2,700 matches
-
documentată în peste 1.700 de scrisori . În mai 1778 în timpul unei călătorii de oficiu la Ilmenau cu Ducele Carl-August spre Berlin, Goethe descoperă prezența unei mine vechi de argint și speră ca comorile acesteia să rezolve dificultățile financiare. Astfel geologia și mineralogia au devenit ocupații placute ale lui. În anii 1780, Goethe a început să se ocupe de biologie, anatomie și modul de formare a florei și faunei. Goethe locuiește șase ani în casa de vară în parcul de lîngă
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
lui. În acest timp, Goethe a început să facă ordine în lucrările sale. În această perioadă scrie "Geschichte meines botanischen Studiums" („Istoria studiului meu botanic”), pînă în 1824, urmate de lucrările "Zur Naturwissenschaft überhaupt" („Către științe naturale”) gânduri despre morfologie, geologie și mineralogie. Goethe se imprietenise cu Karl Friedrich Reinhard și Kaspar Maria von Sternberg. Temporar, se dedică aspectelor mistice. Agendele și notițele din anii din urmă îi vor servi la scrierea lucrării "Italienische Reise" („Călătoria Italiană”). În anul 1821 urmează
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
se pare să-mi surîdă o teorie”). Studii ale naturii . În anii 1780, Goethe a început cu studierea biologiei, anatomiei și cu modul de formare, a faunei și florei. După excursia din Italia, Goethe se dedicase cu mare angajament botanicii, geologiei, chimiei și opticii. El însuși a colectat aproximativ 23.000 exemplare. Botanică . Studiile lui Goethe asupra formele plantelor în special: "Die Metamorphose der Pflanzen", 1790 („Metamorfoza plantelor”, 1790), au fost recunoscute ca subiecte de îndrumare în lumea specialiștilor. În domeniul
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
În geologie desemnează un supercontinent (o grupare a mai multor suprafețe continentale) din istoria Pământului, primul a cărui existență a putut fi pusă în evidență. Se presupune că s-a format acum aproximativ 1 miliard de ani, pentru ca acum 750 milioane de
Rodinia () [Corola-website/Science/297900_a_299229]
-
u, ŭ, v, z. Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română. c = românescul ț (caro [țaro] = țar) ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă) g = românescul ghe sau ghi (geologio [gheologhio] = geologie) ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb) j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = și) ĵ
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
v, z. Cu excepția literelor de mai jos, celelalte litere esperanto se citesc ca în limba română. c = românescul ț (caro [țaro] = țar) ĉ = românescul c urmat de e sau i (ĉerizo [cerizo] = cireașă) g = românescul ghe sau ghi (geologio [gheologhio] = geologie) ĝ = românescul g urmat de e sau i (ĝardeno [geardeno] = grădină ĥ = h gutural; sunet inexistent în limba română i nu este niciodată scurt (maizo [ma-izo] = porumb) j = i scurt ca în românescul cai (kaj [cai] = și) ĵ = românescul j
Esperanto () [Corola-website/Science/296519_a_297848]
-
evoluția culturală. Disciplină implică topografie, excavare și în cele din urmă , analiza datelor colectate pentru a afla mai multe despre trecutul. În domeniul de aplicare larg, arheologia se bazează pe cercetare trans-disciplinara. Se bazează pe antropologie, istoria artei , etnologie, geografie, geologie, lingvistică, semiologie, fizică, științe informaționale, chimie , paleoecologie , paleontologie , paleozoologie și Paleobotanica . Arheologia s-a dezvoltat din antichitate până în Europa secolului al XIX-lea , si a devenit o disciplină practicată în întreaga lume . De la dezvoltarea să timpurie, diverse sub- discipline specifice
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
științelor naturale al carei obiect de studiu îl constituie compoziția, structura, proprietățile și schimbarea materiei; chimia mai este numită și „știință de mijloc” sau „știință centrală”, întrucat conține elemente combinate din cadrul celorlalte științe ale naturii precum astronomia, fizică, biologia și geologia. Ca obiect de studiu, chimia a apărut acum cateva milenii în anumite părți ale lumii, mai exact în Orientul Mijlociu sub forma alchimiei, iar aceasta din urmă a permis elaborarea chimiei moderne ca urmare a revoluției chimice (1773). Obiectivele acestui domeniu
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
(n. 1940) este un geolog român, membru corespondent al Academiei Române din 2001 și membru titular din 4 noiembrie 2016. A urmat Liceul „Titu Maiorescu” (1953-1956) și Școala Tehnică de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974 și-a susținut teza Masivul granitoid Ogradena - studiu petrografic și geochimic, devenind doctor in geologie. A fost preparator (1967-1969), asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
