2,594 matches
-
latina”. Alt autor italian, călugărul Ireneo della Croce, într-o istorie a orașului Triest apărută în 1698, îi menționează pe "i nostri Chichi", despre care precizează că aceștia își zic pe limba lor „rumeri”. Într-adevăr, acest cuvânt reflectă schimbări fonetice produse în evoluția de la limba latină la limbile romanice de est în general ([o] neaccentuat > [u], [a] accentuat urmat de [n] + vocală > [ɨ], redată în italiană prin e) și una specifică istroromânei: [n] intervocalic simplu > [r]. Autorul dă și 13
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
din București în 1968 și, după ce a obținut titlul de doctor docent în 1969, a fost numit profesor în 1970. În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o activitate de cercetare la Institutul de Lingvistică și la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale (devenit în 1990 Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti” al Academiei Române). A fost "visiting professor" la Universitatea din Chicago, în perioadele 1964-1965 și 1970-1971, și apoi la Universitatea din Boston, în 1971. După revoluția anticomunistă din 1989
Emanuel Vasiliu () [Corola-website/Science/307074_a_308403]
-
veche, 1508 - 1830" (1903 - 1936) și "Catalogul manuscriptelor românești" (3 vol., 1907 - 1931). A editat numeroase texte vechi. Este unul dintre autorii principali ai reformei ortografice din 1904 a Academiei, reformă care a reprezentat un pas important în introducerea principiului fonetic în scrierea limbii române. Sub îndrumarea lui Ion Bianu s-a organizat primul Congres Național al Bibliotecarilor (București, 1924) și prima Asociație a Bibliotecarilor din România (la 15 sepembrie 1924), al cărui președinte a devenit. Ca principal reprezentant al filologiei
Ioan Bianu () [Corola-website/Science/307111_a_308440]
-
fundalul unui sprachbund (zonă lingvistică) paleo-balcan timpuriu, care face dificilă delimitarea exactă a granițelor dintre limbile individuale. Reprezentarea caracteristic grecească a laringealelor de la începutul cuvintelor prin vocale protetice este împărtășită și de limba armeană, care mai împărtășește și alte trăsături fonetice și morfologice caracteristic grecești. Strânsa legătură a armenei cu greaca aruncă lumină asupra naturii parafiletice a izoglosei Centum-Satem. Strânse asemănări ale limbii grecești vechi cu limba sanscrită vedică sugerează că atât protogreaca, cât și proto-indo-iraniana erau încă foarte similare ori
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
limba proto-indo-europeană includ: Pierderea lui "*s" prevocalic nu a fost completă, fapt evidențiat prin "sus" "a semăna", "dasus" "dens"; "sun" "cu" este un alt exemplu, contaminat de proto-indo-europeanul "*kom" (latină: "cum", proto-greacă: "*kon"), devenind cuvântul homeric/atic vechi "ksun". Schimbările fonetice între protogreacă și miceniană includ: Aceste schimbări fonetice sunt deja complete în miceniană. Pentru schimbări care au afectat majoritatea sau toate dialectele mai târzii, vezi Limba greacă veche. Dativul proto-indo-european, cazurile instrumental și locativ s-au sincretizat într-un singur
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
a fost completă, fapt evidențiat prin "sus" "a semăna", "dasus" "dens"; "sun" "cu" este un alt exemplu, contaminat de proto-indo-europeanul "*kom" (latină: "cum", proto-greacă: "*kon"), devenind cuvântul homeric/atic vechi "ksun". Schimbările fonetice între protogreacă și miceniană includ: Aceste schimbări fonetice sunt deja complete în miceniană. Pentru schimbări care au afectat majoritatea sau toate dialectele mai târzii, vezi Limba greacă veche. Dativul proto-indo-european, cazurile instrumental și locativ s-au sincretizat într-un singur caz dativ. S-au inventat unele desinențe (dativ
Limba protogreacă () [Corola-website/Science/307300_a_308629]
-
de scriere al unei limbi minoane nedescifrate și, probabil, fără legătură cu greaca, acesta nu reflectă complet fonetica miceniană: grupurile consonantice trebuie să fie despărțite ortografic, iar "r" și "l" nu sunt dezambiguizate, nici nu există o dezambiguizare pentru categoriile fonetice grecești sonor/mut (cu excepția dentalelor "d", "t") și aspirat/neaspirat; "l", "m", "n", "r", "s" de la sfârșitul silabelor sunt omise. Sistemul de scriere diferențiază cinci calități vocalice "a", "e", "i", "o", "u", semivocalele "w" și "j" (transcris și ca "y
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
cu semnele silabice "ku-ru-so", "*gwous", "vacă" era scris cu semnele "qo-u", iar "*khalkos" "bronz" era scris "ka-ko". Forma miceniană a greacăi conservă un număr de însușiri arhaice de moștenire indo-europeană, cum ar fi consoanele labiovelare care au trecut prin schimbări fonetice dependente de context înainte cu câteva sute de ani de apariția scrierii alfabetice grecești. Culegerea de texte ale epocii scrierii grecești miceniene constă din aproape 6000 de tablete și cioburi de lut în Linear B, de la LMII până la LHIIIB. Nu
