2,756 matches
-
în pădure.În acest timp, părți din coloană în formă de ciupercă, norii de cenușă s-au prăbușit, și au căzut înapoi pe pământ. Aceste precipitații radioactive, amestecate cu magmă, noroi și abut au trimis fluxuri suplimentare accelesand în jos flancurile St. Helens.Mai târziu, fluxurile lente venite direct de la noul crater de nord cu care se confruntă, au constatat o strălucitoare piatră ponce și o cenușă foarte fierbinte. Unele dintre aceste fluxuri cald acoperite de gheață sau apă, care ixbucneau
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
08:50. Torentele de noroi vulcanic au călătorit la fel de rapid ( 145 km / oră) în timp ce încă o parte mare de pe vulcan, a încetinit până la aproximativ 5 km pe oră părțile mai plate și mari părți ale râurilor. Torente de noroi de pe flancurile de sud-est au avut consistență de beton umed, deoarece au concurat în jos de rauk Muddy, Pine Creek și Smith Creek la confluența lor la râul Lewis. Podurile au fost scoase la gura Pine Creek și șeful Reservoir Swift, care
Erupția vulcanului Saint Helens din anul 1980 () [Corola-website/Science/322194_a_323523]
-
Ludovic al XIV-lea însoțit de Mareșalul Turenne. La stânga lor se află corpul de armată condus de Antoine d'Aumont de Rochebaron ce avansează de-a lungul coastelor Canalului Mânecii. Un al treilea corp condus de general-locotenentul François de Créqui ,protejează flancul drept al armatei principale. Pe 24 mai 1667 cele trei corpuri de armată invadează teritoriul spaniol în așa fel încât prin superioritatea lor numerică să împiedice inamicul să se concentreze pe o singură coloană. Țările de Jos Spaniole sunt slab
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
considerat și astăzi unul dintre cei mai importanți oameni de stat din istoria Poloniei. Este recunoscut și ca unul dintre cei mai înzestrați comandanți militari. Tactica lui pe timpul campaniilor militare urmărea să își păstreze forțele, favorizând asediile și atacurile pe flancuri și a deprins magistral arta artileriei și a fortificațiilor care făcuseră mari progrese în Occident. Războiul dus împotriva Țaratului Rusiei a arătat că este un comandant extrem de priceput în arta asediilor, iar evenimentele ulterioare au dovedit că este un comandant
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
prin Marea Mediterană, din Turcia, și o alta în Normandia. Varianta a fost agreată de Stalin pentrucă debarcarea simultană, în Normandia și în Balcani permitea aplicarea așa numitei tactici, „mișcarea clește”. Aceasta fiind o mișcare, care consta în atacuri susținute pe flancuri până la joncțiunea trupelor, și pe care Armata Roșie a mai aplicat-o cu succes. Eisenhower și Roosevelt au propus și o debarcare pe riviera Franceză, în porturile Toulon și Marsilia, dar Winston Churchill s-a opus invocând dificultăți de ordin
Bătălia de la Cherbourg () [Corola-website/Science/328157_a_329486]
-
sosirea armatei rebele, iar Rainulf de Alife a trimis 250 de cavaleri în dreptul zidurilor orașului, pentru a crea o diversiune, desprinzând o fracțiune din trupele regale. Armata rebelă era formată din două aripi. Robert de Capua se afla la comanda flancului stâng, iar Rainulf conducea aripa dreaptă. Fiecare dintre flancuri era la rândul său separat în câte trei diviziuni. Diviziunea lui Robert era în formație de coloană, cu trupele călare în prima și a treia linie, pe când infanteriștii erau masați în
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
250 de cavaleri în dreptul zidurilor orașului, pentru a crea o diversiune, desprinzând o fracțiune din trupele regale. Armata rebelă era formată din două aripi. Robert de Capua se afla la comanda flancului stâng, iar Rainulf conducea aripa dreaptă. Fiecare dintre flancuri era la rândul său separat în câte trei diviziuni. Diviziunea lui Robert era în formație de coloană, cu trupele călare în prima și a treia linie, pe când infanteriștii erau masați în linia a doua. Rainulf și-a grupat toată cavaleria
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
în luptă. Roger a ordonat o a doua șarjă, care inițial s-a desfășurat cu succes, împingând înapoi pe capuanii rămași. În acel moment, Rainulf a intrat în luptă cu 500 dintre oamenii săi călare din centru. El a lovit flancul stâng al lui Roger, iar trupele regale au început să își piardă din avânt. Înainte ca acestea să primească întăriri, Rainulf își trimisese deja diviziunile sale, mai întâi cea dreaptă, apoi pe cea din stânga. Trupele regale s-au fărâmițat sub
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
