119,707 matches
-
-l suportă cu seninătate. Poemul se clasicizează chiar în timp ce-l citim. Versul "Ca de propria sa etimologie, un cuvânt" conține o comparație care poate fi citată în manualele școlare. Iar ultimul vers al poemului, " Numai tu, cititor nenăscut, ca un fiu..." este un posibil motto pentru orice volum de poezie și chiar pentru poezie, ca gen. Gloria de a vorbi într-un pustiu Concomitent cu volumul de versuri, poetei i-a apărut și o culegere de articole (publicate în marea lor
Aplauze pentru Ana Blandiana by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16588_a_17913]
-
Te iubesc și te ador, / Ghiță C. Topor"). Simpla citare, chiar fragmentară, a celor două epistole evocă una dintre principalele ambiguități ale genului: fragmentul eminescian, intermezzo liric, pune în valoare autenticitatea folclorică a scrisorii versificate (cel care scrie e un fiu de domn, dar interpretarea canonică merge în direcția unei culturi omogene - în care aristocratul tradițional se împărtășește alături de țăran din cultura populară). La Sadoveanu e vizibilă, în schimb, latura semicultă, de obicei ironizată, a unei specii de graniță: care preia
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
unui polonic la cea a unui om întreg, dispariția lui fizică înainte de a ta reprezintă o violentare a cursului biologic, o ieșire din "firescul" natural, o monstruozitate. Numai un Dumnezeu crud, de Vechi Testament, îți poate cere să-ți jertfești fiul pentru El. Mulți dintre bătrânii care trec prin această încercare nu-i pot rezista și - cu pilonii sufletești retezați - se duc după copiii lor, nemaivoind să facă umbră pământului. Matei Călinescu a scris o carte: Portretul lui M. M este
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
bătrânii care trec prin această încercare nu-i pot rezista și - cu pilonii sufletești retezați - se duc după copiii lor, nemaivoind să facă umbră pământului. Matei Călinescu a scris o carte: Portretul lui M. M este, a fost Matthew Călinescu, fiul reputatului critic și teoretician literar; un copil chinuit, născut sub semnul încâlcit-funest al unei "constelații" de boli și care și-a găsit sfârșitul înainte de a fi împlinit 26 de ani. Cum se poate scrie despre o asemenea tragedie? De unde își
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
de boli și care și-a găsit sfârșitul înainte de a fi împlinit 26 de ani. Cum se poate scrie despre o asemenea tragedie? De unde își ia tatăl lovit de soartă puterea de a pune pe hârtie întâmplări și episoade cu fiul său "ciudat" și drag, pierdut pentru totdeauna? Tonul patetic nu i se potrivește defel celui care scrie acest jurnal în doliu și care, conturând un portret biografic al lui Matthew, găsește în chiar acest demers o alinare, un mod de
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
chiar acest demers o alinare, un mod de a fi împreună cu băiatul său. Scrisul nu înseamnă, în cazul de față, fugă de realitate, o formă de evaziune, retranșarea în sine. El constituie, dimpotrivă, o verigă de legătură între tată și fiu, o punte de cuvinte și imagini pe care primul o aruncă spre celălalt, peste groapa căscată între ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Călinescu nu face altceva decât să se gândească intens la M. Îi caută silueta tremurătoare prin
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
-i sublinia gradul de artificialitate, convenția. Caietul cu coperte îndoliate, 1985-86 și Diary M, 1993-98 sunt scoase la lumină și transcrise masiv dintr-o dorință imperioasă, o necesitate aproape organică a tatălui de a merge, cât mai mult, pe urmele fiului. Certitudinile de azi (care au fost exact bolile lui M și cum puteau fi contracarate manifestările lor) luminează enigmele înnebunitoare de ieri. Numai că primele se asociază morții, pe când celelalte, chiar nerezolvate atunci, se roteau în jurul unui personaj viu, acum
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
concomitent și să-l depună pe catafalcul final. O jupuire continuă, cu rana inimii deschisă și redeschisă printr-un laborios parcurs retroproiectiv. Matei Călinescu fiind un cerebral, o minte limpede și limpezitoare, complexul de boli de care suferă unicul său fiu îl lovește în plin. Îi dezarticulează sistemul de referință și cadrele bine fixate ale înțelegerii, îi spulberă succesivele teorii "explicative" și amenință să-l clatine profesional și uman. Însă dacă patologia lui M îl macină pe tată pe dinăuntru, fărâmițându
