19,594 matches
-
interzisă, ziarul „Adevărul” și-a încetat apariția la 12 aprilie 1951, fiind înlocuit cu ziarul „Scânteia”. Ziarul „Universul” își încetase apariția în 1950. În 1952 s-a votat o nouă Constituție, rămasă în vigoare până în 1965, a fost desființată organizația „Frontul Plugarilor” și s-a creat Regiunea Autonomă Maghiară, un stat în stat, urmărit și acum de secuio-maghiari. Partidul Muncitorescă Român, creat în februarie 1948, a rămasă cu acest nume până în 1965, când devine Partidul Comunist Român, iar Republica Populară Română
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
avut loc și în comuna Filipeni: aceiași oameni care au fost în partidul unică (PCR) au optat pentru unul sau altul dintre partidele apărute puzderie după decembrie 1989. Cea mai mare parte dintre foștii membrii ai PCR au rămasă cu Frontul Salvării Naționale, apoi cu PSDR, cu Iliescu, cum, se spunea atunci: - Cu cine ești? - Cu Iliescu! Pe măsură ce partidele nou apărute (unele și-au luat numele vechi, mai mult de amintire și de continuitate, decât de doctrină) și-au conturat programele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făcut infanterie. 4. Boca Petruș - Școala Normală Piatra Neamț. Student la Facultatea de istorie. Ofițer, a făcut războiul. 5. Boca Vasile - Școala Normală Piatra Neamț. A funcționat ca învățător la școala „Nicolae Bălcescu” - Bacău. Ofițer, a făcut războiul, a fost prizonier pe frontul de apus. 6. Boca Petrică - Școala Normală Piatra Neamț și Liceul din Ploiești. Continuă cu Facultatea de drept din Cluj, apoi urmează Facultatea de petrol și Gaze la Iași. Inginer la Trustul Petrol Ploiești. Ofițer, a făcut războiul și în răsărit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țara îacest lucru se va repeta de încă trei ori și va fixa niște reguli esențiale pentru viitor), Genova dă semne de oboseală: orașul nu mai are suficiente resurse umane și financiare pentru a ține piept concurenților ei pe toate fronturile. Lipsită de armată, ea nu-i poate împiedica pe olandezi, în sfârșit liberi, să preia controlul noilor rute ale Atlanticului și să atragă aurul și argintul Americii la care Anvers râvnise un secol mai devreme. în acel moment, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
din inițiative locale. Alte mișcări - cele mai numeroase - vor pune Islamul în slujba unor revendicări naționaliste, așa cum au făcut întotdeauna ideologii săi, de la Almohazii din secolul al XII-lea până la cei din secolul al XVIII-lea, iar apoi Rafahul turc, Frontul Islamic al Salvării din Algeria, Hamasul palestinian, Frații Musulmani din Egipt sau Hezbollahul libanez. Continentul asiatic, care în curând va avea cel mai mare număr de locuitori de pe glob, va fi antrenat și el în aceste evoluții: dacă nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
propriu și în absența adversarilor lor civili, le remitea coloneilor de la informații și de la psiho reuniți la ministerul apărării, s-ar fi putut suprapune perfect cu primele în acea expresie pe care literatura a făcut-o clasică, Nimic nou pe frontul de vest, cu excepția, bineînțeles, a soldatului care a murit adineauri. De la șeful statului până la ultimul dintre consilieri nu existase nici unul care să nu scoată un suspin de ușurare. Slavă domnului, retragerea avea să se facă în liniște, fără să provoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
vom întârzia să ne dăm seama, condusă la nivele de decizie mai adecvate unei perfecte reușite a planului xenofonte, foarte ocupații notabili ai comitetului au uitat sau nici n-a ajuns să le treacă prin cap așa ceva, să verifice dacă frontul militar avea să fie informat asupra evadării și, ceea ce nu era mai puțin important, prin acte scrise. Câteva familii, dacă erau vreo jumătate de duzină, reușiră să traverseze linia printr-unul dintre posturile de frontieră, dar asta pentru că tânărul ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
introduce modificările pe care le voi găsi de cuviință, în orice caz mi se pare un lucru bun, e o idee uimitoare, care are, pe lângă celelalte avantaje, imensul avantaj politic de a așeza figura președintelui republicii în prima linie a frontului de luptă, e o idee bună, da, domnule. Murmurul de aprobare care se auzi în sală îi dovedi prim-ministrului că această mutare fusese câștigată de ministrul de interne, Așa se va face, luați măsurile necesare, spuse el și, mental
