2,868 matches
-
anului 1937. Ricardo al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată: soarbe setos cu privirile firava și eleganta siluetă a baronesei de Servus, călare pe propriul său clinker. Chiar În după-amiaza aceea, a fost mutilat un număr vechi din Grafic; chiar În noaptea aceea, efigia baronesei, pusă În relief de fidelitatea unui dobermann pinscher, a prezidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un alt... ați auzit ceva? Harry se Întoarse, ridicând capul. Deși era liniște, nu se auzea nimic. După un scurt moment de liniște, se auzi o voce slabă: — Aloo! — Cine-i acolo? spuse Norman, Încordându-și auzul. Vocea era tare firavă, dar suna omenește. Și parcă nu era doar o singură voce. Venea de undeva din interiorul navei. — lu-huuu! E cineva pe-aici? Alooo! — Of, Doamne, sunt ei, pe monitor! zise Beth. Mări volumul sonorului de la monitorul lăsat de Edmunds. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știe. Și totuși, după cum vedeți, nu este adevărat. Ne putem imagina o mulțime de alte lucruri. Dar n-o facem. Așa că trebuie să existe o altă motivație. Iar eu cred că răspunsul constă În aceea că suntem niște animale extrem de firave. Și că nu ne place să ni se reamintească cât de fragili suntem - cât de delicat este echilibrul intern al organismului nostru, cât de efemeră este existența noastră pe Pământ și cât de ușor se sfârșește ea. Iată de ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
spital, Înainte să pot ieși din apă. Nu știam unde dispăruse. La spital am ajuns mai târziu. Mama era deja acolo. Tim se afla În stare de șoc; cred că otrava fusese Într-o doză prea mare pentru trupul său firav. În orice caz, nimeni nu m-a condamnat. Chiar dacă nu m-aș fi mișcat de pe plajă și l-aș fi păzit cu ochi de șoim, tot ar fi fost Înțepat. Dar nu stătusem acolo și mi-am reproșat asta ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mucus pluteau În apă. Și multe sfere albe. — Ce sunt astea, Beth? — Ouă. Prin intercom Îi auzea respirația adâncă și rară. — Hai să plecăm de aici, Norman. Te rog! — Încă o secundă. — Nu, Norman. Acum! Prin radio auziră o alarmă. Firavă și Îndepărtată, părea a fi transmisă din interiorul habitatului. Auziră voci, iar apoi, foarte tare, glasul lui Barnes: Ce dracu faceți voi acolo? — Am găsit-o pe Levy, Hal! spuse Norman. — Treceți imediat Înapoi, fir-ar să fie! Senzorii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
armă și nici unde să mă ascund.“ Tentaculele ajunseră la calotă cilindrului, plesniră pe suprafața curbată și se mișcară lateral. Într-o clipă vor ajunge la el. Apucă o saltea de pe una din cușete, ținând-o ca pe o pavăză firavă. Cele două tentacule se unduiau haotic În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare, zecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
anume, cu latura subconștientă, cu „umbra“ sa. Cum ar trebui să conducă o asemenea conversație? Ce ar putea folosi? Așezat În fața ecranului monitorului, Își zise: „Ce știu eu cu adevărat despre Harry? “ Harry, care a crescut În Philadelphia, un băiat firav, introvertit, ale cărui calități erau denigrate de prieteni și de familie. Harry spusese odată că, În vreme ce el era preocupat de matematică, toți ceilalți erau interesați numai de jocul de baschet. Chiar și acum, Harry ura toate jocurile, toate sporturile. Tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
oaselor albe BRIZE DE VIS Domnului Ștefan POPA POPA’S BRIZE DE VIS Am ajuns cu iubirea mea în mijlocul nopții de vis, și am sărutat CERUL, pe o întindere luminoasă a SOARELUI. În jurul meu dansa în CETĂȚI DE DOR, trupul firav a iubitului necunoscut. Cu un gest de noblețe mi se rotea în jurul ochilor mei precum florile universului acele gânduri, despre un alt anotimp cu alte speranțe ucigătoare. Ce pot să fac acum, dacă trupul iubitului e ascuns în trupul mării
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
-ne trupul și noaptea ce mi zace, întinsă prin ceruri cu pletele albe, cu strae de lună în stele de ani prin vieți mormoroase, vieți de furtună și atunci, voi culege în treacăt un fulg de zăpadă zdrobit de-un firav dor suferind cu trupul lui de ger și furtună să-mi țină loc de iubirea-mi flămândă: Șiatunci cine să-mi știe, că dragostea-mi-e arsă, în cunună de stele, cu genele nopților, pe-un trup ce e vers și m-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