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Și tot treptat, printr-o fină, uimitoare translare, copilul chinuit și totuși senin se transformă într-un învățător al părintelui său. Numele unei școli la care Matthew a învățat, Harmony, e întru totul simbolic. Tatăl învață să se armonizeze cu fiul său atât de special, să intre pe lungimea sa de undă, să micșoreze, cu dragoste, atenție și infinită răbdare, traumatizantele distanțe. E drept că nu ajung să comunice așa cum o fac autiștii între ei (într-o limbă de deasupra limbajului
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Mircea Eliade. La întrebarea mea convențională, ce a însemnat Premiul Nobel pentru Saul Bellow, mi-a răspuns: "Dați-mi voie să vă ofer un răspuns anecdotic. Cu ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, pe atunci în vîrstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă, fără să-mi dau seama că-l oboseam și-l plictiseam. Cînd l-am dus la Roma, la Catedrala Sfîntul Petru, i-
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
Mircea Eliade. La întrebarea mea convențională, ce a însemnat Premiul Nobel pentru Saul Bellow, mi-a răspuns: "Dați-mi voie să vă ofer un răspuns anecdotic. Cu ani în urmă, mă aflam în Italia, în chip de turist zelos, împreună cu fiul meu, pe atunci în vîrstă de șase ani, pe care-l purtam prin biserici și galerii de artă, fără să-mi dau seama că-l oboseam și-l plictiseam. Cînd l-am dus la Roma, la Catedrala Sfîntul Petru, i-
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
unui cartier siderurgic din anii imediat postcomuniști. Familia Enoiu rezumă oarecum drama multor familii față cu noile schimbări economice. Tatăl a murit (cadavrul a fost profanat, furându-i-se ochii), mama, vânzătoare la Alimentară, trăiește nesiguranța locului de muncă, Tache, fiul de 41 de ani este un loser prin excelență, impotent, burlac, fără rost și fără slujbă, fiica Teodora a plecat de timpuriu de acasă și s-a rupt de familie, suspectată de prostituție, s-a aflat apoi că a lucrat
Un roman cu loseri ratat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11853_a_13178]
-
mai apoi la Lugoj, locul de obârșie al familiei Brediceanu; ...aici fiind prezente oficialitățile orașului însoțite de un detașament al gărzilor militare; un numeros grup de prieteni, de admiratori, au fost de față alături de membri ai familiei, de soția, de fiul, de Sanda și Petru Brediceanu; au fost de față, de asemenea, oficialități ale zilei; ...ale zilei de azi, ale ziei de ieri. La Paris, la New York, la București, presa scrisă, posturile de radio și de televiziune au evocat tristul eveniment
Destine paralele by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/11846_a_13171]
-
doar ca titlu, de A Prayer for My Daughter a lui Yeats. Rescrierea e o obsesie a autorilor Desperado, care fac cu ochiul mai multor texte deodată. Te-ai gândit cumva la Yeats când ai ales acest titlu? Le ceri fiilor tă te ierte fiindcă "mi-am lăsat spaimele în voi." E ceva ce lui Yeats nu i-ar fi dat prim minte să facă. Te încântă să te desparți de el și o faci cu bună știință. Poate nu am
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
au dorit o țigară de foi puțină lavandă/ și-au dorit o călătorie măcar una singură/ dincolo de orizontul satului în care slujeau la primărie la poștă la școală//...// îi iubesc pe acești pensionari nu mai așteaptă gloria/ așteaptă numai vizitele fiilor azi cu toții/ ingineri și ofițeri și funcționari în birourile orașului îndepărtat" (p. 221). Felul de a privi viața, mai mult decît versurile în sine, îl apropie pe autorul român de poeții francezi de stînga din anii războiului (Desnos, Aragon, Prévert
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
80, "copsese" ca un abces gigant, tatăl capabil deodată de o ură fără leac, pe care toată viața, în vremuri normale, o crezuse inutilă și meschină, tatăl regăsit, cu un gest, cu o părere, în felul de-a fi al fiului. De fapt, o "arheologie" a trăsăturilor care, nu-i așa, "s-au așezat în mine făr' să știu", "trăiește" din piste fel de fel, ce păreau adevărate, și apoi se dezmint, pentru a lăsa loc altor descoperiri. E o sinceritate
Vacanță cu tata by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11881_a_13206]
-
Figura maternă apare de altfel în narațiunea, bine primită de public, Scrisoare adresată mamei despre fericire (1995) și în unele poezii ale scriitorului. Romanul apărut în toamnă gravitează în jurul Lisei, mama (nu de foarte mult timp decedată), în funcție de care Alberto, fiul, și-a construit raporturile cu lumea. Contextul istoric și social, prezent doar aluziv, a avut o mare pondere în destinul personajelor. Găsim ecouri ale Italiei postmussoliniene, cînd oameni lipsiți de merite, puși însă, prin voia sorții, la adăpost de capcanele