Limba miceniană () [Corola-website/Science/307310_a_308639]
-
pot fi urmărite în textele Koine care au supraviețuit. Deoarece majoritatea schimbărilor între greaca veche și modernă au fost introduse prin Koine, astăzi, greaca comună este inteligibilă, în mare parte, de grecii moderni. Greaca Koine, este, din punct de vedere fonetic, o perioadă de tranziție: la început, limba era, practic, identică cu greaca clasică, în timp ce, la sfârșit, limba avea, din punct de vedere fonetic, mult mai multe în comun cu greaca modernă decât cu cea veche. Cele mai semnificative trei schimbări
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
greaca comună este inteligibilă, în mare parte, de grecii moderni. Greaca Koine, este, din punct de vedere fonetic, o perioadă de tranziție: la început, limba era, practic, identică cu greaca clasică, în timp ce, la sfârșit, limba avea, din punct de vedere fonetic, mult mai multe în comun cu greaca modernă decât cu cea veche. Cele mai semnificative trei schimbări din timpul acestei perioade au fost pierderea distincției lungimii vocalelor, înlocuirea sistemului accentual tonic (muzical) cu accentul dinamic (de intensitate) și monoftongarea majorității
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
multe în comun cu greaca modernă decât cu cea veche. Cele mai semnificative trei schimbări din timpul acestei perioade au fost pierderea distincției lungimii vocalelor, înlocuirea sistemului accentual tonic (muzical) cu accentul dinamic (de intensitate) și monoftongarea majorității diftongilor. Evoluția fonetică este descrisă în cele ce urmează: "Greaca Koine biblică" se referă la varietățile de Koine folosite în Biblia creștină și în texte înrudite. Principalele ei surse sunt: A existat o dispută între erudiți, deoarece nu se știa cât de mult
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
unele foneme diferă față de dialectul mai standardizat de Koine atică. Se observă fricativul "bh", aspirata tare "th", conservarea distincției dintre cele patru vocale anterioare, "i", "ê", "e", și "y" (care e încă rotunjit) și alte caracteristici: Următoarele fragmente ilustrează dezvoltarea fonetică în timpul perioadei Koine. Transcrierile fonetice sunt tentative și intenționează să ilustreze două etape diferite din dezvoltarea reconstruită, o varietate timpurie conservatoare, încă apropiată de limba clasică atică și o varietate mai târzie și mai progresivă, apropiată, în unele aspecte, de
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
mai standardizat de Koine atică. Se observă fricativul "bh", aspirata tare "th", conservarea distincției dintre cele patru vocale anterioare, "i", "ê", "e", și "y" (care e încă rotunjit) și alte caracteristici: Următoarele fragmente ilustrează dezvoltarea fonetică în timpul perioadei Koine. Transcrierile fonetice sunt tentative și intenționează să ilustreze două etape diferite din dezvoltarea reconstruită, o varietate timpurie conservatoare, încă apropiată de limba clasică atică și o varietate mai târzie și mai progresivă, apropiată, în unele aspecte, de greaca modernă. Următorul fragment, dintr-
Limba greacă comună () [Corola-website/Science/307324_a_308653]
-
(n. 12 noiembrie 1872, Galați - d. 2 august 1950) a fost un lingvist român, licențiat în filologie și cu doctorat la Halle, în Germania. Este autorul unui sistem ortografic fonetic, caracterizat, printre altele, prin absența notării articolului hotărât "-l" și prin reintroducerea semnelor "ŭ" și "ĭ" ("Ortografia românească", 1912). Opera sa principală este "Dicționaru limbiĭ româneștĭ" (Iași, 1939), bogat în regionalisme, folosit până târziu, mai ales pentru etimologii. A publicat
August Scriban () [Corola-website/Science/308703_a_310032]
-
În fonetică, vocala deschisă posterioară nerotunjită este un tip de sunet vocalic folosit în unele limbi vorbite. Simbolul acestui sunet în Alfabetul Fonetic Internațional este , un a asemănător cu cel din scrierea cursivă engleză. În limba română acest sunet nu există ca fonem de sine stătător, dar, pentru că la vocalele deschise caracterul anterior/posterior este relativ neimportant, el se poate aproxima cu vocala
Vocală deschisă posterioară nerotunjită () [Corola-website/Science/307511_a_308840]
-
The Rain" și făcută cunoscută în Italia de formația The Rokes, tradusă de Zaharia drept „Ploaia care va veni”) au fost preluate de cunoscuți interpreți sau grupuri, precum Adrian Ivanițchi, Mircea Vintilă și Pasărea Colibri. a scris și unele texte fonetice pe melodii cunoscute, precum „Vezi bine, gard des n-ai” ("It's Been a Hard Day's Night", The Beatles), „Ogarul” ("Oh, Carol", The Rolling Stones), „Elin oribil” ("Eleanor Rigby", The Beatles), „Nenea Virgil” ("Bungalow Bill", The Beatles) sau „Popa