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
intimă, că nu e exact ca ceilalți. Robert era extrem de degajat: — Ce noroc chior să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să fiu la Londra tocmai când ați apărut dumneavoastră, îmi spuse el. N-am decât trei zile de permisie. — Moare de nerăbdare să se întoarcă pe front, zise maică-sa. — Mă rog, n-am nimic împotrivă să mărturisesc că pe front mă distrez de minune. Am o mulțime de prieteni la cataramă. E o viață strașnică. Bineînțeles că războiul e îngrozitor și toate chestiile astea, dar el scoate cel mai bine în evidență calitățile omului. În privința asta nu încape îndoială. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întreagă, mai ales iarna, mai ales de când cu războiul care nu se mai termina odată și care aducea un vuiet neîncetat pe drumuri, cu camioane și căruțe învălmășindu-se, cu fum pestilențial și cu mii de bubuituri de tunet, căci frontul nu era departe, chiar dacă de acolo unde eram noi, ni se părea un monstru invizibil, un tărâm ascuns. Lui Destinat i se spunea în mai multe feluri, după locuri și după oameni. În închisoarea din V., cei mai mulți dintre locatari îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Dumnezeu mi-e martor că acelea erau fermecătoare, păreau palide și distante. Privea câmpia brună și infinită, tremurătoare sub coloanele de fum ale exploziilor îndepărtate, a căror furie ajungea la noi estompată și decantată, într-un cuvânt: ireală. Departe, linia frontului se confunda cu linia orizontului, atât de bine încât uneori ai fi putut avea impresia că mai mulți sori se ridicau deodată pe cer, apoi cădeau din nou într-un zgomot de explozii ratate. Războiul își desfășura micul său carnaval
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Primarul și-a băgat și el nasul. Jandarmii au adulmecat totul de departe, dar mai ales a fost un colonel care a pus stăpânire pe operațiuni. A apărut a doua zi după crimă, folosind ca pretext starea de război și frontul apropiat ca să ne spună că fusese autorizat să ne dea ordine. Matziev, fiindcă așa-l chema, un nume cu sonoritate rusească, avea alura unui dansator napolitan, o voce mieroasă și părul dat cu briantină, o mustață subțire, picioare suple și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
niște adevărate puțuri. În unele locuri, zăpada care se topea părea că se revarsă din butoaie, iar drumul dispărea sub apa care curgea pentru a se pierde până la urmă în șanțuri. Nu mai vorbesc de convoaiele care urcau pe linia frontului, pe jos, în căruțe sau în camioane, și pe care trebuia să le lași să treacă strângându-te cât de mult se putea. Tinerii se uitau la noi cu priviri melancolice. Niciunul nu mișca, niciunul nu vorbea. Parcă erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
resemnate, așteptau înfipte în mijlocul drumului, neluând în seamă ploaia care cădea. Atunci, cineva îmi puse mâna pe umăr. Era preotul nostru, părintele Lurant: — Nu mai poate intra nimeni... Drumul a fost rechiziționat pentru convoaie. Două regimente trebuie să urce spre front în noaptea asta. Priviți-le... Nu le remarcasem din prima. Dar, de îndată ce preotul mi le arătă cu un gest al mâinii, nu-i mai văzui decât pe ei: zeci, sute de bărbați, poate chiar mai mulți, care așteptau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
jandarmii opriră doi flăcăi aproape morți de foame și de frig. Doi dezertori. Din regimentul 59 infanterie. Nu erau primii pe care jandarmeria îi prindea în plasă. De câteva luni, începuse debandada. În fiecare zi erau soldați care fugeau de pe front și care se pierdeau prin locuri izolate, preferând uneori să crape singuri în desișuri și pădurici decât să fie sfârtecați de obuze. Se nimerise la fix. Era convenabil pentru toată lumea: pentru armată, care voia să dea un exemplu, și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
proviziile pe care mersese să le pescuiască în dreapta și-n stânga. Primarul îi spuse să pregătească totul și să meargă să-i servească pe domni și, generos, îi mai zise să le ducă ceva și prizonierilor. — Fratele meu era pe front la momentul acela, îmi povesti Louisette, știam cât le e de greu, și lui îi trecuse prin cap să lase totul și să se întoarcă acasă. „Mă vei ascunde“ îmi spusese când venise în permisie, iar eu îi răspunsesem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