de la Civitate în 1053 de către normanzi, uniți sub conducerea lui Umfredo. Umfredo a comandat trupele din centru, opunându-se trupelor din Suabia trimise în ajutorul papei. La începutul bătăliei, contele Richard de Aversa (din familia normandă Drengot), aflat la comanda flancului drept, i-a pus pe fugă pe longobarzi și i-a urmărit, după care a revenit pentru a da sprijini înfrângerea totală a trupelor din Suabia. Guiscard, la rândul său, a străbătut tot drumul dinspre Calabria, pentru a primi conducerea
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
de manevrare: cavaleria și unitățile mecanizate. Scopul acestui război este de a distruge armata inamică nu în luptă, ci prin separarea de bazele de aprovizionare și masa principală a armatei inamice. Prin război de manevră se subânțelege ocolirea inamicului în flancuri și suprapunerea atacului principal pe pozițiile din spate, cu scopul de separa o parte din trupele inamice de principala grupare armată, și să forțeze astfel predarea acestora. Atacul se face cu utilizarea unor mari mase de trupe în mișcare, asediul
Război de manevră () [Corola-website/Science/328273_a_329602]
-
superior, este cunoscută sub denumirea de pielonefrită (infecție a rinichilor). Simptomele infecției tractului urinar inferior includ durere la urinare și fie urinări dese, fie nevoia imperioasă de a urina (sau ambele), în timp ce cele ale pielonefritei includ febră și durere în flanc, pe lângă simptomele infecției tractului urinar inferior. La persoanele în vârstă și la cele foarte tinere, simptomele pot fi vagi sau nespecifice. Principalul agent cauzal al ambelor tipuri este "Escherichia coli", totuși, în cazuri rare, alte bacterii, virusuri sau ciuperci pot
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
forme severe și, la femeile sănătoase, durează în medie șase zile. Pot fi prezente unele dureri deasupra osului pubian sau în partea inferioară a spatelui. Persoanele care suferă de o infecție a tractului urinar superior, saupielonefrită, pot prezenta durere în flanc, febră sau greață și vomă, pe lângă simptomele clasice ale infecției tractului urinar inferior. Rar, urina poate să conțină sânge sau să prezinte semne vizibile de piurie (puroi în urină). La copiii de vârstă mică, singurul simptom al infecției tractului urinar
Infecție de tract urinar () [Corola-website/Science/328390_a_329719]
-
qui bien l ' aurait Perdue. " (Nu știu cine a câștigat [lupta], dar eu știu bine cine ar fi pierdut ".). Gallieni a văzut o oportunitate de a ataca atunci cand armata germană Prima avansat spre est, la începutul lunii septembrie, trimiterea Armatei șasea grevă flancul sau, si grabă, ulterior, la rezervele față de taxiuri rechiziționat ca răspuns la germani contra-atacuri. La văzut "armata taxi" transferul de trupe în față, Gallieni a făcut una dintre cele mai des remarci-citate ale Primului Război Mondial: "Eh bien, voilà au moins qui
Joseph Gallieni () [Corola-website/Science/328002_a_329331]
-
cu încetul. În tot acest timp, cavaleria italiană a avut ocazia să-și strângă rândurile și să se regrupeze pentru atac. Sprijinită de cavaleria nou-venită din Brescia, ea a revenit pe câmpul de luptă și a atacat armata germană în flancul drept. Atacul puternic al italienilor a zdrobit rândurile germanilor, făcându-și drum până la garda lui Frederic. În încăierarea care a urmat, purtătorul stindardului imperial a fost ucis iar Frederic a căzut de pe cal, toți ostașii crezând că el a fost
Bătălia de la Legnano () [Corola-website/Science/327171_a_328500]
-
din cele mai renumite tratate în privința mai multor aspecte ale Yoga și cunoașterii mistice. Înainte ca bătălia să înceapă, Yudhisthira face un gest neașteptat.Brusc lasă îi cadă armele, își dă jos armura și începe sa meargă de-a lungul flancului armatei Kaurava cu mâinile strânse la piept în rugăciune. Frații Pandava și Kaurava l-au privit cu neîncredere crezând că Yudhisthira se predă înainte ca prima sageată să fi fost trasă. Mesajul lui Yudhistira a devenit clar atunci când acesta a
Războiul Kurukshetra () [Corola-website/Science/327137_a_328466]
-
la râdul lor ca în iunie 1649 să lanseze o ofensivă pe două direcții. Principala forță condusă de Bogdan Hmelnițki urma să atace spre vest, iar o forță cu efective mai mici condusă de polcovnicul Kicevski urma să asigure protecția flancului armatei hetmanului împotriva atacurilor lituanienilor din regiunea Polesia. Hmelnițiki era sprijinit de un detașament important al tătarilor conduși de însuși hanul İslâm Ghiray. În iunie 1649, cazacii au reușit să învingă puternicele trupe poloneze conduse de principele Jeremi Wiśniowiecki, nevoite
Bătălia de la Zboriv (1649) () [Corola-website/Science/327344_a_328673]
-
Bacăului (740 m altitudinea maximă în vârful Capătă), este o structură anticlinală ce face parte din unitatea de orogen situată pe flancul exterior al Carpaților Orientali - Subcarpații Moldovei. Este considerată cea mai lungă unitate a acestora, având o lungime de aproximativ 35 km. Este situată între Culoarul Șiretului - la est - si ulucul depresionar format pe structura de sinclinoriu al Depresiunii Tazlău-Cașin - la