plapuma ucigătoare a norilor, ce mi-a fost firimițată de acea transparentă făptură de vers ce a murit în fâșia de sânge eternă, înainte de a da naștere unui DOR palpabil al iubirilor ETERNE. De aceia prietenia ploilor e cea mai firavă lumină din prima și ultima lumină a hazardului ce a stăpânit întunericul unui suflet neglijent în calea dragostei pământene. Dar pământul acceptă DUREREA DE TRUP, DUREREA DE SOARE, DUREREA DE MARE, din SPUMA UNIVERSULUI DISTRUS. Undeva se plimbă prin ploaie
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
divinului până la destinația nocturnă a visului. AERUL rece te vinde în regatul amorțit de iubiri. Poetul Sfânt rămâne POET în PATUL lui de tăcere și gând zdrențuit. Răcnește în mine visarea. Răcnește în mine Ochiul de noapte prea trist, prea firav și de atâtea ori înecat. Prin mâluri albastre de Zări, prin mâluri de nopți cu un poem Hărțuit. O liniște rece îmi sărută timpul. O liniște a nopților a încercat să decanteze albăstritele nopți. Din steaua universului la o noapte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
putea muri până când nu voi despărți norii de zbatere ai trupului meu, lăsând pe cer acea urmă invizibilă a dragostei. Nu voi putea muri, deși știu bine că viața mea a fost o contemplare de zări, având tot timpul trupul firav întins peste înnoptările sufletului. Brațele mele își vor căuta sărutul visului și vor fi desfăcute în acei ochi ai tăcerilor pentru a înțelege deznădăjduita viață. Iubirea mea nu va fi alături de acel tic-tac al furtunilor deoarece seceta aerului nu se
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Te așteptam... Ce dor mi-a fost de-o liniște albă a zorilor... LINIȘTEA SPRIJINITĂ DE TIMP Am locuit într-o cetate de vis, în care trupul tău odihnindu-se se prelungea peste întunericul apăsător al dorului. Căutam o lumină firavă să pot să sfarm plictiseala ce ar fi încercat să-mi păcătuiască. Spre jocul pierdut transversarea gândului ascundea divinitatea. În zgomotul policandrelor mi se spărgea teama de a nu mă simți cum mă dizolv în noapte, în paradisul așteptărilor. Prin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
rupse o plantă din cele câteva tufe răzlețe ce crescuseră printre celelalte flori. Ceva nelămurit îl făcu să zăbovească asupra ei. Înflorise și ea. Îi privi albul petalelor lunguiețe și cu nervuri verzui pe margini. Observă că din tulpina-i firavă se prelingea, picătură cu picătură, un lichid aproape vâscos și ușor lipicios. „Hm! Astai planta din care nu gusta Bătrâna niciodată... O evita sistematic. Parcă tușea în apropierea ei. Fornăia...”. Năucit parcă de acest gând, porni pe aleea principală care
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
adâncul albiei pârâului. Mulțumit de ideea ce-i venise, se propti cu o mână de bârnele podului și se ridică în picioare. Privi cerul senin, se uită în direcția soarelui și apoi la umbra proiectată pe pod de trupul său firav. „Este trecut de ora la care a zis bunicu’ să aduc iapa acasă. Mai întâi să culeg câteva flori pentru mămica... Ba nu! Culeg din alea de câmp, pe drum, că-i plac mai mult. Am văzut eu că cele
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un bărbat și, pentru numele lui Dumnezeu, mai era și foarte tânăr. Nu era un zeu. Mama și tata și-au plimbat agitați mâncarea prin farfurie. Nici ei nu s-au prea omorât cu vorba. Tata a făcut o încercare firavă de conversație cu Adam. —Rugbi? a murmurat el spre Adam, de parc-ar fi făcut parte dintr-o societate secretă și-ar fi încercat să afle dacă Adam era și el membru. Poftim? a zis Adam privindu-l întrebător, străduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
sufocat în marsupiu dacă Adam mă strângea în brațe bărbătește. —Să te conduc la mașină? m-a întrebat. Nu, sincer, Adam, nu e nevoie. Ne vedem curând, mi-a spus el cu blândețe. Da, am confirmat eu cu un zâmbet firav. Un zâmbet drăguț. Unul adevărat. Iar el și-a pus mâinile pe umerii mei și m-a tras către el (dar cu cea mai mare atenție la confortul lui Kate) și m-a sărutat foarte ușor pe frunte. Eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
