KorAP: Find »[drukola/base=gelozie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...126 >

3,149 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

imposibilă cât timp ura ei nu înceta. Și cum putea să înceteze când abia câștigase teren? Această buruiană e mai puternică decât floarea atât de fragilă și delicată a iubirii... O spun acum, dragostea este supusă adesea asalturilor chinuitoare ale geloziei care o poate veșteji, intrigilor celor care nu ne simpatizează și, nu o dată, ba chiar foarte adesea, lipsurilor, sărăciei, dorințelor care nu se pot împlini... în timp ce ura e suverană, n-o poți smulge până nu crește, înflorește și piere singură

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
a stărilor sufletești ale Matildei semăna cu natura și avea forța ei: dacă era nor, asta însemna nor, era zadarnic să mai cauți în astfel de zile soarele. Dacă îmi spărsese biroul cu violență, asta însemna furtună în inima ei, gelozie furioasă, nu trebuia s-o lovesc (nenorocire, tocmai în ziua când vroise să-mi spună că e însărcinată!) și dacă apăruse în sufletul ei ura, ei bine, ce putea să însemne? Trebuia descifrat... Astfel, scena petrecută nu mi se mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
ar putea să iasă pe-acolo pentru ea." Rostită sec, această vulgaritate, cu armonie totuși, disprețuitoare și rece. Alteori însă cu o grijă nepăsătoare: Lucrezi prea mult, ai slăbit, o să zică lumea că te țin nemîncat." Sau, impenetrabilă, simulând o gelozie care nu spunea nimic: "Ce mai face doamna Clara (eu îi spusesem astfel odată), de ce nu te duci la ea să te consoleze? Bărbatu-său n-ar avea nimic contra, e mai filozof decât tine!" Toate acestea tot tăcere însemnau

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
te ajut să naști dacă nu mă lași sa te examinez!?" "Nu ies, dom'doctor!" Dar de ce, ești nebună, de ce ai mai venit aici? "Nu ies, dom'doctor. Dacă aude al meu că ai pus mâna pe mine mă omoară!"' Gelozie primitivă și cretină, gândii și nici măcar nu mai fusei atent să aud cum s-a sfârșit toată chestia... "Acolo, reîncepu Matilda cu un glas șoptit, semn că trebuia să fiu atent, că o să mor de râs, fiecare gravidă își alege

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Deși nu e sigur că n-a și survenit. Nu pot să-ți uit telefoanele și cât de fericită arătai când te-am surprins. Ura pe care mi-ai arătat-o după aceea era o dovadă în plus că nu gelozia mea (un sentiment care mi-e complet străin) a făcut să nască în tine ura pe care ți-o citeam în ochi. Sânt lucruri care nu pot înșela un om care iubește și care, repet, nu e gelos, cum sânt

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
tine ura pe care ți-o citeam în ochi. Sânt lucruri care nu pot înșela un om care iubește și care, repet, nu e gelos, cum sânt eu, cel puțin cu tine. Când iubești foarte tare, apare încrederea absolută și gelozia n-are loc. Dar nici nu poți ierta când încrederea e înșelată". Nu te-a înșelat nimeni", zise Matilda cu un glas ciudat. Tresării. O lungă tăcere se așternu între noi. Eram pregătit pentru această scenă, dar nu mă gândisem

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Poate chiar acest chip, cum spusese, brutal, insensibil, dornic de preacurvie și în cele din urmă abject? Mă uitai la ea, de astă dată într-adevăr fascinat. Cine era? Nu mai vorbea ca la botez, cum crezusem sub imperiul unei gelozii derezonabile și disproporționate, era liniștită, și nu mai puteam, ca atunci, să n-o cred. Aveam câteva fire groase în mână, de fapt grosolane, ale gândirii ei ascunse, care îmi scăpaseră timp de atâția ani, le simțeam, uluit, realitatea. Așadar

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
înainte fără să presimtă, să-i adie câtuși de puțin aerul otrăvit al unei asemenea vieți viitoare. Pentru mine începea să fie clar: Silvia avea s-o iubească pe mama ei (cu sufletul împărțit între ea și bărbat), cu o gelozie care avea să-i rănească de timpuriu mica ei inimă. Desigur, eu aveam s-o văd, dar cât de des? Și ea nu va întîrzia sa mă întrebe: de ce nu vin acasă? De ce altul trebuia să stea mereu acolo și

