2,575 matches
-
jur! să mă gîndesc la ea ca la o viitoare prietenă, dar imediat mintea mea vedea altceva... Îmi ziceam atunci că și ea este vinovată de ceea ce i s-a întîmplat... Nu eu am îndemnat-o să se ducă în garsoniera aceea de una singură! strigă Vlad furios. Acum, murmură el, întorcîndu-se spre pupitru, a ieșit de vreo cîteva luni, și-a găsit un serviciu într-un alt oraș..., îmi scrie că are colegi buni, s-a împrietenit cu un băiat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
care trebuiau citați la ședința de partid. Cred că tot el a dat ordin să fiu tăiat. Tabelul întocmit du combinat, cu numele meu, care trebuia să ajungă azi pe masa Biroului Executiv, pentru a mi se aproba o nouă garsonieră, a fost rătăcit din indicația șefului Serviciului administrativ, un prieten de-al lui Teodoru de pe vremea cînd "patronau" o cameră de oaspeți, unde semnau condica un fel de salariate ale combinatului. Asta iar n-o mai știi! În schimb, știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trezesc dimineață, la cinci. Vii? mă întreabă, arătînd cu privirea spre culoar, apoi strînge din umeri, ca o scuză la invitația adresată. Am așa, o stare..., că simt nevoia să schimb două-trei vorbe cu cineva... Vreau s-o pornesc spre garsoniera Fulviei, dar îmi amintesc de gripa care mă chinuie, mă gîndesc că ar trebui să mai beau o aspirină, să mă spăl pe față și să-mi schimb batista; cea din buzunar mi-e udă toată. Urc pînă la mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
culoarul din dreapta, spre capăt, cu gînd să mă spăl pe față, să-mi iau altă batistă și să cobor la Fulvia, unde nu voi sta mai mult de cinci sau zece minute. Merg încet, căutîndu-mi cheile prin buzunare. Dintr-o garsonieră se aude cum sforăie proprietarul ei un pensionar -, iar din garsoniera unei fete nu știu prea bine cu ce se ocupă -, se aude muzică de la pick-up, muzică în spatele căreia deslușeam de multe ori chicotele fetei. La vecinul meu e liniște
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-mi iau altă batistă și să cobor la Fulvia, unde nu voi sta mai mult de cinci sau zece minute. Merg încet, căutîndu-mi cheile prin buzunare. Dintr-o garsonieră se aude cum sforăie proprietarul ei un pensionar -, iar din garsoniera unei fete nu știu prea bine cu ce se ocupă -, se aude muzică de la pick-up, muzică în spatele căreia deslușeam de multe ori chicotele fetei. La vecinul meu e liniște, ceea ce, pentru ora asta, înseamnă că nu e acasă. La mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de pe la municipiu... Ascultă, deșteptule! țipă la mine Ion, învăluindu-mă în privirea lui tristă, injectată de furie. N-o mai fă atîta pe indiferentul... Azi te-ai zbătut de ceasul morții să dai de urma tabelului cu numele tău, pentru garsoniera de la blocul-turn, așa-i? De unde știi? Cumnată-miu și inginerul Teodoru au aranjat să se rătăcească tabelul, să nu primești locuința. Sînt colegi de chefuri la Poiana Brîndușelor... Lui Teodoru îi suflasem amanta, dar lui cumnată-tu ce dracu i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
nu-mi dă pace!...", gîndesc imediat ce usturimea din stomac se estompează. Mă uit cu lehamite la patul meu de fier, sub care stau îngrămădite scîndurile și suporții metalici pentru biblioteca proiectată. Nici măcar nu mă pot înfuria că nu am primit garsoniera visată. Mi se pare că totul s-a întîmplat demult, așa de demult, că privesc întîmplarea detașat, indiferent, ba chiar cu puțină ciudă că-mi pierd vremea gîndindu-mă la ea. "De mîine îmi iau concediu de odihnă și termin capitolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cîțiva cu masca pe figură: le văd ochii sclipind prin lentilele de sticlă. Cineva bate într-o ușă. Cercul măștilor de gaze se strînge în jurul meu, să mă zdrobească. Ușa scîrțîie ușor cînd e deschisă. Parcă așa scîrțîie și ușa garsonierei mele. Oare am s-o mai revăd?! Dacă se autoaprinde hidrogenul?! Cine-mi garantează că sudurile sînt bine curățate?! Norocul meu că am scos plafonul, să nu fiu zdrobit... Ușa scîrțîie din nou, închizîndu-se. Mă zbat să ies din cercul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
teama de a nu citi peste umăr cele ce nu trebuiau citite, a sosit Maria melodramatică și eftină. cu declarația că ceea ce o mai interesează în viață ești tu, cu întrebarea dacă să nu stea și ea cu tine în „garsonieră“, cu bune intenții eșuate, cu o comparație care a „turtit“ pe Mihai, entuziasmat de frumusețea ei, a Champs Elysées-lor cu șoseaua Jianu (văzând ilustrata de la tine), cu micile mizerii ale meseriei ei; într-un duel tan droagresiv-grivois, care a mai
