2,915 matches
-
altfel fânul se va încinge, se va "aprinde" și nu-l vor mânca nici vacile, nici caii, si nici boii. Mâine, dacă va apărea soarele, se vor aduna iarăși în jurul căpițelor: cosași, femei, copii, toți vor întoarce brazdele, scuturându-și furcile în bătaia soarelui auriu. - Gheorghe, ia' n vezi să nu prăpădești fânul, murmura ostenita Anica, dar Gheorghe e departe. Ochii lui clipesc când și când, aprobator, dar el fluiera prin somn. Târziu, lătratul câinelui îl trezește brusc și se școala
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
timp ce comentează: -Ar trebui să-i las să sune. La ora asta e doar vreun nebun. Lăură asculta cu răsuflarea parcă tăiată, vocea rece, impersonala de la capătul firului: -Da, se rezolvă, mâine. Discutăm la serviciu. Tatăl așeza receptorul în furca, mușcându-și buzele. Respira adânc și se întoarce la biroul lui, reluându-și calculele. Lăură prinsese din scurtă conversație, doar două vorbe: Reforma monetară. Nu știa ce înseamna asta, dar nici nu avea curajul să întrebe. În urechi i se
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
aruncă haina și se uită la Ripley. Se fixară astfel câteva secunde, apoi femeia își dădu drumul și alunecă la rândul ei în puț, încetinindu-și coborârea frânând cu picioarele. La punctul de intersecție cu nivelul inferior, țeava forma o furcă la fel ca pasajul pe care merseseră adineauri. Văzând haloul lămpii sale în josul puțului din dreapta, ea-și deplasă gerutatea corpului pentru a se îndrepta într-acolo. ― Newt! Newt! Auzi un geamăt îndepărtat. ― Mamă... unde ești? Strigătul abia se auzea. Newt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o pauză, iar apoi a luat mâna și mi-a spus: — Mda, inspectorul spune că este în regulă. Din moment ce nu este arma crimei. Avem tot ce ne trebuie despre ea. Am început să-i mulțumesc, însă pusese deja receptorul în furcă, așa că am făcut și eu la fel, fixând peretele cu privirea. În momentul acesta, Nicola Walters probabil lua un taxi sau ieșea de la metrou, susținând că are o întâlnire cu un client. Am mai dat un telefon scurt și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
domnul Rattray vorbesc. Se tot ține de mine să ies cu el de o vecie. Nu acceptă să fie refuzat. Oh, alo, Phillipa la telefon? Domnișoara Jones dorește să vorbească cu Sir Richard... Bine, o trimit... A pus telefonul în furcă. —Obraznic, nu-i așa? Pentru un moment am crezut că vorbește despre Sir Richard. Nu mi-l puteam imagina așa. Când am ajuns la birourile directorului, Phillipa, secretara lui Sir Richard Fine, mi-a spus să intru. Familiară și eficientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pe care tocmai îl refuzase i-a aranjat băutura. Ar fi murit dacă o tipă de acolo nu i-ar fi dat lapte. Chiar și așa, s-ar putea să aibă probleme serioase cu ficatul, și i-a dat de furcă rău de tot cu sistemul imunitar. —Doamne! — L-am bătut măr pe ăla câteva zile mai târziu. Nu va mai încerca asta cu nimeni altcineva. M-am ridicat. —Mulțumesc mult că mi-ai răspuns la întrebări, Baby. Mi-ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Să zicem: eu nu-mi aducaminte exact - aveam cinci ani și ceva - Însă și mama și Moș Iacob și ceilalți adulți spuneau că ei, comisarii le-au stropit cu gaz, ei le-au dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
o sută de ani - și uite cum ne-au dat Înapoi cu sute și cu sute de ani... - Ce știu io ce zâci de sute-de-ai, face Tuza. Știu că pe noi Ungurii ne-or tras pe ròtă, dòmnă dragă! Șâ-n furci ne-or pus... - Uite, pe noi Rușii nu ne-au pus În furci, nu ne-au tras pe roată, dar ne-au interzis școala În românește - Ungurii n-au făcut asta cu voi. - Ce știi ’mnetale ce ne-or făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și cu sute de ani... - Ce știu io ce zâci de sute-de-ai, face Tuza. Știu că pe noi Ungurii ne-or tras pe ròtă, dòmnă dragă! Șâ-n furci ne-or pus... - Uite, pe noi Rușii nu ne-au pus În furci, nu ne-au tras pe roată, dar ne-au interzis școala În românește - Ungurii n-au făcut asta cu voi. - Ce știi ’mnetale ce ne-or făcut noo