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
le facă rău, chiar să-i ucidă, Lisa fugea de acasă, iar băiatul o căuta, uneori în compania unui prieten, la periferia dezolantă a orașului. Repetatele internări în spitalul de psihiatrie, tratamentele (și prin barbarul electroșoc) nu dădeau speranțe, dar fiul, crezînd cu cerbicie în vindecarea ei, a susținut-o pe tot parcursul anilor. Printr-un simț comun numai lor, cei doi puteau să perceapă schimbările infinitezimale de stare sufletească, să-și sincronizeze senzațiile, ca în scena evocată de Alberto, cînd
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
că mă prăbușesc odată cu tine. Lunile cînd mama (o femeie nu numai frumoasă, ci și inteligentă, sociabilă, generoasă, iubind muzica, dansul) pierdea controlul, priza asupra imediatului, împovărîndu-i pe ceilalți cu griji, dar și armonizarea gîndurilor și simțirii ei cu ale fiului în momentele bune, au condiționat viața lui Alberto. Dureroasa experiență filială îl vor lipsi pe acesta, la maturitate, de curajul de a avea un copil; prea senzitivă pentru a nu-i cunoaște reacțiile, Liza îl va face să mărturisească motivul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
de a avea un copil; prea senzitivă pentru a nu-i cunoaște reacțiile, Liza îl va face să mărturisească motivul. Consonanța trăirilor, mulțimea experiențelor comune, frizînd uneori morbidul, reacțiile identice ale celor doi îi vor da în cele din urmă fiului certitudinea că ea va putea continua să trăiască prin el și după moarte, așa cum el, cîndva, trăise în ea. Capitol de capitol i se adresează umbrei mamei lui, reconstituind întîmplări disparate, al căror înțeles deplin i se dezvăluie în momentul
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
decît a medicilor specialiști (cu care personajul nostru polemizează la un congres), posibilă doar datorită constantei afecțiuni și al des-pomenitului al șaselea simț, ce făcea din ei două glasuri cîntînd o piesă muzicală pentru o singură voce. După decesul mamei, fiul va proceda exact cum ar fi dorit ea, vizitîndu-i pe foștii cunoscuți din ospiciu; va ajunge chiar să-l facă pe un tînăr supradotat, grav bolnav psihic, să spargă zidul izolării, să se destăinuie, într-un moment de grație, pregătit
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
regăsea Alin curajul și noblețea, cu acestea se mândrea el... Secretul severei sale forțe artistice cred că stă tocmai în această adorație simplă a muncii... Celălalt părinte, tatăl său spiritual, maestrul lui Alin, a fost Henri Catargi... Și iată cum fiul mecanicului și al plinei de duh periferii bucureștene intră în aristocrația europeană a picturii. îl înțelegi pe Malraux de ce s-a oprit la Paris în fața unei "Grădini suspendate" întrebând: a cui e?... Cui i-a lăsat Moștenire Catargi penelul?... Lui
Gheorghiu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11907_a_13232]
-
de percuție, ce se foia de ceva vreme, gata să sloboade primele murmure pe scenele de concert. Care va să zică, am fost naș. Un naș de botez atipic pentru că, dacă de obicei, cel aflat într-o atare ipostază nu poate prevedea destinul fiului, nedîndu-și seama cît de norocos sau ghinionist, cît de ordinar sau extraordinar îi va fi traiectul, eu am știut de la bun început că ansamblul "Game" (cum l-am botezat atunci) s-a născut într-o zodie binevoitoare. Cînd cu cîțiva
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
drum și ne prindeam de marginea remorcii, atârnam în mâini cât rezistam să ne Ținem greutatea corpului, astfel ne căruțam. Cred că era periculos, ne mai agățam și de camioane, nu aveau prea mare viteză, era drum denivelat, dar dacă fiul meu s-ar juca în acest fel aș fi foarte indignată privindu-i lipsa simțământului de pericol, aș sta cu ochii tot pe el. Ce surpriză! Motociclistul veni chiar la noi, trase în curte sub privirile noastre stupefiate, își scoase
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
dacă depășeau 30 de ani) iar acesta, cu părul și mustața pline de fire albe, burta mare, spre deosebire de suplețea și părul negru de corb al tatălui meu, mi-l făceau asemănător cu bunicul. Când o să crești o să-Ți placă de fiul meu mai mic, care-i un băiat tare frumos, îmi spuse, e doar cu câțiva ani mai mare decât tine, nu preciză câți, cel mare e potrivit pentru sora ta mai mare, dar ea nu vrea să îl cunoască; însă
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]