8,147 matches
-
uită la ceas. Trebuie s‑o șterg. Mi‑a părut foarte bine să te revăd, Becky. Și sunt extrem de bucuroasă că‑ți merge bine. După ce pleacă rămân nemișcată o vreme, bându‑mi apa minerală. În exterior sunt calmă, dar înăuntru fierb de orgoliu rănit. Vor să mă duc acolo și să plâng. Asta vor. Un articol într‑un ziar de scandal de doi lei și, brusc, nu mai sunt Becky Bloomwood, experta financiară. Sunt Becky Bloomwood, ratata și ciudata. Sunt Becky
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aia, iar agenții lui Chiang Kai-shek erau mereu pe urmele noastre. Unde ați locuit? întreabă ea, curioasă. Cartierul Luwan, lângă șoseaua Cima. Strada cu case din cărămidă roșie și uși arcuite negre? Exact. Pe strada aia se vând niște ouă fierte în ceai excelente. Ei bine, eram prea sărac ca să-mi permit să le gust. Ce provincie ați reprezentat la congres? Hunan. Ați avut și vreo slujbă, în afară de munca de partid? Am lucrat într-o spălătorie, la Fu-xin’s. La o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
precedentă. El vrea comentariile mele. Despăturesc hârtia și aud cum îmi cântă inima. Muntele. Îmi bicuiesc calul care deja gonește și nu descalec Când privesc înapoi, cu mirare, Cerul e la trei picioare depărtare. Muntele. Marea se prăvălește și fluviul fierbe Cai nenumărați galopează, Ca nebuni, în luptă. Muntele. Crestele înțeapă verdele cer, tăioase. Cerul se prăbușește Sub nori, oamenii mei au ajuns acasă. Ea citește poemul la nesfârșit. În următoarele cîteva zile, garda îi va aduce și altele. Mao copiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de a salva țara asta. Am o singură modalitate de înțelegere a politicii - violența. Revoluția nu e o petrecere cu ceai, este violență în forma ei cea mai pură. Venerez politica antică, politica simplei dictaturi. În timp ce stau în fața ceainicului care fierbe, mintea mea călătorește în exil. Când mă întorc în camera de zi, mă trezesc că am mâinile goale. Am lăsat ceainicul la bucătărie. Întrerup politicos conversația. Pomenesc de faptul că sunt obosită. Soțul meu îmi sugerează să merg la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
erau în leagăn. 25 august. Kuai Da-fu conduce cinci mii de Gărzi Roșii să împrăștie fluturași pentru apropiatul eveniment denumit „Procesul soților Liu”. Kuai Da-fu mărșăluiește prin Piața Tiananmen și strigă în portavoce: Dați-i jos, zdrobiți-i, fierbeți-i și prăjiți-i pe Liu Shao-qi și acolitul său, Deng Xiaoping! Stau în camera verde de la Stadionul Muncitoresc din Beijing. E opt dimineața. Stadionul e înțesat de patruzeci de mii de Gărzi Roșii, studenți, muncitori, țărani și soldați. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu o aparențè de gravitate, o elaborez în mod savant, încercând astfel sè maschez prin cuvinte emoția vie pe care o trèiesc acum în apropierea ei, Emit ipoteza conform cèreia consider cè totul ar fi din cauza faptului cè ouèle sunt fierte, am avut întotdeauna oroare de albușul întèrit prin fierbere al oului, poate pentru cè mi se pare cè prin procesul de fierbere e ucisè viața oului, eu închipuindu-mi ce big-bang de celule se produce în interiorul unui ou protejat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cifre, există calcule și măsurători, toate susținute de demonstrații și experimente riguros efectuate de oameni cu cea mai înaltă pregătire științifică.” Acum, însă, era vorba de altceva. Cel puțin așa credea Iancu. ― Dar spune-mi, dumneata Nicolache, nu mă mai fierbe! Nicolae își potrivi mai bine pernele. Răsărea dintre ele ca un prunc zâmbitor. ― Ei bine, la noapte abia aștept să mă nasc dimpreună cu frații mei mai mari, doctorul Franklin și Goethe. Ușor dezamăgit, Iancu se așeză pe marginea divanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