copertele, deschizând-o. O inimă în care, tâlhar de o speță nouă, urma să intru. XXIV 13 decembrie 1914 Dragostea mea, Sunt în sfârșit aproape de tine. Am ajuns astăzi la P..., un mic orășel situat la numai câțiva kilometri de frontul pe care te afli. Primirea pe care mi-au făcut-o a fost încântătoare. Primarul s-a emoționat de parcă aș fi fost Mesia. Școala e abandonată. Îl voi înlocui pe învățător, grav bolnav, mi s-a spus. Locuința lui fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să ajungă. Șase ani pentru a străbate Franța. Un coleg de-al meu mi-o trimisese. Nu mă cunoștea și nici eu pe el. Trimisese aceeași scrisoare tuturor celor ca mine, tipilor care moțăiau prin orășelele din apropierea a ceea ce fusese frontul în timpul războiului. Ceea ce voia Alfred Vignot - căci așa îl chema - era să dea de urma unui tânăr de care nu mai știa nimic din 1916. Primăriile, familiile și jandarmeria primeau adesea cereri similare. Războiul fusese o oală în clocot care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
o pâclă - o pâclă de seri lungi pe veranda clubului, cu gramofonul cântând Înăuntru Sărmane fluture... căci Sărmane fluture fusese melodia de succes din ultimul an. Războiul nu părea să-i afecteze și dacă n-ar fi fost instrucția de front din fiecare a doua după-amiază, ar fi putut părea una din primăverile absolvenților din trecut. Amory Își dădea totuși seama, cu acuitate, că era ultima primăvară sub vechiul regim. — Ăsta-i marele protest Împotriva supraomului, a declarat Amory. — Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
divină din Agamemnon, am găsit unicul răspuns adecvat pentru epoca noastră amară: lumea ni se rostogolește pe lângă cap și cea mai strânsă paralelă cu trecutul se găsește În deznădăjduita noastră resemnare. Sunt momente când mi-i Înfățișez pe bărbații de pe front ca pe niște legionari romani, aflați la mulți kilometri depărtare de metropola coruptă, respingând atacul hoardelor... la urma urmei, hoarde ceva mai amenințătoare decât orașul corupt... o nouă lovitură oarbă Împotriva rasei, furii pe care le-am Însoțit de ovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dată, la final de scenă, eram cu toții, Beligan în centru, cu fața la public, Hudac pe jos cu scutul în mână, Brancomir aerian ca o statuie fără nume, eu, Gelu, nea Puiu Cristescu, Mișu Fotino și vine Gonța: era nervos, venea de pe front și instiga la răzmeriță contra lui Romulus, avea de spus un întreg monolog în timp ce trecea dintr-un arlechin în altul. N-a spus un cuvânt întreg, n-am auzit bâlbă mai strașnică în viața mea. Eu m-am tras sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și alte nenorociri dacă lucrurile merg tot așa în continuare și nu se găsește nimeni să le oprească. Greva generală n‑a fost nici ea respectată, oh, Doamne! Și nici nu‑i cine știe ce consolare că ucigașul meu o să cadă pe front în ’40 și atunci o să fie și el mort ca mine. Acum vin la rând pantofii aceia cu botul ascuțit, ascuțit; strălucesc atât de tare, că te poți oglindi în ei dacă vrei - iar Hans vrea. Pantofii ăștia lucioși ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
avea fiul meu. A ajuns în posesia mea anul trecut, din buzunarul unui costum mai vechi de-al lui pe care voiam să-l dau la Ajutoarele de Iarnă. Se referea la programul de asistență socială pe care-l desfășura Frontul Muncitoresc, DAF-ul. — Am păstrat-o cu gândul să i-o dau înapoi. Dar când am adus vorba despre ea, mi-a spus s-o arunc. Numai că eu nu am făcut asta. Cred că mi-am zis că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
reneagă. Până și așa-numitul Spital de Ortopedie pentru SS de lângă Ravensbrück nu e nimic altceva decât un spital psihiatric pentru SS. Kindermann e consultant acolo, și e și unul dintre membrii fondatori ai Institutului Göring. — Și cine finanțează Institutul? — Frontul Muncitoresc și Luftwaffe. — A, normal. Cutia cu mărunțiș a primului-ministru. Ochii Mariannei se îngustară: — Știți, puneți cam prea multe întrebări. Ce, sunteți polițai sau ceva de genu’ ăsta? M-am dat jos din pat și mi-am pus halatul. — Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]