3,170 matches
-
ne-am înșelat, Că viața nu a fost cum am fi vrut Acuma iar, o luăm de la-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu bani S-au dus din viață cei mai frumoși ani, Acum îmi deplâng viața de flăcău Cu capul așezat pe brațul tău... Sper în finalul vieții fericit, Sunt mulțumit că te-am reîntâlnit, Destinul mi-a surâs să regăsesc, Persoana ce-am iubit-o și-o iubesc...
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
amestec puternic de Johnnie Walker și ouă fierte. —Emily. —Aoleu, da, Emily. Să tot aibă vreo șapte ani. —Șase. Face șase ani În iunie, tată. Dă din cap cu hotărâre, ca și cum șase e destul de aproape de șapte ca să nu conteze. — Și flăcăul cel mic? Julie zice că aduce puțin cu mine. Iisuse, chiar nu există nici un părinte, indiferent cât de denaturat sau absent, care să nu se simtă măgulit de moștenirea genetică pe care a lăsat-o? Privesc fix, furioasă, băutura acidulată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Fratele dumneavoastră, În vremuri mai fericite, spuse Hennessy arătînd spre Frank. O cină la restaurantul clubului de teatru. Deși fotografiile te pot induce În eroare - asta a fost făcută cu o săptămînă Înainte de incendiul de la casa Hollinger. Și cine e flăcăul gînditor de lîngă el? Titularul rolului lui Hamlet? — Nici pe departe. E Bobby Crawford, instructorul nostru de tenis și mult mai mult decît atît, aș putea spune. Trebuie să vă-ntîlniți. Ne-am Întîlnit În după-amiaza asta. (I-am arătat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Miguel, șoferul familiei Hollinger, murmură Hennessy. Locuiește În apartamentul de sub piscină. Puțin tact ar fi de apreciat dacă vrei să-i pui vreo Întrebare. Deja i-a făcut poliția zile fripte. — A fost suspectat? — Dar cine n-a fost! Bietul flăcău, i s-a prăbușit lumea la propriu. Hennessy Își scoase pălăria și, uitîndu-se lung la clădire, Începu să-și facă vînt. Părea impresionat de anvergura dezastrului, dar atît; nimic altceva nu-l mișcase, era ca un evaluator de la asigurări care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
gradat cu insemne sanitare pe mâneca goală a halatului alb. Pocindu-i numele de acasă, neamțul fără de o mână, în halat sanitar, caligrafie, în litere gotice: Gefreite Panzer Hugo. Aceasta ținând loc de caporal Panțâru Iuga, cum i se spunea flăcăului la Goldana și pe ambele maluri ale domolului râușor Gegia. În vreme ce tancurile cu cruce neagră în chenar alb și infanteria română, ținându-se după Armata Roșie (cea iute de picior, mai ales, când o rupe la fugă), se afundau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au fost în număr de treizeci, când Iuga a deschis ochii, pe un pat nemțesc de spital, între alți răniți, care priveau neclintit, de sub pături de culoarea feldgrau, în plafonul vopsit în alb. Unde mă aflu? gemu, speriat și curios, flăcăul rănit de la Goldana. De îndată, a fost înconjurat strâns de o ceată de medici și de asistenți, cu ochelari sticlind în lumina ferestrelor înalte, înfricoșători în uniformele lor militare, acoperite de albul nu mai puțin fioros al halatelor medicale. Kameraden
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
oraș, o comisie de ochelariști, năsoși și rotofei, așezați la o masă lungă și împovărată de hârtii, îl dezbrăcaseră gol-pușcă, punându-l să stea drepți! înaintea lor, fără să aibă voie măcar să-și acopere penisul cu palma, așa, cum procedează flăcăii din Goldana, când ies pe mal din scăldătoarea de la apa Gegiei. În fine, într-un târziu de noapte,pe când blidele dormeau spălate, clătite-lună și lucii, Petronia îl văzu cum își scutură zăpada de pe opincile de cauciuc că ninsese năprasnic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de la Goldana: Harbuzul este, harbuzul!... Am ghicit imediat! Se cheamă că e pepenele! dezvoltară alții chestiunea în adecvate comentarii: el are malurile verzi coaja, apa ca sângele de iepure zeama și mâlul roșu ca steagul Armatei Eliberatoare miezul!... Cei doi flăcăi, năimiți de dimineață, apărură atunci, clătinându-se de povară. Mama mea! amândoi împing, de-a bușilea, câte un pepene falnic, care numai nu grohăie, în veșmântul lui, verde-lăcuit. Primul dintre cei doi pepeni palpită sub tăișul iute al baionetei, împrumutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