conduși de un tânăr dascăl muzicos, cu pletele șiroind de zăpadă topită. Slugile cărau mereu coșuri pline de covrigi, colaci, poale-n brâu, mere și nuci. Bucătăresele aduceau alte și alte căni cu vin îndulcit, parfumat cu scoțișoară, și țuică fiartă cu boabe de piper. Cortul aproape se umpluse cu invitați când, dinaintea porții, se opri o sanie. Iancu zări primul femeia. O întrezări ca pe un trandafir al zăpezii. ― Spune-mi repede, dumneata Nicolache, cine este zeița aceea învăluită în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cât plăcerea de a-și trăi viața pe muchie de cuțit. Are gustul riscului, asta-i!” comenta același Horace. Ledoulx auzi cele trei zgârieturi ușoare pe ușă, așa cum proceda Julien. ― Dar intră naibii! Spune-mi repede și nu mă mai fierbe! ― Ce anume, monsieur le comte? ― Cum, ce? Femeia, desigur! Începusem să cred că ai uitat și de ea și de mine. A venit? Cum arată? ― Nu știu, monsieur le comte! ― Asta-i culmea! Ce vrei să spui? ― Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ca din pământ, acel june. N-au schimbat nici măcar două vorbe, nici măcar două vorbe și au șters-o împreună, de parcă se cunoșteau de când lumea. Să fi fost înțeleși dinainte? Erau într-adevăr agenți? Kutuzov își înfundă și mai tare bărbia. Fierbea. Turba. El, ditamai generalul, rătăcise singur ore în șir prin orașul adormit. Nu-și mai găsea locul. Nu mai avea stare. Vizitiul mâna caii de la acea troică improvizată, cu pocnete de bici și cu cele mai spurcate înjurături rusești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de acum, un acum curat, la fel ca la început. Năvăliră apoi la căldură, lângă vatra din bucătărie. Pe masa mare din mijloc, așezate pe ștergare scrobite, îi așteptau farfuriile adânci, pline cu mucenici. Inele și opturi mici de cocă fierte în apă îndulcită aproape toată noaptea, la foc potolit, ca să nu se zdrobească. După efortul săriturilor în aerul rece al dimineții, nimic nu era mai îmbietor și mai bine primit decât acele porții aburinde, presărate din belșug cu nucă pisată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
el, „e tare mănunțăl” (măsurà numai vreo doisprezece metri), avea „mare nevoie” de altul, «mai răsărit olecuță, din care să se vadă cum curge Răutu’ la Or’ei!»... - Dar acoperișurile?, zice mama. - Acoperișurile! Cele mai sărăcuțe: din șindrilă - din stejar fiert În oloi și descântat, lucrat bucată cu bucată, uneori șlefuită, nu de puține ori colorată... La unele, o apă a acoperișului avea șindrilă În „solz de pește”, adică rotunjită la buză; altă apă În „brad”, alta În „spic”... - Dar cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plăcințelele cu pește (a dat Moș Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Iacob o fuguliță până la iazul mănăstirii și s-a Întors cu sacul plin)... În bucătăria noastră de iarnă forfotesc pe plită oalele cele mari; În bucătăria de vară, În cazanul de tuci În care fierbeam noi, Înainte, mâncare pentru porci, fierb acum găinile și ale vecinilor și ale noastre - să te superi pe bieții soldăței? Doamne ferește! La răspântia de lângă zidul Curții, vreo trei sau patru bucătării de-ale lor, pe roate, scot tot atâția copaci de fum. Mai sunt pe imaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
miroase până aici scorțișoara și piperul și Mătușa Domnica. Soldații sunt mai bătrâiori decât cei care-l căutau pe tata printre copaci; dar soldați și ei, chiar dacă mulți cărunți, aduși de spinare - nu soldăței din aceia, de-atunci. Vinul Îl fierbe Mătușa Domnica, la noi În bucătărie. Cu zahăr și piper și scorțișoară, de la noi - vinul de la ei, dar totul miroase a Mătușa Domnica. Soldații horpăiesc din cănile de tablă turtite și argintii și Încovoiate, de parcă n-ar fi Întregi, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Soldații horpăiesc din cănile de tablă turtite și argintii și Încovoiate, de parcă n-ar fi Întregi, de parcă așa ar fi ele, gata-strâmbe de la fabrică. Horpăiesc soldații, dar nu prea vorbesc. Moș Iacob umblă de colo-colo, printre ei: le toarnă vin fiert din ceainicul nostru cel mare. Celor Întinși pe zăpadă, În stânga focului, nu le dă vin. Nu le dă nimica. Nimica nu le dă nici Întinșilor din dreapta, cinci, cu toate că se oprește În dreptul lor și le vorbește - unora În românește, altora În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
