KorAP: Find »[drukola/base=geam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...656 >

16,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

verde, limpede, binefăcătoare. Și râul lua atunci forma trupului ei, și camera se umplea de zeci de desene care inundau Încetul cu Încetul podeaua, apoi, scaunele, patul, planșeta uriașă din lemn de tei. Ca să nu moară Înecați, Szántó a deschis geamul și desenele au Început să curgă În stradă, să inunde Piața Carolina. Puținii trecători priveau nedumeriți această cascadă de hârtie, unii apucau un desen, Îl priveau, apoi Îl aruncau făcându-și semnul crucii și Își vedeau grăbiți de drum. Cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
oarecare. Un om oarecare dar cu amintiri... Una mai ales Îi revenea cu regularitate În minte: Se afla În balconul apartamentului său, privind descumpănit În jur. Și ce vedea: silueta obeză și dizgrațioasă a centralei termice plasată În dreapta blocului său, geamurile stropite cu vopsea ale blocurilor din față, bucuria stahanovistă a noilor locatari care cărau icnind mobile grele, furniruite, ori covoare de iută făcute sul, rar câte un persan, mașini de spălat Alba Lux, frigidere Arctic și Zil, cărți aproape deloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
chiar reală, nu contrazicea, ci dimpotrivă, sublinia o complicitate profundă, inexplicabilă, un fel de fatalitate, și că această Întâlnire nu era câtuși de puțin Întâmplătoare. O presimțise odată cu căderea primilor fulgi pe care Îi privise cu Încântare toată dimineața prin geamul atelierului. Îl deschise și se sprijini de pervaz ținându-și bărbia În palme. Fulgii erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
erau atât de mari, Încât bravul domn Kiger care mătura trotuarul cu zelu-i cunoscut, nu i-ar fi zărit În nici un caz chipul, oricât și-ar fi potrivit ochelarii rotunzi pe nasul coroiat. 14. De la o masă bine plasată lângă geamul uriaș al barului i se făceau semne amicale. Erau doi dintre cei mai distinși intelectuali ai orașului: un filozof și un latinist. Fiecare ratase la momentul potrivit o mare șansă: primul o bursă de un an la Heildelberg, iar al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
trecătorilor: La dracu cu toate! Abia când ajunse În strada Simion Bărnuțiu la numărul 6 Înțelese sensul cuvintelor care țâșniră din el ca dintr-un gheizer. Casa, bine iluminată de un bec cu halogen, era mai degrabă joasă, cu patru geamuri cu obloane verzi, de o parte și de alta a unei porți În zid. Tencuiala galbenă căzută În câteva locuri lăsa să se vadă cărămida roasă de igrasie. Pe poartă, prins În cuie de pantofar, era un afiș. Părea o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
meleaguri nu a dat greș și fără vărsare de sânge. Cu respect Bejan Iustin. Încă o dată Doamne Ajută! Își privi ceasul. Era ora șapte. Putea prin urmare să intre. Curtea era scăldată doar În lumina difuză a unei verande cu geamuri colorate. De undeva din casă venea lătratul răgușit al unui câine de pază. „Banca de organe” era deci supravegheată. Apăsă scurt butonul unei sonerii montate În dreapta ușii și așteptă. Lătratul câinelui deveni amenințător. Pentru puțin timp pentru că o voce bărbătească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
rostise bătrânul aceste cuvinte. Cu ușurința cu care el Însuși primise vestea că fata aceea a plecat. La câteva luni după ce petrecuseră noaptea de Înviere baricadați În mansarda căminului de fete. Cu mâncare puțină și o sticlă de vin. Prin geamul deschis ieșea mirosul tot mai Înțepător de grâu Încins pe care Îl exhalau trupurile lor tinere și vlăguite. A părăsit clădirea cu mâinile În buzunare, fără să-i pese de strigătele fetelor rătăcite pe coridoare sau sub dușuri după ce stătuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Pe masa de brad se afla o cutie de carioci. La nevoie ar fi găsit și un bloc mare de desen, dar gândul său se Îndrepta spre cu totul altceva. Într-un colț al camerei, lângă unul din cele două geamuri mari ce dădeau Înspre livada de meri și pruni, se găsea o antenă, asemenea unui uriaș nufăr alb pus la uscat. Trase cu neîncredere o linie roșie, tremurată. Încercă și una verde. Le șterse apoi cu batista. Nu rămase nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