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
-i spună soției sale ce s-a întîmplat ; îi spune că a plecat să muncească în Germania și că de acolo continuă să facă aranjamente pentru iminenta lor emigrare. De fapt, doarme prin parcuri bucureștene, apoi prin spitale, apoi în garsoniera unei prostituate din Chișinău (Aliona Munteanu), care devine singura lui prietenă. Muncește pe unde apucă și stă la pîndă în fața caselor de schimb valutar, sperînd să-l găsească pe șmenarul care l-a nenorocit. într-un tîrziu îl găsește, îl
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
într-un an mergea, iar anul următor ba, am renunțat și ne-am mutat în Buzău, unde mi-am continuat activitatea la I.C.M.J. Buzău ca zugrav, iar soția ca tricoteză la Cooperativa “Muncitorul” Buzău. Ne-am hotărât să cumpărăm o garsonieră în Buzău și, cu ajutorul părinților, am reușit să oferim un avans, apoi am contractat un credit bancar. În anul 1983, ne-am mutat și ca membri în comunitatea din strada Mioriței nr. 14. La aceea dată, Gabriela - fiica noastră - avea
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
examen cu forme legale. Alte eforturi susținute. Ni se fixează graficul examenelor, dau primele două și le iau cu note bune, ultimul fiind cel de psihologie pedagogie unde nu mai puteam avea griji! Ca de obicei, locuiam pe timpul examenelor în garsoniera unei cumnate, pe str. Izvor nr.2. Trec dimineața pe la facultate, văd ritmul examinării și-mi fac socoteala că mi-ar veni rândul cam pe la ora 12. Relaxat, trec pe la Spicul să cumpăr pâine și mă așez la o coadă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
apreciase greșit... pretinsa mea mândrie... Mi se mai face o nouă chemare la Paris și obțin viza pentru perioada 27 dec. 1994-27 febr.1995, deci îndrăznesc să fiu musafir timp de două luni. De data aceasta Mariana locuia într-o garsonieră cu o foarte frumoasă perspectivă privind cartierul respectiv și magazinele de la care ne aprovizionam. A fost puțin cam incomod, dar unde e dragoste multă, treci peste anumite inconveniente. De Anul Nou musafiri destui și mult belșug pe masă, cu sentimente
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
înseamnă pușcăria pe undeva prin lumea a 3-a. Așa că am dat sfoară în Sao Paulo pe la românii de acolo (pe unii îi cunoscusem la recepția de 1 Decembrie), am reușit să obțin de la unul din ei, Ștefan Chițimia, o garsonieră și de la alții promisiuni de ajutor, am umplut portbagajul mașinii cu două lăzi de whisky și câteva cartușe de Kent pentru Senhor coronel și cu zahăr, orez, fasole, conserve, pâine, lapte, biscuiți pentru "conaționali" și am plecat la Sao Paulo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câteva cartușe de Kent pentru Senhor coronel și cu zahăr, orez, fasole, conserve, pâine, lapte, biscuiți pentru "conaționali" și am plecat la Sao Paulo 800 de kilometri dus-întors. Colonelul a fost cooperant, cei 15 au fost mutați din arest în garsonieră și acolo am avut prima întâlnire cu ei. Nu contest dreptul fiecăruia de a-și hotărî singur soarta, de a face ceea ce crede că e mai bine pentru el, pentru familie, pentru viitor. Nu-mi plac însă oamenii care-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
moșul o dichisise o viață. I-a făgăduit că-l va întreține până la moarte cu tot cu soție. Când s-a văzut stăpân pe acte, avocatul i-a scos pe bătrâni în stradă. Moș Tăutu a fost nevoit să facă rate pentru garsonieră. De nevoie, a cerut să îndrume un atelier la Casa pionierilor. Singur și-a încropit sculele și materialele. Noroc că, lăsându-i să facă ce vor, pentru copii, activitatea s-a dovedit atractivă. Nici de data asta bătrânul n-a
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
înguste cizme mergeau cum puteau, iar cînd bătea sirocco-ul dinspre Mediterana, marea umbrelă tradițională; pe treptele din Piazza di Spagna, printre mesele cu flori, vedeai țărănci și copii îmbrăcați de sărbătoare așteptînd să pozeze la "pittori forestieri", locatari ai garsonierelor de pe străduțele învecinate cu Via del Babuino, la poalele parcului Pincio. Pe atunci, această grădină publică era locul de plimbare la modă (Villa Borghese nu se deschidea decît de două ori pe săptămînă). Pe esplanadă, în jurul chioșcului unde cînta muzica
