi precum plopi tremurători, dar de asemenea pe sub salcii), "Leccinum vulpinum" sau "Porphyrellus pseudoscaber sin. Boletus porphyraceus" (crește în păduri foioase sau mixte, pe teren nisipos, pe lângă drumuri cu macadam, comestibil dar cam fibros). Aceasta ciupercă are avantajul că este rareori atacată de viermi. Bureții proaspeți pot fi pregătiți că ciulama, de asemenea împreună cu alte ciuperci de pădure sau adăugați la un sos de carne de vita sau vânat. În afară de aceasta, ei pot fi
Hribă de plop () [Corola-website/Science/335233_a_336562]
-
de către botanistul precum geologul norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1989), după notițele găsite și editate postum în (1904) 1905. Astfel ciuperca a primit numele botanic după caracteristicile ei principale, ce se poate recunoaște ușor ținând cont de acestea: Inocybe însemnând pălărie fibroasă, pe când epitetul erubescens vine de la proprietatea sa de a se înroșii sub acțiunea vreunui factor extern (tăiere, apăsare, rupere). În multe descrieri italiene și franceze, numele dat de Bresadola mai este întrebuințat actual, vezi de exemplu: . În literatura micologică apar
Burete cărămiziu () [Corola-website/Science/335252_a_336581]
-
("Retinaculum musculorum flexorum manus", "Retinaculum musculorum flexorum", "Retinaculum flexorum") sau ligamentul transvers al carpului ("Ligamentum carpi transversum"), ligamentul inelar anterior al carpului ("Ligamentum carpi volare") este o panglică (sau bandă) fibroasă patrulateră transversă situată la nivelul articulației radiocarpiene ("Articulatio radiocarpalis") pe fața anterioară (sau palmară) a carpului, care este întinsă între cele două margini ale șanțului carpului ("Sulcus carpi"). El este o continuare inferioară a fasciei antebrahiale ("Fascia antebrachii") pe fața
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
și anterior de retinaculul flexorilor. Prin canalul carpian se face comunicarea între antebraț și regiunea profundă a palmei și permite propagarea unor colecții patologice între cele două compartimente. De pe fața posterioară a retinaculului se desprinde o lamă despărțitoare (sau sept fibros) sagital, care se inseră pe oasele carpiene (scafoid, trapezoid și capitat), și împarte canalul carpian în doua loje (canale sau culise) osteofibroase: medială și laterală. Loja medială (canalul radiocarpian), cu mult mai mare decât cea laterală, conține: nervul median ("Nervus
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
a oaselor metacarpiene prin conexiuni intertendinoase transversale. Are originea pe epicondilul lateral al humerusului ("Epicondylus lateralis humeri"), pe fața profundă a fasciei antebrahiale ("Fascia antebrachii"), pe ligamentul colateral radial al articulației cotului ("Ligamentum collaterale radiale articulationis cubiti") și pe septurile fibroase intermusculare care îl separă de mușchii vecini. Corpul muscular se îndreaptă distal și se împarte în jumătatea inferioară a antebrațului în patru fascicule care se continuă prin câte un tendon spre degetele II-V (index, medius, inelar și degetul mic
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
teaca tendoanelor extensorului degetelor și a extensorului indexului ("Vagina tendinum musculorum extensoris digitorum et extensoris indicis") care ajunge până la mijlocul oaselor metacarpiene. La nivelul capetelor oaselor metacarpiene tendoanele sunt legate între ele pe fața dorsală a metacarpienelor prin 3 punți fibroase transversale inconstante, numite conexiuni intertendinoase ("Connexus intertendinei musculi extensoris digitorum" sau "Juncturae tendinum"). Ajungând la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, fiecare tendon trimite câte o expansiune fibroasă care aderă de capsula articulară a acestor articulații și se inseră pe falanga proximală. Aici
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
oaselor metacarpiene tendoanele sunt legate între ele pe fața dorsală a metacarpienelor prin 3 punți fibroase transversale inconstante, numite conexiuni intertendinoase ("Connexus intertendinei musculi extensoris digitorum" sau "Juncturae tendinum"). Ajungând la nivelul articulațiilor metacarpofalangiene, fiecare tendon trimite câte o expansiune fibroasă care aderă de capsula articulară a acestor articulații și se inseră pe falanga proximală. Aici fiecare tendon al mușchiului extensor al degetelor primește expansiuni largi aponevrotice trimise de mușchii lombricali și mușchii interosoși, împreună cu care formează un aparat fibrotendinos complex
Mușchiul extensor al degetelor () [Corola-website/Science/331779_a_333108]
-
mușchilor anteriori ai antebrațului pe fața anterioară a lui, lateral față de rotundul pronator. Are originea pe fața anterioară a epicondilului medial al humerusului ("Epicondylus medialis humeri") (pe originea comună a flexorilor), pe fascia antebrahială ("Fascia antebrachii") și pe septurile intermusculare fibroase învecinate care îl separă de rotundul pronator ("Musculus pronator teres"), lateral, și de palmarul lung ("Musculus palmaris longus"), medial. Fasciculele musculare se îndreaptă apoi în jos și lateral, iar la partea mijlocie a antebrațului converg către un tendon lung. Acesta
Mușchiul flexor radial al carpului () [Corola-website/Science/331749_a_333078]