acum fără prea mare poftă: ne e somn. - Să n-adormi cu gura deschisă, să nu-ț’ intre v’on șărpe!, Îmi recomandă el. Știu - și nu mă sperii. Cunosc și cum Îl faci pe șarpe să iasă din tine: fierbi un ceaun cu lapte, Îl pui pe cel În care a intrat șarpele cu gura deschisă deasupra ceaunului, aburii de lapte pătrund pe gâtul omului, ajung până la nările șarpelui și cum jigăniei Îi place mult laptele (nu suge el de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
jumătate de oră după ce le mâncai. Unele erau delicate, cu o aromă obsedantă care te necăjea ca o amintire a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a ceva ce ai cunoscut cândva, dar care acum îți scăpa. Lămâi verzi murate, umplute cu nucșoară și chimen, creaturi crepusculare, fierte la foc mic pe lemn de copac parfumat, pește mic de râu, copt în nuci de cocos, orez fiert în aburi cu flori de condurul-doamnei în tulpina palidă de bambus scobit, ciuperci cu lamele galbene sau roșii, cu puncte pe ele, sau dungate. Sampath era cuprins de poftă așteptându-și mesele. Norii de arome împinși înainte și capacele zăngănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
zile în întorseseră stomacul pe dos, acum că toată treaba nu mai era făcută cu inima ușoară, ci devenise meschină și complicată. Privi către cer. Aerul argintiu al înserării părea că se distilează în învelișul dur de pește care se fierbea încet în fața lui, în blana prăfuită a primatelor care stăteau lângă el în copac, încă neștiind, se pare, ce comploturi și ce planuri se țeseau împotriva lor. Stăteau acolo, sporovăind, jucându-se, despăduchindu-se unele pe altele ca de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară se înălță și răbufni pe chipurile oamenilor. 25 În livadă, între timp, lucrurile erau remarcabil de liniștite. Într-un colț, într-o oală, ceva scotea aburi și fierbea cu o bolboroseală delicată. Deja bolborosise toată noaptea, pregătindu-se pentru sosirea celor care urmau să prindă maimuțele. Kulfi dormea lângă oală. Pe când oamenii erau absorbiți de prinderea maimuțelor, își zicea, într-un fel sau altul, fie va lua, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
tot în vale, unde șeful poliției era încă înfășurat confortabil în pătura sa. Visau banchete magnifice, polonice și linguri atât de mari că era nevoie de batalioane de bucătari ca să le care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
împreună, a bubuit vocea lui David din boxele plasate în fundul sălii. Toată lumea a izbucnit într-un val de râsete politicoase. Știind că ochii tuturor erau ațintiți asupra ei, Alison și-a lipit pe față un zâmbet beatific. Cu toate că în interior fierbea de nervi. Ea voia ca aceea să fie ziua ei cu Luca, momentul lor special în care să poată pretinde că viața lui Luca a început atunci când a cunoscut-o pe ea. Dar David distrusese deja iluzia cu glumița aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
pentru toate bucuriile de care avea parte. —Mami? Milly revenise în dormitor, îmbrăcată numai în pantaloni scurți. —Eu vreau să-mi iau puloverul cu reni, și tati nu mă lasă. — Asta pentru că afară o să fie soare, draga mea. Te-ai fierbe. Cum? Ca un ou? — Da, exact ca un ou. Ar trebui să te îmbraci cu un tricou. —OK. Milly a părut să accepte explicația și-a luat-o înapoi, către camera alăturată, trecând pe lângă Nick. Cred că s-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]