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
locuise în acea vilă cît stătuse la Spa, în perioada războiului. Printr-o ușă de oțel de modelul celor prin care pătrunzi în turela cuirasatelor sau în încăperile unde se țin casele de bani în marile bănci, ajungeai într-o garsonieră tapetată cu cretonă gălbuie, ornată cu crengi și mobilată confortabil. Din această cămăruță ajungeai, printr-o scară subterană, în grădină, la un trunchi gros de arbore artificial, făcut din beton, camuflat cu verdeață și găunos, avînd în interior o scară
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
urmă, un melanj între cei doi. La 15 procente distanță în sondaje, Octavian Belu. N-a vîndut Flota, a adus medalii. Nu fabrică înghețată, ci performanț ă. Zilele trecute, în emisiunea „România mea“, Emil Hurezeanu a reușit să pătrundă în garsoniera trei pe trei de la Deva, în care Belu locuiește și coace titluri olimpice de aproape 25 de ani. Dacă ar fi votat telespectatorii, probabil că antrenorul de gimnastică ar fi urcat în sondaje după filmarea sanctuarului de semiasceză. Votează însă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mîna „derbedeului“. N-a suflat o vorbă pînă cînd i-a venit pe voleu. A tăcut complice sau abia aflase cu cîteva minute în urmă și s-a grăbit să anunțe numaidecît nația, dînd buzna telefonic în atît de familiara garsonieră dublă și ultracentrală a OTV-ului? Asta se cheamă dare în gît sau delațiune, depinde ce formă preferă senatorul, argotică sau elevată. Și e o dovadă de verticalitate similară cu aceea cînd, după ani de antisemitism evident în paginile revistei
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
care e treaba!, uite ce-i!, sau uite ce este!23 B: Auzi, uite ce vroiam să-ți zic... că... A: Z! (IVLRA: 165) ( în enumerări: A: Bună ce faci? B: Ciao! Bine, uite, sunt acasă, m-am mutat în garsonieră, în Brâncoveanu... A: O!: Ți-ai cumpărat? 171) C. (Mult mai puțin decât omologul său cult iată) evidențiază diverse valori argumentative (prezentativ argumentativ), contribuind la structurarea discursului: ( introduce un argument A: Tu ce faci de stai singură la ora asta
[Corola-publishinghouse/Science/85024_a_85810]
-
Străzile Sfinții Apostoli, cu splendide vile, Izvor, renumita fabrică de pâine Gagel și spălătoria chimică Schmidt au devenit câmpuri de ruine. Chiar pe cheiul Dâmboviței, de la Podul Izvor spre Operetă, se demolează furibund, zi și noapte. Oamenii sunt înghesuiți în garsoniere, nu au unde să și ducă mobilele, lucrurile din casă agonisite în timp, cărțile, tablourile, bolnavii, copiii. Zona a fost invadată de țigani din toată țara care curăță locul. Cu roabe și cărucioare improvizate, nefericiții aceștia izgoniți din casele lor
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
aveam să-l Întâlnesc abia În primăvara 1968, când scria prefața volumului meu de debut, Noaptea pe latura lungă. Mă rugase, la telefon, să-i aduc În drum, de la farmacie, nu știu ce fel de sirop și un pachet de țigări Papastratos. Garsoniera În care locuia din când În când la București nu era mare. Pereții Încărcați de tablouri. Pictură modernă, mobilă veche, stilizată. Scaune Înalte, un birou masiv. Maestrul mă primise În chiloți de baie! M-a chestionat: familie, profesie, literatură. Mereu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și nouă de ani... Mă face să mă simt fericit și trist În același timp... Prin dreptul ferestrei trec femei cu cărucioare, În care au butelii de aragaz... prin urmare, asta e viața mea: treizeci și doi de ani, o garsonieră, masa de scris, câteva cărți, icoane pe sticlă, discuri Stravinski, Béla Bartók... Mă trezesc pe la miezul nopții, În cameră e frig, un val de lumină din stradă luminează biblioteca. Mă scol și-mi pun paltonul peste plapumă: dacă ar fi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Noi, eu și soția, am muncit peste cinci ani la cele mai bune întreprinderi din oraș. Aveam o situație mult peste medie. Dar chiar și în acest caz nu am avut acces la o locuință. Locuiam cu chirie într-o garsonieră a fabricii. (Emigrant, 31 ani) Putem enumera și alte motivații amintite de subiecți la începutul actului emigrațional: - migrează pentru că legislația unor țări este mai permisivă. „Am ales Spania pentru că aflasem că era singura țară din Europa unde puteam obține în
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]