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
sărutase astfel, cu aceeași privire aprinsă, cu aceeași jubilațiune oarbă a instinctului triumfător; nu acceptase să i se turbure pentru toată viața sufletul! mai bine nu! mai bine fără el, decât să pună stăpânire pe clipele ei viermele scârbos al geloziei... de ce nu putuse redeveni senină acceptîndu-l așa cum era? pentru că presimțise ce era în ea, murmurul, rumoarea din adâncuri a desordinei, o auzise în acele clipe de trădare și, desigur, se speriase...) Nimic însă nu răzbătea în afară din viața acestui

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o să iei și tu pe la cincizeci de ani (că n-o să îmbătrînești singur ca un cîine!) o babă ca și tine, vai de viața ta!" Rostite fără dispreț, aceste cuvinte puteau părea tandre! o mamă supărată care își dăscălește, din gelozie, fiul care se topește după alta. Dar răceala și disprețul ei fără nuanțe, răceală de gheață, dispreț fără speranță, așa este cum îmi spunea și altfel nu va fi, îmi păstrai însă firea și tăcui, cu atât mai mult cu

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
îi iubim... verificări dacă mai plăcem și altora... siguranța că nu ne-a pălit farmecul, seducția... verva pe care ne-o inspiră această certitudine, pe care o transmitem acasă celor care se simt prea siguri de noi... puțină neliniște, puțină gelozie, pentru a ni se prețui apoi dulcea supunere, abandonul de sub plapumă... Nu citisem în privirile lor nici măcar atât, avem cu cine cocheta, pe tine nu te cunoaștem, parcă îmi spuneau, și nici nu avem chef s-o facem, să te

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
bine îmbrăcată și coafată, stârnind invidia pentru bluzele ei un colorit care arăta că nu le cumpăra din magazinele noastre, ca și fustele cu croială străină, cismulițele elegante, jerseurile fine) secretara directorului, un ins totdeauna ursuz, care avea de îndurat gelozia nevestei pentru această secretară cu care cam semăna... dar cine suportă alături de bărbatul ei pe o alta, chiar dacă la birou și chiar dacă știe că îi e credincios?... Credincios, credincios, dar asta nu-l poate împiedica să... Directorul chiar își persecuta

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
frumoasă, o tandrețe încă fragilă, care trebuia protejată... Dacă era să fie mai mult, să nu grăbim nimic, ba chiar să încetinim cât putem creșterea simțirii noastre, care altfel ar putea deveni turbure (nu avusesem eu un prim gând de gelozie când mă întrebasem dacă surâsul ei îmi era numai mie adresat?) și am începe, astfel, iubindu-ne, să suferim... Fără suferință! Deloc! Nici măcar o adiere... Iar dacă nu va fi nimic, cu atât mai bine, despărțindu-ne, tot ceea ce a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
nu-l simțisem... Găsii un taxi și acasă mă vârâi îmbrăcat sub două pături. Apoi, frigul, treptat, mă părăsi. Mă ridicai să mă desbrac clănțănind, când gazda mea intră cu telefonul în mână. "Sînteți căutat, îmi spuse aluziv, cu o gelozie epurată. Primiți?" "Da", strigai. "Victor, ți-e bine? auzii glasul ei în receptor. Te rog să mă ierți, m-am zăpăcit, nu trebuia să te las să pleci, cred că ai prins o gripă, trebuia să te întorci să mai

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
o împiedic s-o formuleze. Cum ar trebui să fie soția de care te-ai despărțit ca să placă viitoarei? Oricum ar fi, vederea ei displace în mod falal și asta ia forma rea a înstrăinării, fiindcă dacă e frumoasă stârnește gelozia, iar dacă e urâtă disprețul: cum ai putut să trăiești cu ea? Ca și când logodnicul ei o fi fost vreo lumină. Atunci de ce nu s-a măritat cu el? Da, văd eu, zise rupând tăcerea care se lăsase între noi, a

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Totdeauna însă, la sfârșit, surâsul ei, ironie și tandrețe, care nu înceta să mă fascineze, anula sarcasmul acestor ieșiri și aproape că începusem să doresc să se producă cât mai des... postura ei vulgară era de natură pur intelectuală, mima gelozia de acest tip, deși acest sentiment nu era absent, însă pe acela compus din alte elemente nu vroia să-l exprime... La masă mâncarăm și băurăm zdravăn. La cafea medicii povestiră anecdote, tot despre medici, care se plasau cu un