lui Zicând: ce vorbești, măi? Că vei fii fiind și tu vreun cadru corespunzător, de nădejde, care te-ai școlit la Academia lui Ștefan Gheorghiu și noi nici nu știm, că nu ți-ai trecut studiile în dosar Oricum, nici flăcăul nostru nu s-a lăsat: Eu la academia asta a lui Gheorghiu știu că n-am a mă duce, dar nici nu m-oi lăuda ca dumneata, precum că am fost student la șapte clase primare și că am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tăcea, ci iar mai suspina, rostind: calt, calt cum zice neamțul Apoi, iarăși: calt, calt cum zice neamțul Încât Ali Străilaș s-a interesat, întrebând: cum de este așa un cald lui neamțu', pe așa un rece ud? Iar Braiu, flăcăul cel neastâmpărat, cel șturlubatic și cel zburdalnic, văzând că l-a găbjit pe harap, asmuțindu-l la vorbă, a pufnit în hohote, lămurindu-l apoi, că neamțul spune calt, tocmai la frig, pe limba lui Însă Ali Străilaș, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ei, mai gospodari la vorbă, și-a adus aminte niște potrivite cuvinte, zicându-i să nu-i fie de deochi, că la etatea lui se ține ca bradul și că lui i se pare că nu se dă pe un flăcău din ziua de azi Apoi, un alt musafir cu colectiva a ținut să afle care-i secretul de a trăi mult și că să-i spună și lui: cum a făcut de a atins suta de ani și a și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întinse mâna, rostindu-și repezit, oferta lui binevoitoare: Dam ajutor? Vartolomei și-a frecat de pantalonii aspri, de postav, mâna plină de funingine unsuroasă, încercând inutil să se aburce de pe picioarele lui cocârjate, luând aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie, ca un pui de veveriță. Flăcăul cel de al doilea avansă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
aminte la cel de al doilea flăcău, ce tocmai cobora din mașina albă. L-a privit, de jos în sus, din ghemuirea la care îl silea beteșugul, răsturnându-și pe o parte mustața-i roșie, ca un pui de veveriță. Flăcăul cel de al doilea avansă pe cerul siniliu, de piatră acră, din dreptul unui nor gros și cenușiu, ca o grămadă de rufe. Măcar că purta și el niște pantaloni și o jiletcă mai așa, croite din foaie de cort, verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ce umblă în straie din foaie de cort kaki, și cu cel din mașina albă? se întrebă Vartolomei. Vai de capul meu și câtă treabă am și tocmai acum, vin și ăștia... Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de veston, ce nu s-a mai văzut, și un halat în vrâste late, lung până în pământ, care îl copleșiră de respect pe Vartolomei. Șontâcăind în felul său, pe picioarele lui betege, strâmbe ca la cosaș, Vartolomei se apropie de flăcăul cu haine ca măslina crudă, despre care aflase că-l cheamă Iov, și murmură aparte, să nu priceapă și străinii cei de tot ciudați: Dumnealui e tot din alte părții ale lumii, nu-i așa? E din alte țări, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
îmi pare Chitul din Biblie: Chitul uriaș al mării, care l-a salvat pe Proorocul Iona, de la pieire sigură, mai întâi înghițindu-l din valurile sărate și apoi, lepădându-l, teafăr și nevătămat, pe un țărm de liman... Ca și flăcăul cel în straie tărcate, făcute ca din piele de râs, nici Profetul nu părea să știe a vorbi românește. Nici nu au negustorit multe cuvinte, dar Vartolomei, înainte de a-i pofti în casă, a socotit că e potrivit lucru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pe margine cu blăniță de jder, chimiruri bătute în mărgele de toate culorile, așa cum nu se mai găsesc, astăzi, pe la noi... Se uitau cu atenție și la pozele de tinerețe ale Trandafirei și ale lui Vartolomei, la cadrele vechi, cu flăcăi în ițari albi, purtând Steaua Magilor, ori căiuți înstelați cu hurmuz și șiruri de oglinzi, având pe cap, cu toții, comănace înalte, chipiuri cu pampon, de ofițeri de pe timpuri, săbii de lemn și alte armamente din astea, de odinioară... În fața unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