putea fi nicicum anticipată. 35. Dacă vezi lumină, poți urca. Invitația era fermă și nu vedea nici un impediment În a-i da curs, mai ales acum când În fiecare casă ardea cel puțin un bec. 36. Iolanda fuma pipă În geamul larg deschis al atelierului. Privea relaxată forfota din Piața Carolina, după o zi În care nu făcuse mai nimic. Se amuzase dând sfaturi câtorva colege mai tinere, invitate la revelion de vipuri locale sau mărunți oameni de afaceri italieni și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
De aceea poate și grația mișcărilor lor, deloc grăbite, contrastând vădit cu precipitarea celor din jur. Grație și siguranță În ciuda faptului că nu păreau foarte tineri: trecuți de patruzeci de ani. Poate chiar mai În vârstă. Îi descoperi chiar sub geamul atelierului. O clipă avu impresia că o observaseră și ei și că Îi zâmbiră, și că doamna Îi făcuse chiar un semn discret cu mâna stângă, eliberată pentru o clipă din manșonul din blană de vulpe, iar domnul Își scoase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
a Înțelege ceva. Îl asculta ca pe un cântec de leagăn și adormea visând lacuri, pescăruși, călugări și mânăstiri. Peste Piața Carolina cobora o ceață tot mai deasă. Ciclopul mic și blând, jumătate bărbat, jumătate femeie, era din nou sub geamul ei. Acum vedea bine: femeia era Alida, iar bărbatul Szántó. Se țineau de mâini. Și se priveau. Constatau cu uimire că aveau doi ochi fiecare. Atâta doar că acum fiecare purta În ochi culoarea celuilalt. Ea avea ochi negri, iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
bună seamă În pod și de acolo În cer unde era loc destul pentru un dans, două chiar, Înainte de cupa de șampanie a Anului Nou de care Îi mai despărțeau o singură zi. Apropie pick-up-ul vechi al lui Szántó de geamul larg deschis al atelierului, alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând ușor butoanele radioului Bucur și comandă brațului cu ac să se culce pe discul ușor ondulat Înregistrat la Supraphon. Era convinsă că muzica avea să ajungă unde trebuia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
alese un disc, reglă volumul și tonalitatea, manevrând ușor butoanele radioului Bucur și comandă brațului cu ac să se culce pe discul ușor ondulat Înregistrat la Supraphon. Era convinsă că muzica avea să ajungă unde trebuia. Rămase În picioare lângă geam. Piața Carolina era pustie. 38. Îi așteptase cu atâta emoție și nerăbdare, fericită că le poate lăsa atelierul, acum când nici măcar nu mai putea fi vorba de adulter. Bunicul, domnul Übelhart, murise de atâția ani... Destul de tânăr. Nici herr Hauer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îndelung căutate. 40. Ești din oraș? Întrebă Flavius-Tiberius. Nu găsise o cale mai sigură de a-i arăta că nu o neglijase nici o clipă și că interesul arătat desenelor fusese unul fugitiv. Da, de aici, răspunse Iolanda. Între timp Închise geamul, dar rămase sprijinită de pervaz, cu brațele Încrucișate, ca Într-o pauză de lucru. Avea un aer preocupat, de care orice musafir neașteptat ar fi trebuit să țină seama și să-și măsoare bine durata vizitei. Atunci de ce nu te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fotoliul lui Szántó nu mai era gol. Și nici nu eram eu aceea care Îl ocupam, cum se Întâmplă mai tot timpul. Dacă nu cumva chiar tot timpul. Pentru ca acela era locul lui. De acolo vedea el lumea. Și de la geam, cred, zise Flavius-Tiberius, zâmbind timid În fața unei avalanșe de vorbe din care nu lipseau mici accente patetice, nepotrivite după părerea lui cu o ființă dezinhibată și voluntară. Înclina să creadă Însă că tirada Iolandei era o Încercare stângace de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
și clientelă selecta de ambele sexe. Din când În când, În amintirea vremurilor bune, ascultă. Ciuleandra și Dans macabru de Liszt. 42. Tu ai vegheat vreodată un mort? Întrebă Iolanda Într-un târziu, ca și cum până acum asta făcuse acolo, lângă geam. Nu, răspunse Flavius-Tiberius, mirat de o asemenea Întrebare. În schimb am cântat la vioară, iarna, lângă o teracotă Încinsă, În timp ce prietenii mei făceau oameni de zăpadă sau se dădeau cu sania. Mama spera să ajung un fel de Oistrah român