Ungurii! - Știu ce nu v-au făcut - pe când nouă, Rușii... Ne-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fi acasă?... — Cui i-ai telefonat? — Celui care stă În spatele nostru... — Ultimului martor? Hai să fim serioși! S-o fi săturat de telefoanele dumitale. Dar eu nu pe el te-am rugat să-l suni. A lăsat, contrariată, receptorul În furcă de parcă ținuse o omidă pînă atunci. Dar cui să-i telefonez? — Fratelui dumitale, bineînțeles. — Imposibil! Pentru că... — Eu am nevoie de zece-douăzeci de hărți. Ce naiba să fac cu o fotografie ca aceasta În care nu i se vede decît capul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
iau eu imediat legătura cu ea. — Scuză-mă că insist, dar sper să-ți fie clar că fiecare Își asumă răspunderea propriilor complicații. — Am Înțeles. Vin neapărat la sediu În jurul prînzului... Am Înțepenit. Individul a murit! Am pus receptorul În furcă și-am rămas În aceeași poziție, nemișcat. Cred că la ora aceasta poliția se și agita. Oare s-ar putea ca În cercetările lor să le atragă atenția și existența mea? Dacă da, atunci se va ajunge și pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
niciodată de la ea... Nu se poate așa... Cred că tocmai faptul că nu am avut tăria să stau și să aștept În liniște să mă caute ea pe mine a dus la destrămarea relațiilor dintre noi. Am pus receptorul În furcă, Încet, lăsîndu-l pe șef să vorbească În continuare și m-am Întors la locul meu. Nici berea și nici zîmbetul ei funebru nu mi s-au mai părut anormale. Mi-am pus și eu degetele pe colțul mesei, așa cum făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de decorații. Oare peste un minut va chicoti sau va ofta la telefon?... Dar, vai! Un sunet ciudat... scîrțîitul unei balamale... și un țipăt Îngrozit mi-a izbit auzul... o voce răgușită, consternată, cuprinsă de panică... Am pus receptorul În furcă. Deci era adevărat! Liniștea din jurul meu o confirma. Iarași strada Întunecată... Întunecată. Femeile plecate la cumpărături pentru masa de seară... Bineînțeles, și căruciorul și bicicleta argintie au pălit În Întuneric; navetiștii erau și ei la locul lor, În fișete... Genune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
am introdus o monedă de zece yeni. Am format numărul și era liber de data aceasta. L-am auzit sunînd. Fremătam. M-a cam luat pe nepregătite, căci nu mă așteptăm să fie liber. Mai bine aș pune receptorul În furcă. Chiar dacă-mi va răspunde cineva, cu starea mea de spirit... Am Început să număr fisurile din fereastra cabinei telefonice, care arăta jalnic. Dacă-i număr par, aștept, dacă-i impar, agăț receptorul În furcă. Înainte Însă de a termina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Mai bine aș pune receptorul În furcă. Chiar dacă-mi va răspunde cineva, cu starea mea de spirit... Am Început să număr fisurile din fereastra cabinei telefonice, care arăta jalnic. Dacă-i număr par, aștept, dacă-i impar, agăț receptorul În furcă. Înainte Însă de a termina de numărat, moneda de zece yeni căzu și-mi răspunse cineva. Era o voce de femeie, se auzea ciudat de bine, de parcă vorbea de la doi pași. Îmi veni pe limbă o minciună plauzibilă: — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Vino și ia-mă de aici. — Ești Îngrozitor... la ora asta... Ești beat? — Te rog! Mi-e rău. Te implor! Te rog, fă ceva... — Ești imposibil! Fie... Așteaptă acolo. Nu te mișca. Vin să te iau. Am pus telefonul În furcă și m-am așezat pe vine, chiar acolo, În cabină. În colț am zărit un ziar mototolit. De sub el ieșea un vîrf de excrement, de formă conică, striat... de parcă avea urme de sfoară și printre striuri se zăreau niște smocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la „un ness și o țigară“ - unde, evident, își petreceau marea majoritate a timpului. Locul unde am depus reclamația era stăpânit de două private și două telefoane, care sunau fără oprire, atunci când nu erau scoase cu un gest scurt din furcă de amploaiate! Care găseau totuși timp, sub ochii mei răbdători să telefoneze naiba știe la ce distribuitor pentru a-și comanda un nou telefon mobil, „Samsung, model XJ5P7, cu clăpiță“. Iar când spunea „clăpiță“, degetele îi fluturau delicat în aer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