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

startul prin grădină și sărind în izmene gardul vilei din „Primăverii“, fluierat de securiști și fugărit de Aro-urile Miliției, arestat, bumbăcit și dus la anchetă și, finalmente, confruntat cu însuși „Gigantul Carpaților“ și vocea sa tremurând de astm și gelozie: „Tovarășe... Ce mi-ai făcut, nenorocitule?“. În realitate, corpul meu nu ajungea pe mâinile nimănui, cu atât mai puțin pe-ale unei femei. Închis ca într-un siciru în sacul de tergal bleumarin al uniformei, mortificat de privirile acre și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cine știe ce altă mamă isteață și prevăzătoare le înzestrase genetic cu-o suspiciune permanentă și instinctivă. Nu te jucai cu ea, avea o inteligență de animal sălbatic, pe care nu-l poți anticipa, darămite stăpâni. În privirea iubitei mele, frumusețea și gelozia se-amestecau în părți egale, de-o demnitate care mă scotea din sărite. O mișcare suplimentară a buzelor sau o dilatare imperceptibilă a pupilei, și mă dădeam de gol. Îmi pierdeam refugiul cel mai de preț, mă simțeam invadat, dezbrăcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
vas de luptă din toate timpurile, și, din acel moment, am devenit de nedespărțit. Formam un cuplu colosal, mai reușit ca pe micul ecran: Pat și Pataschon, Stan și Bran, Popeye și Bluto. Îl pupam de dimineață până seara (stârnind gelozia Mariei, care îmi reproșa că mă ocup prea mult de el), îl mângâiam și-l strângeam, îi spuneam povești. Azi îl vedeam echipat în uniformă de polițist, dirijând circulația prin pat; a doua zi, mi-l imaginam pe role, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
ca doi bărbați adevărați, mirosind a lavandă și trabuc, ne sărutam pe gură, rusește sau englezește sau Dumnezeu mai știe cum, înainte de a ne împreuna corpurile. Atunci intervenea Maria, strecurându-se pur și simplu între noi. Un amestec straniu de gelozie și invidie făcea ca prietena mea să nu suporte ideea că aș fi iubit o parte din corpul ei mai mult decât întregul. Mă întreba mereu: „Îți place fundul meu?“; „Da!“, ziceam eu; „Aaa, deci nu-ți plac sânii mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
și, fără vreun motiv anume, îi sărea în brațe. Se prefăcea apoi că-i nervoasă, că tocmai am sculat-o din somn (ochii ei mari și negri spuneau altceva; oricum nu putea să adoarmă fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă lua la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
infractor. „Zău dacă știu! Mi-a spus doar că Mihnea a făcut ceva rău sau a pățit ceva rău, n-am înțeles bine. O fi vreo dementă!...“ „Dementele astea ale tale sună cam devreme, dimineața! Ia vezi...“ Pericolul trecuse, dar gelozia încă mai vibra undeva în interior; dacă scotoceam puțin, găseam și-un pachet de nervi. N-am scotocit. Am lăsat-o pe Maria în pace. Ani de experiență mă învățaseră când și cum trebuie să tac. Poate chiar îmi imaginam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
eu să butonez tastatura. Ba chiar m-am așezat pe scaun, în locul ei. „Egoistule! Repede să te instalezi tu... Măcar pot să mă uit și eu sau e și asta secret, ca telefoanele tale de dimineață?“ Apreciam pluralul, dădea măsura geloziei (deci și-a iubirii, ar fi adăugat ea; eu nu eram de acord). N-am zis nimic, dar am tras-o ușor în brațele mele. Gestul făcea cât o mie de răspunsuri. Apoi am deschis fișierul. În mijloc, trei documente

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
una, te gândești la o mie!“ „Niște mitocani!“, am insistat, ferindu-mi tristețea sub straturile veseliei. „Iritanți, dar necesari.“ „Ne-am lipsi liniștit de voi: n-am mai avea motive de competiție, și nici de ranchiună; ne-ar dispărea și gelozia, cu care ne chinuim atâta, din cauza voastră, bineînțeles. Societatea perfectă, ce mai.“ „Matriarhatul cucoanelor reunite.“, am zis. „Coșmarul postmodern, scăpat pe străzi în capot și cu făcăleț!“ „Ticălos universal!“ Am luat-o la picior, urmărit de pumni și palme binemeritate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
cumințise cum se cumințesc toate fetele după 20 de ani: nu de tot. Odată cu ea, preluasem întregul bagaj al trecutului, cu buzunarele lui calde, adânci și sucite: zâmbete, urme de-atingeri, privirile altora, complicități nerostite. Le primeam calm, detașat, fără gelozie. Devenisem bibliotecarul unic al trecutului Mariei, arhivarul privilegiat al experiențelor ei, deținătorul sever și respectabil al fâșiilor de memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]