putea fi decît o resuscitare prin subterane, de pildă a boemei pariziene, românești, de la 1900 și ceva după-amiaza, cînd purtam pălării cu boruri largi și treponeme. Sau sfioși bacili Koch seara, prin plămîni cu monogramă, semn al talentului și fizicului firav dar indiscutabil timp de cel puțin Încă un an, dacă te duci la munte, acum au apus zilele lor, s-a inventat hidrazida. Pe de altă parte, boema pariziană de Început de secol e frumoasă numai la Paris și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
deschidă cutia pe care-o poartă la subsuoară, el o deschide și scoate vioara. O vioară! urlă cineva. În secunda următoare o bîtă face zob instrumentul, o alta, capul lui Enescu. Doamna cu cîrlionți din metrou privește scena și expectorează firav, satisfăcută, fără boltă: ’Re-ați ai dracu’ de scripcari. Tăiat la: Cadru exterior: Eroul este oprit de o patrulă, i se cer actele. Are inspirația să nu prezinte legitimația de ziarist, și arată carnetul de student la medicină. Plan detaliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Între tine și Exley? — Pur și simplu am discutat. Machiajul ei era brăzdat de lacrimi. Era pentru prima oară cînd nu o vedea frumoasă. — Atunci spune-mi. — Dimineață. — Nu, acum! Iubitule, sînt și eu obosită, ca și tine. Jumătatea ei firavă de surîs Îl lămuri. — Te-ai culcat cu el. Lynn privi În altă parte. Bud o lovi - o dată, de două ori, de trei ori. Lynn rămase dreaptă În timp ce era lovită. Bud se opri cînd Înțelesese că nu o va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de subțiori, au ridicat-o din pat și au ajutat-o să facă cei câțiva pași până la baie. Atunci a fost mai evident decât oricând cum ajunsese. Fusese o femeie micuță de statură, dar cu forme pline și firești. Devenise firavă, slabă, pielea străvezie părea lipită direct pe oasele subțiri, de parcă ar fi dispărut orice șuviță de carne. Nu era chiar scheletică, mai avea o fărâmă de forță în pulpele ce tremurau, iar pânteceul îi era ușor proeminent. Părul scurt, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aerul de afară, în curentul pe care abia reușește să-l formeze deschizând larg alte ferestere și uși, cu fire de praf, funigei și puf sălbatic de flori și de arbori scânteind în plutirea lor lentă în curentul de aer firav. Fumează și citește, dar gândul îi fuge departe de paginile tipărite mărunt. Abandonează. Își face o cafea în care pune cuburi de gheață s-o răcească, o soarbe cu înghițituri mici. Ecoul străzii plutește neîntrerupt împrejur. Se așază pe patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la puțină vreme au răsunat de acolo sunetele alambicate ale unui clavecin. „Mi-a fost dor de tine. Abia te așteptam“, a spus bătrâna doamnă, uitându-se drept în față, aranjându-și cu o urmă de cochetărie gulerul capotului în jurul claviculelor firave și a umerilor subțiri și osoși, lovindu-se cu un bețișor lung, cu cealaltă mână, la intervale neregulate, peste genunchii întinși, acoperiți cu un pled. „Și mie.“ „M-am gândit la o mulțime de lucruri despre care am fost convinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
strident, cu numele ei cel lung și anii nașterii și ai morții, 1898-1975, desenate cu tuș negru, ușor tremurat. I-a sărutat mâna și fruntea rece. A privit-o: îmbrăcată în rochia ei vișinie de ceremonii de preț, subțire și firavă cum fusese în ultimii ani, buzele strânse, nasul subțiat și străveziu, fruntea ușor bombată, palidă. Nimic altceva decât un somn îndelungat. S-a dat un pas înapoi, apoi încă unul, continuând s-o privească, vorbindu-i în gând, răspunzându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
că a fost o lovitură? A suferit? După atâția ani... Cecilia, zău, stăpânește-te, ce rost are să plângi iar, vrei să te duci după ea? O să trebuiască să aveți grijă de Cecilia, poate o luați la voi câteva zile, e firavă, sensibilă, suferă mult. Nu vrea? Poate că-i mai bine, știe ea ce face. Cum să-și lase casa singură, cu chiriașii ăia care nu sunt în stare nici să plătească singuri lumina? Cum de unde știu? Ea mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]