plecat dintre cei vii. Următorul telefon este la Dorina, pe care o găsește cufundată în documentarea pentru teza pe care trebuie să o susțină peste câteva luni. Scurta lor convorbire telefonică e punctată de lungi tăceri. După ce pune receptorul în furcă, gânduri amare o copleșesc pe Dorina: "Mamă ! Draga mea, iartă-mă ! În ultimul timp, mai exact de când fericirea mea alături de Alex mi-a fost suficientă, m-am comportat de parcă aș fi uitate de tine. Constat târziu, prea târziu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Șeful de secție văzând scena îl întrebă pe veșnicul lui însoțitor: Ce face Sfântul Petru, se chinuie să atragă sufletul păcătosului veșnic rătăcitor? Încearcă el, că încercarea moarte n-are dar cu acesta nu-i merge. Urâciosul îi dă de furcă. Până la urmă nu se întâmplă nimic. Trecură doi ani și tânărul se afla mai departe la ei în secție. Oamenii se obișnuiseră cu felul lui de a fi, îl lăsau să se creadă superior, asta nu-i costa nimic, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de folos. E sigur că nu se mai poate îndrepta nimic? Absolut sigur, da! Atunci cu adevărat îmi pare rău, dar, credeți-mă că... Nu-i nimic, nu-i nimic, se mai întâmplă, la revedere. Și va așeza receptorul în furcă, ea o va face, neapărat. Și o să-l șteargă din agendă și pe medicul fanfaron care promitea și nu se ținea de cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
tot pe Sidonia, ajunsă acasă după acțiunea eșuată, în cămașă de noapte, în penumbra holului, așezată pe suportul de încălțăminte de la cuier, cu ochii cârpiți de somn, dar nevoind să accepte insuccesul manevrelor sale. În final va lăsa receptorul în furcă, n-avea rost să-l alerteze și pe Trofin, ar fi întrebat ce se întâmplă cu ea la o asemenea oră și în voce i s-ar simți ironia... În realitate cel care o sunase la ușă fusese Ovidiu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putea vorbi cu domnișoara Midori? — Nu, nu este, mi-a răspuns vocea. — A plecat cumva la facultate? — Păi... nu cred. Probabil e la spital. Cine o caută, vă rog? În loc să-i răspund, i-am mulțumit și am pus receptorul în furcă. Spital? O fi avut vreun accident sau s-a îmbolnăvit? Dar nu mi s-a părut nimic grav în vocea individului care a răspuns la telefon. Nu, nu se poate să fie la spital. Probabil că acesta era obiceiul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
apoi să-i transmiteți ce v-am spus? — În nici un caz! Explicați-i singur! Ce fel de bărbat sunteți? E treaba dumneavoastră, așa că descurcați-vă! Văzând că nu-mi acordă nici o șansă, i-am mulțumit și am pus receptorul în furcă. Îmi dădeam foarte bine seama că nu o puteam învinui pe Midori pentru că s-a supărat, dar pur și simplu am uitat de ea... fiind prea ocupat cu mutatul, aranjatul, cumpărăturile și apoi cu munca de zugrav, pentru a face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
merită sacrificiul. La urma urmei, nu-ți este dat să-ți descoperi noi laturi despre tine În fiecare zi. După ce-mi șopti „Kreuzer“ la ureche, portarul rus Îmi promise să-mi facă legătura. Dar În loc de asta, puse receptorul În furcă, mormăind: — „Substanță dulce, divină, obținută de insecte muncitoare. “ Cinci litere. Deocamdată tolerant, l-am așteptat să găsească răspunsul. Dar după un minut, m-am rățoit la el cu soluția. Mai Întâi tăcu, apoi schiță un gest de mulțumire, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
astfel Încât să văd articolul În timp ce formez numărul. Uitasem de poza Dorei, pe care Wickert mi-a dat-o acasă. — Omucideri. Mașina de scris zăngănea cu furie În fundal. Mi-am prezentat intențiile. La capătul firului, receptorul a fost pus În furcă. Trecu un minut. — Aici, inspectorul Wickert. Cu cine vorbesc? — Knisch, am spus, cu o voce scăzută. Alexander Knisch. — Vorbiți mai tare tare, vă rog. Nu v-aud. Mașina de scris se menținea pe poziții. — Knisch, domnule. Mi-am dres vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]