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
zise Iolanda zâmbind. Aproape la fel de solemnă, ca să nu zic și dramatică. Exersam În fața dulapului de haine din camera părinților. Un dulap mare cu trei uși și oglindă În care ai mei Îmi Încuiau hainele ca nu cumva să ies pe geam. Într-o zi, din pricina căldurii, sau a partiturii, de ce nu, am trăit o experiență stranie. O transformare neașteptată a trupului meu pe care la Început am luat-o drept iluzie optică, sau o deformare a oglinzii cum vezi În bâlciuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
printre porci, Începe să semene cu ei, kutya fasza de viață! Scurta sa revoltă făcea cât o clipă de pocăință autentică. Dacă m-am porcit in timp ce tăceam și ghindeam? Se privi În oglinda mare cât o vitrină dintre geamuri și se liniști: era tot el, Húsvágó Tamás Húnór, cel ce plecare acum două ore și ceva de acasă. Mai avea timp doar pentru puține comentarii. Orașul este tot așa, adică nici mare, nici mic. Ceva schímbări pot fi dupe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
melancolie. Un amănunt pe care domnul Húsvágó nu Îl va putea nici consemna, nici evoca vreodată, nu doar din pricina distanței și a discreției, ci și din pricina unei perdele de muselină prin care se vedea silueta zveltă a Eleonorei, nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
nemișcată În dreptul geamului Înalt al camerei sale. Domnul Húsvágó Își scoase din nou pălăria pentru a le saluta pe cele două femei. Doamna Ster Însă dispăruse și odată cu ea și Eleonora. În locul acesteia rămase un dreptunghi mare, Întunecat, cum au geamurile caselor nelocuite. Ochiul de artist al domnului Húsvágó observă pe sticla neagră a ferestrei conturul fosforescent al unui trup de femeie cu două mari crizanteme sângerii În locul sânilor. Se Întoarse și se Îndreptă spre poartă. Călca greu din pricina damigenei dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
garajist! Îi luă haina din mâini și, după ce o Împătură cu grijă, o puse la locul potrivit, fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
curți și grădini, se vedeau tot mai multe mașini necunoscute până atunci localnicilor. Avem scrisori din patru țări străine, Austria, Italia, Franța, Ungaria, și un continent, Australia, zicea cu mândrie Macavei, poștașul. Puține case mai aveau lacăte la porți sau geamurile acoperite cu scânduri bătute În cruce. Pentru mulți dintre noi, zicea Matei, schimbarea s-a Întâmplat târziu. Folosea dinadins cuvântul Întâmplare, căci zâmbea de fiecare dată cu subînțeles. Citise el undeva că oamenii s-ar naște să fie bogați sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
fluturi mari, grei, În căutarea trupului pierdut. Flavius-Tiberius vorbea și nu se mira de nimic, În timp ce ea abia respira de teamă să nu se destrame minunea. După un zbor În cercuri largi, de câteva minute, fluturii s-au așezat pe geamul mare al cabanei, În puncte parcă prestabilite, sau Într-o ordine care se Închega chiar atunci și care refăcea În mare portretul lui Judith, de Klimt, În care, de fiecare dată, bunica Leah credea că Își recunoaște nepoata așa cum va

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
coada ochiului, se bucura când umerii lor se atingeau, și Își spunea că nu o văzuse mergând prea mult În ultimele zile. Unde să mergi Într-o cameră de hotel, chiar dacă alta În fiecare zi, decât la baie sau până la geam, repede ghemuită apoi În fotoliul de alături, ca Într-un scenariu de film mediocru, spunând ceva când și când, În cuvinte puține și cu toate verbele la trecut. Apropiindu-se de fântână, Își dădea seama că trăiseră doar din gesturi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
o țigară și lui Marcovici, dar acesta ținea Între dinți, ca de fiecare dată când dorea să impresioneze, o pipă olandeză pentru care avea un stoc de Clan dinainte de '89. Rezerva trebuia să Îi ajungă până la sfârșitul vieții. Brândușă coborî geamul portierei și făcu vânt În zăpadă pachetului de Dunhill, roșu cardinal. Zăpada Îl primi cu răceală. Noaptea asta fusese lungă chiar și pentru ea. 39. Parcă am fi În piață, vinerea, după o zi de târg, zise Iolanda privind În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]