Dorin Liviu Zaharia () [Corola-website/Science/307729_a_309058]
-
cea de inspirație liberă, plină de savoarea vieții. are în istorie mai multe nume, numele lui complet fiind Lǐ Tài Bái (李太白) în scrierea Pinyin (chin. 汉语拼音文字/漢語拼音文字, = "semne de fixare a vorbirii" Pīnyīn Wenți fiind o formă de scriere fonetică oficială chineză), iar prenumele poetului fiind Tàibái (太白, "luceafărul de zi") o altă varinată a numelui său "Li Tai Po" nume sub care este cunoscut în Europa de vest, el mai poartă și numele de Lǐ Bái cu porecla Shīxiăn
Li Po () [Corola-website/Science/306484_a_307813]
-
în Rusia. Ideologul socialist Parvus, care a organizat mai târziu politica economică a Turcia în timpul lui Mustafa Kemal Atatürk, a introdus, împreună cu Troțki, încă din octombrie 1917, conceptul "revoluției permanente ", ce prevedea între altele: , cu numele real "Israel Lazarevici Helphand" (fonetic: "Helfand" sau "Ghelfand", probabil "Geldpfand"), s-a născut într-un cartier evreiesc din Minsk, Belarus. A locuit însă în Odessa unde și-a început activitatea revoluționară la vârsta de 16 ani. În 1866 s-a refugiat în Elveția, unde l-
Alexander Parvus () [Corola-website/Science/307441_a_308770]
-
să fondeze primul stat centralizat al istoriei umane. Dificultăți există și în privința citirii sau a interpretării numelui unificatorului. În mod convențional acesta se scrie prin intermediul unui singur semn, desenul unui pește din familia Clariide, genul Heterobranchus, care ulterior are valoarea fonetică nar. Câteodată acest semn hieroglific este urmat de un altul reprezentând o daltă, cu valoarea fonetică mer. Deci numele complet al primului faraon al dinastiei I ar fi Narmer. Deseori, în lucrările de specialitate apare numai interpetarea primului element al
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
numelui unificatorului. În mod convențional acesta se scrie prin intermediul unui singur semn, desenul unui pește din familia Clariide, genul Heterobranchus, care ulterior are valoarea fonetică nar. Câteodată acest semn hieroglific este urmat de un altul reprezentând o daltă, cu valoarea fonetică mer. Deci numele complet al primului faraon al dinastiei I ar fi Narmer. Deseori, în lucrările de specialitate apare numai interpetarea primului element al numelui, tradus prin conceptul „Catfish“. După Manethon faraonii primelor două dinastii sunt originari din așezarea Thinis
Narmer () [Corola-website/Science/303082_a_304411]
-
poezie. Inițial apropiat cercului futuriștilor și deci lui Vladimir Maiakovski, poetul își desfășoară apoi activitatea literară conform unui propriu program, care nu prevedea distanțarea față de principiile lingvistice caracteristică poeziei "de dincolo de rațiune" ("sa'umniki") a futurișilor ruși, ci doar transformări fonetice ale cuvintelor, fără jocuri semantice. Absurdul este obținut la Harms prin asocierea paradoxală de noțiuni. Harms înființează în 1926 împreună cu Alexandr Wedenski "Școala Cinari", care declara progamatic lupta împotriva simțului comun și a mediocrității. Membrii acestei școli reprezentau toate domeniile
Daniil Harms () [Corola-website/Science/302228_a_303557]
-
O ortografie fonemică (numită uneori și ortografie fonetică) este o ortografie care stabilește o relație regulată între forma scrisă și forma pronunțată, în sensul că aplicînd un set de reguli generale orice cuvînt scris poate fi pronunțat corect și orice cuvînt vorbit poate fi scris corect, fără a
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
ortografie fonemică se numără engleza, chineza, franceza, araba, ebraica etc. Limba română are o ortografie preponderent fonemică, dar prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
prezintă și numeroase excepții. Printre acestea se pot menționa următoarele: Adesea, din comoditate, mai ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți), o ortografie strict fonetică recurge la mai multe simboluri și este mai
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]
-
ales în lucrările destinate publicului larg, termenul "ortografie fonetică" este utilizat în locul celui de "ortografie fonemică". În sens strict, cele două sînt totuși diferite: o ortografie fonetică notează sunete, iar una fonemică notează foneme. Cum un fonem se poate manifesta fonetic prin mai multe alofone (de a căror existență vorbitorii în general nu sînt conștienți), o ortografie strict fonetică recurge la mai multe simboluri și este mai complexă și mai greu de utilizat decît una fonemică. De exemplu, dacă limba română
Ortografie fonemică () [Corola-website/Science/302243_a_303572]