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
est pe valea Tazlăului - în partea sudică de DN11 între Onești și Sănduleni și de DJ118 între Sănduleni și Tescani. DN11 între Bacău și Sănduleni traversează culmea în apropiere de vârful Măgura. O altă serie de drumuri județene asigura pe flancuri comunicațiile: DJ 119 Bacău - Sărată, DJ119H DN2 - Faraoani, DJ206B DN2 - Parava - Gură Văii - Onești (traversează culmea, este însă doar parțial modernizat), DJ119D DN2 - Valea Seaca - Parava (DJ206B), DJ119A Sascut - Urechești (DN11A), DJ118B Enăchești (DJ118) - Strugari. În partea de est Magistrală
Culmea Pietricica () [Corola-website/Science/327367_a_328696]
-
peștele ca Umbra chiar înainte de Linné. Sinonimul "Umbra canina" (Marsigli, 1726) din latină "Umbra" = umbră + "canina" = câinesc. Țigănuș, Pietroșel, Bătrân, Pește negru, Pește țigănesc, Țăgănuș. Ceh.: Blatňák tmavý; Ger.: Europäische Hundsfisch; Rus.: Умбра; Ung.: Lápi póc. Spatele este aproape negru, flancurile (laturile) cafeniu închis, abdomenul gălbui. Aceste culori sunt irizante și strălucesc în violet sau roșu. Peste tot corpul și pe cap se observă numeroase pete negre, mici, neregulate. Lateral de a lungul corpului se află o dungă (mai rar 2-6
Țigănuș (pește) () [Corola-website/Science/330650_a_331979]
-
9 (excepțional 8) spini și 11-12 raze moi, prezintă o excavație în regiunea anterioară. Înotătoarea anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5, se observă
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
anterioară. Înotătoarea anală este alungită și așezată aproximativ sub jumătatea înotătoarei dorsalei. Linia laterală numără 73-80 de solzi. Coloritul corpului este extrem de viu: spatele este albastru-verzui; pe flancuri, mai aproape de spate, se găsește o dungă largă, portocalie, uneori în zig-zag. Flancurile sunt argintii, cu dungi longitudinale violete. Pe opercul se află o pată albastră; la baza pectoralei - una neagră, iar pe dorsală, între razele anterioare 2-5, se observă o pată violetă sau neagră. Se hrănesc cu diferite nevertebrate: gasteropode mici, arici
Pește păun () [Corola-website/Science/330714_a_332043]
-
1798 a fost avansat la gradul de general de brigadă (Generalmajor) în statului major al Arhiducelui Carol în Praga. Un an mai târziu a fost transferat în aceeași funcție la Statului Major General în Germania. În acest rang a direcționat flancul stâng al generalului de corp de armată (Feldmarschalleutnant) Freiherr Staader von Adelsheim în cursul apărarii reușite în bătălia de la Stockach. La 5 mai 1800 a devenit comandantul fortului din Timișoara și promovat la rangul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant) pe 14 ianuarie
Petru Duka de Kádár () [Corola-website/Science/330749_a_332078]
-
10+14). Hiperostoza (unele coaste sunt mai dezvoltate de 2-5 ori față de diametrul altora) prezentă sau absentă. Vezica înotătoare este mare și se poate deschide într-una din camerele branhiale. Spatele este mai închis (verde sau albastru-negricios) iar abdomenul și flancurile mai deschise (argintii-albe sau galben-aurii); unele specii sunt aproape în întregime argintii în stare vie, altele cu dungi sau benzi întunecate sau colorate pe cap, corp sau pe înotătoare; Unele specii pot să-și schimbe culoarea. Juniorii mai multor specii
Carangide () [Corola-website/Science/330753_a_332082]
-
se află de obicei mai multe pinule. Înotătoarea anală asemănătoare cu a doua înotătoare dorsală. Înotătoarea caudală bifurcată. Înotătoarele pectorale mici. Înotătoarele pelviene de obicei mici, adesea reduse sau absente. Colorație este de obicei brună pe spate. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii. Sunt răpitori rapizi și se hrănesc cu pești, crustacee și calmari. Nu au importanța economică. Familia gempilide cuprinde 16 genuri și 24 specii. Pești de talie mijlocie sau mare (lungime totală de la 25 cm până la 3
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
vertebre, cu excepția "Gempylus" (48-55 vertebre), "Diplospinus" (57-64 vertebre) și "Paradiplospinus" (60- 67 vertebre). Câteva genuri, ca "Tongaichthys", au mai multe caractere scombride. Spatele de obicei brun sau brun închis, rar albastru-brun, fără semne sau pete întunecate distincte. Partea inferioară a flancurilor și abdomenul uneori argintii (unele specii sunt aproape uniform colorate). Înotătoarele sunt de obicei de culoare închisă. Sunt pești marini, epipelagici sau mezopelagici, răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. De obicei trăiesc
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]