știe că dincolo de adevărurile relative, la care poate ajunge cugetarea omenească, stă nedezlegată marea taină a Adevărului. Au vrut astfel să trezească un simț nou, să creeze un organ nou pentru spiritul uman... Pe când noi, cei de azi, suntem niște flăcăi vulgari, cu mințile vraiște. Acum, când ni s-ar permite să depistăm limitele și castrările mincinoasei filozofii, se cuvine să dereticăm prin convicțiuni, rânduindu-ne viața pe făgaș bun, să optăm pentru impulsuri originare, autentice. Acesta era ennui-ul tinereții lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
irepresibil atrași, așa cum, noaptea, sunt convocați fluturașii noctambuli de către lămpile fluorescente, distribuite printre palmierii Coastei de Azur: Ay, ay, ay! Superbă, nu? Ce zici, Profesore? o admiră bărbatul gonflabil, exhibându-și, fără nici o reținere, cu voce ridicată, impresiile lui de flăcău cioplit în dificile unghiuri. Ca și cum s-ar fi aflat într-un for academic, în care opiniile și concluziile erau obligatorii, Profesorul își potrivi tacticos ochelarii, examină încântătorul exemplar, printre rotocoalele de fum siniliu ale lulelei sale, și, dus pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Toate acestea le par unora o prostie, fiindcă animismul e confundat cu oricare alt mit rudimentar, neevoluat, grosolan, sălbatic, cufundându-l în dispreț ironic și în frustă suficiență. Dealtfel,... Profesorul observă, în fine, privirea de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
pas după pas și ascultându-și precipitatele gâfâieli și bătăile nerăbdătoare-i inimi. Când, în fine, se cățără pe muchea platoului Contemporaneității, lumina era atât de difuză și de diminuată, încât ghidul-șofer, cu inel de platină în lobul urechii și flăcăul cu proeminențe musculare ilustre tresăriră surprinși de brusca și multașteptata lui ivire concretă. Unde ați dispărut, Profesore, atâta timp? explodară ei, într-un glas și cu o enervare prost disimulată. Toți vă căutăm cu disperare, de ore întregi, se lamentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
absent. Manechinul gonflabil se repezi și el cu reproșurile: Lumea vă caută de ore bune, ca pe un copil care se rătăcește în Galaxia Andromeda și, când colo, domnia-ta, de unul singur, o porniseși, hai-hui, prin pădure, prin brădui... Flăcăul cel blond își jucă mușchii de pe torsul cu bicepși arătoși și privi în juru-i să vadă ce efect au spusele sale, care îmbinau vaste cunoștințe de astronomie și, în aleatoriu amestec, tot pe atâtea reușite elemente de folclor. E indubitabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asta ca să-și povestească unii altora aventurile galante. Aveau loc, s-a jurat Leac, chiar lecturi În public. De la asta i s-a tras până la urmă. Unul mai mare, la vreo 16-17 ani, Îi ceruse o poveste. Ceea ce nu știa flăcăul atunci când plătise avansul era că, Între timp, Leac ajunsese scriitor adevărat. Personajele contau deja mai mult pentru el decât ființele reale și efemere de la care Împrumutaseră un nume. Dacă ființelor din carne și oase le putea doar provoca orgasme, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
contau deja mai mult pentru el decât ființele reale și efemere de la care Împrumutaseră un nume. Dacă ființelor din carne și oase le putea doar provoca orgasme, cu personajele putea face tot ce dorea. Așa s-a Întâmplat și cu flăcăul. Nu l-a trimis la oraș ca să trăiască dramele inadaptabilului - Leac nu putea renunța totuși la genul pe care credea că-l descoperise, ci l-a trimis În porumbiște să reguleze o capră. Și Stan-Bolovan ăsta, sigur pe el, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mă batjocorești tu pe mine!? Cu capra, mă, cu capra!? Apoi, stai tu capră, futu-te să te fut! Leac zice că n-a reușit. Vânjos, s-a zbătut și a reușit să scape. S-a ferit o vreme de flăcău, nu putea ști dacă data viitoare n-o să-i reușească. Dar ăluia i-a trecut destul de repede supărarea. Și-a găsit o fată, avea cu ce se lăuda de-acuma. Și apoi, cât ar fi putut să râdă băieții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]