A urmat Liceul „Titu Maiorescu” (1953-1956) și Școala Tehnică de Geologie din București. Absolvent al Facultății de Geologie-Geografie, specialitatea mineralogie-petrografie a Universității din București. În 1974 și-a susținut teza Masivul granitoid Ogradena - studiu petrografic și geochimic, devenind doctor in geologie. A fost preparator (1967-1969), asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993) și profesor (din 1993) la Catedra de Mineralogie a Universității din București; în perioadele 1992-1996 și 2004-2005 a fost șeful acestei catedre. Ca îndrumător de doctorat (din 1993) și director
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
asistent (1969-1977), lector (1977-1990), conferențiar (1990-1993) și profesor (din 1993) la Catedra de Mineralogie a Universității din București; în perioadele 1992-1996 și 2004-2005 a fost șeful acestei catedre. Ca îndrumător de doctorat (din 1993) și director al Școlii doctorale de geologie (2005-2008) a contribuit la ridicarea performanțelor științifice a unui număr mare de foști studenți. A făcut stagii de specializare, documentare și aplicații geologice în Franța, Grecia, Italia, Elveția, SUA, Canada, Australia, Chile, China și Japonia. Activitatea sa științifică acoperă un
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
și structuri sedimentare (1983, în colab.); Manualul inginerului de mine (1984, în colab.) și Petrologie sedimentară (1988); Geologie- Manual (1991, în colab.); Sedimentologie și petrologie aplicată în strategiile de explorare a hidrocarburilor (1995); Sedimentologie și petrologrie sedimentară (1998); Dicționar de geologie (1998, 2007, în colab); Curs interactiv de Sedimentologie si Petrologie sedimentara. CD-SED-(2001); Diageneza rezervoarelor de hidrocarburi (2002); Sisteme depoziționale-Analize secvențiale in Carpați și Dobrogea (2007). A fost editor la Mineralogy in the System of Earth Sciences de Em.Constantinescu
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
Ludovic Mrazec” (1990-1994), al International Association of Sedimentologists, al Asociației americane a geologilor din petrol (AAPG). De asemenea, membru al Consiliul Național al Geologilor din România și reprezentant al României în Comisia Uniunii Internaționale a Științelor Geologice (IUGS) pentru Istoria geologiei . Este laureat al Premiului „Gr. Cobălcescu” al Academiei Române (1976) și a fost distins cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de ofițer (2000).
Nicolae A. Anastasiu () [Corola-website/Science/307078_a_308407]
-
uneori "Grigore", "Gregoriu", n. 10 februarie 1836, Eliza Stoenești, Ialomița - d. 20 februarie 1911, București) a fost un geolog și paleontolog român, explorator, membru titular (1876) al Societății Academice Române. Împreună cu Grigore Cobălcescu, este întemeietorul școlii române de științele pământului (geologie, mineralogie, paleontologie). A fost primul profesor în acest domeniu al Universității din București, a condus lucrările pentru elaborarea primei hărți geologice a României și este descoperitorul unor rămășițe fosile de importanță deosebită. A absolvit Liceul Sf. Sava din București și
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
la liceele Sf. Sava și Matei Basarab (1863) și a scris primul manual de zoologie român (1865). În anul 1864, printr-un decret al lui Alexandru Ioan Cuza, este înființată Universitatea din București unde este numit profesor la catedra de geologie, paleontologie și mineralogie în cadrul Facultății de Științe (care avea în toamna lui 1864 șase profesori). Aici a organizat un muzeu de geologie și paleontologie cuprinzând exponate rare, unele aduse din călătoriile sale numeroase. A publicat primul tratat român de geologie
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
decret al lui Alexandru Ioan Cuza, este înființată Universitatea din București unde este numit profesor la catedra de geologie, paleontologie și mineralogie în cadrul Facultății de Științe (care avea în toamna lui 1864 șase profesori). Aici a organizat un muzeu de geologie și paleontologie cuprinzând exponate rare, unele aduse din călătoriile sale numeroase. A publicat primul tratat român de geologie, "Elemente de Geologie", în anul 1890. Pe măsură ce Universitatea a crescut, din catedra sa s-au despărțit o catedră de mineralogie, condusă de
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
geologie, paleontologie și mineralogie în cadrul Facultății de Științe (care avea în toamna lui 1864 șase profesori). Aici a organizat un muzeu de geologie și paleontologie cuprinzând exponate rare, unele aduse din călătoriile sale numeroase. A publicat primul tratat român de geologie, "Elemente de Geologie", în anul 1890. Pe măsură ce Universitatea a crescut, din catedra sa s-au despărțit o catedră de mineralogie, condusă de Ludovic Mrazec în anul 1894 și în anul 1905 o catedră de paleontologie, condusă de Sabba Ștefănescu. Catedra
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
mineralogie în cadrul Facultății de Științe (care avea în toamna lui 1864 șase profesori). Aici a organizat un muzeu de geologie și paleontologie cuprinzând exponate rare, unele aduse din călătoriile sale numeroase. A publicat primul tratat român de geologie, "Elemente de Geologie", în anul 1890. Pe măsură ce Universitatea a crescut, din catedra sa s-au despărțit o catedră de mineralogie, condusă de Ludovic Mrazec în anul 1894 și în anul 1905 o catedră de paleontologie, condusă de Sabba Ștefănescu. Catedra de geologie a
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
de Geologie", în anul 1890. Pe măsură ce Universitatea a crescut, din catedra sa s-au despărțit o catedră de mineralogie, condusă de Ludovic Mrazec în anul 1894 și în anul 1905 o catedră de paleontologie, condusă de Sabba Ștefănescu. Catedra de geologie a revenit în 1910, lui Sava Athanasiu. Grigoriu Ștefănescu a organizat și condus "Biroul Geologic", înființat în 1882 la inițiativa sa, cu sarcina de a alcătui harta geologică a României. Rezultat al eforturilor lui și a mai multor geologi, harta
Grigoriu Ștefănescu () [Corola-website/Science/307105_a_308434]
-
copil, Ion Simionescu a fost crescut la Botoșani de bunica lui. După absolvirea liceului a studiat la facultatea de Științe Naturale a Universității din Iași, unde a fost elevul chimistului Petru Poni și al geologului Grigore Cobălcescu. Specializându-se în geologie și paleontologie, Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de numai 27 ani. După 29 ani de activitate la Universitatea din Iași, a fost chemat la Universitatea din București, pentru a-i succeda la catedra
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
paleontologie, Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iași la vârsta de numai 27 ani. După 29 ani de activitate la Universitatea din Iași, a fost chemat la Universitatea din București, pentru a-i succeda la catedra de geologie profesorului Sabba Ștefănescu. În afara activității didactice și de cercetare, Ion Simionescu a devenit cunoscut și prin numeroasele sale cărți și activități de popularizare a științei în rândul publicului larg. Fiica sa, Cecilia Maria Simionescu (1900 - 1961) a devenit cunoscută cu
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
Iași,avându-i ca profesori pe Grigore Cobâlcescu și Petru Poni. În septembrie 1894, își ia licența în științele naturale, iar în toamna anului 1895, obținând, prin concurs bursa „Vasile Amandachi” acordată de Academia Română, pleacă la Viena, în vederea specializării în geologie si paleontologie. Universitatea vieneză, centru recunoscut al geologiei europene la acea vreme, dominat de figura marelui geolog Eduard Suess, i-a oferit lui Simionescu condiția ca, printr-o muncă susținută, să-și poată prezenta, la 21 Iulie 1898, teza de
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
și Petru Poni. În septembrie 1894, își ia licența în științele naturale, iar în toamna anului 1895, obținând, prin concurs bursa „Vasile Amandachi” acordată de Academia Română, pleacă la Viena, în vederea specializării în geologie si paleontologie. Universitatea vieneză, centru recunoscut al geologiei europene la acea vreme, dominat de figura marelui geolog Eduard Suess, i-a oferit lui Simionescu condiția ca, printr-o muncă susținută, să-și poată prezenta, la 21 Iulie 1898, teza de doctorat cu titlul "Uber Die Geologie Des Quellengebietes
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
recunoscut al geologiei europene la acea vreme, dominat de figura marelui geolog Eduard Suess, i-a oferit lui Simionescu condiția ca, printr-o muncă susținută, să-și poată prezenta, la 21 Iulie 1898, teza de doctorat cu titlul "Uber Die Geologie Des Quellengebietes der Dâmbovicioara (Rumanien)", devenind doctor în filozofie (specialitatea geologie). Un an mai târziu, la Grenoble se specializează în paleontologia amoniților eocretacici, sub conducerea lui W. Kilian, o somitate în domeniu în acea vreme. În perioada 1899-1900,funcționează ca
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]
-
geolog Eduard Suess, i-a oferit lui Simionescu condiția ca, printr-o muncă susținută, să-și poată prezenta, la 21 Iulie 1898, teza de doctorat cu titlul "Uber Die Geologie Des Quellengebietes der Dâmbovicioara (Rumanien)", devenind doctor în filozofie (specialitatea geologie). Un an mai târziu, la Grenoble se specializează în paleontologia amoniților eocretacici, sub conducerea lui W. Kilian, o somitate în domeniu în acea vreme. În perioada 1899-1900,funcționează ca preparator la Catedra de Mineralogie,condusă de V.C.Butureanu,iar la
Ion Th. Simionescu () [Corola-website/Science/307154_a_308483]