2,818 matches
-
care se înrudeau lingivistic și cultural cât și celor care nu aveau nicio legătură cu primele, precum teutonii, o populatie celtica mixtă. În primă fază, relațiile dintre "imperium" și "barbaricum" erau mai mult sau mai putin pașnice. În regiunea renana, germanicii își ofereau serviciile economice și militare pe o perioadă de timp determinată, fie practicau schimbul. Pentru a asigura stabilitatea la frontiera, românii interveneau în problemele politice ale etniilor vecine, asigurându-și aliații oferind daruri. Cursurile Rinului și Dunării reprezentau principalele
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
schimbul. Pentru a asigura stabilitatea la frontiera, românii interveneau în problemele politice ale etniilor vecine, asigurându-și aliații oferind daruri. Cursurile Rinului și Dunării reprezentau principalele rute comerciale din jumătatea de nord a continentului, iar pentru a ajunge la ele, germanicii s-au folosit de văile râurilor Elba și Vistula ce legau Marea Baltica de interior, favorizând legăturile nord-sud și accesul către Rin și Dunăre. Goții au avansat pe culoarul Vistula-Nistru, iar longobarzii au venit pe calea Elbei. Cel mai dinamic trib
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
s-au folosit de văile râurilor Elba și Vistula ce legau Marea Baltica de interior, favorizând legăturile nord-sud și accesul către Rin și Dunăre. Goții au avansat pe culoarul Vistula-Nistru, iar longobarzii au venit pe calea Elbei. Cel mai dinamic trib germanic s-a dovedit a fi cel al goților. În 220-230, s-au manifestat activ în regiunile de la nord de Dunăre. În 238 au organizat prima incursiune la sud de fluviu, în Dobrogea, ținta lor fiind orașul Histria. În anii 240
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
francii și alamanii au pătruns temporar în imperiu. De la relațiile de tip schimb/incursiune și pradă specifice sec. III-IV, s-au trecut la raporturi radicale, migratorii străpungând liniile fortificate române de le Rin și cursurile superior și inferior ale Dunării. Germanicii s-au stabilit în urmă războaielor și pe baza unor tratate ""foedus"" care le permitea nou-veniților să se instaleze că ""hospites"" ai imperiului. Imperiul renunța la o treime din pământurile din anumite regiuni și la o treime din sclavi, unii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
care le permitea nou-veniților să se instaleze că ""hospites"" ai imperiului. Imperiul renunța la o treime din pământurile din anumite regiuni și la o treime din sclavi, unii istorici considerând că migratorii dețineau teritorii că simple posesiuni, alții susținând că germanicii dețineau cu titlu deplin pământurile cedate, alții considerând că românii deținători de pământuri plăteau o treime din taxe către germanici. În primele secole ale erei noastre, triburile germanice se aflau între Rin, cursul superior și cel mijlociu ale Dunării și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
regiuni și la o treime din sclavi, unii istorici considerând că migratorii dețineau teritorii că simple posesiuni, alții susținând că germanicii dețineau cu titlu deplin pământurile cedate, alții considerând că românii deținători de pământuri plăteau o treime din taxe către germanici. În primele secole ale erei noastre, triburile germanice se aflau între Rin, cursul superior și cel mijlociu ale Dunării și Vistula, în sudul Scandinavei și în nordul Mării Negre. Tacitus afirmă că cea mai de preț avuție a germanicilor era creșterea
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
istorici considerând că migratorii dețineau teritorii că simple posesiuni, alții susținând că germanicii dețineau cu titlu deplin pământurile cedate, alții considerând că românii deținători de pământuri plăteau o treime din taxe către germanici. În primele secole ale erei noastre, triburile germanice se aflau între Rin, cursul superior și cel mijlociu ale Dunării și Vistula, în sudul Scandinavei și în nordul Mării Negre. Tacitus afirmă că cea mai de preț avuție a germanicilor era creșterea vitelor, fiind principala sursă de hrană, alături de practicarea
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
taxe către germanici. În primele secole ale erei noastre, triburile germanice se aflau între Rin, cursul superior și cel mijlociu ale Dunării și Vistula, în sudul Scandinavei și în nordul Mării Negre. Tacitus afirmă că cea mai de preț avuție a germanicilor era creșterea vitelor, fiind principala sursă de hrană, alături de practicarea agriculturii extensive pe coastele Mării Nordului și ale Mării Baltice, pescuitul și vânătoarea. De-a lungul Rinului și Dunării, unele triburi germanice practicau comerț cu românii. Au trecut la sedentarism, întemeindu-și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Mării Negre. Tacitus afirmă că cea mai de preț avuție a germanicilor era creșterea vitelor, fiind principala sursă de hrană, alături de practicarea agriculturii extensive pe coastele Mării Nordului și ale Mării Baltice, pescuitul și vânătoarea. De-a lungul Rinului și Dunării, unele triburi germanice practicau comerț cu românii. Au trecut la sedentarism, întemeindu-și primele sate. Războiul era pentru ei principala sursă a puterii pentru conducătorii populațiilor și o îndeletnicire principala. Triburile se războiau permanent cu altre triburi, luptând pentru supremație sau pentru impunerea
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
primele sate. Războiul era pentru ei principala sursă a puterii pentru conducătorii populațiilor și o îndeletnicire principala. Triburile se războiau permanent cu altre triburi, luptând pentru supremație sau pentru impunerea plății tributului, acordării sprijinului militar la nevoie. Principalele caracteristici ale germanicilor erau adaptibilitatea și mobilitatea. În secolele I-II, existau 50 de triburi germanice. În secolele următoare, s-au împărțit în trei ramuri: apuseana, răsăriteana și cea nordică. Din ramură apuseana făceau parte: Din ramură răsăriteana făceau parte: Din ramură scandinava
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
și o îndeletnicire principala. Triburile se războiau permanent cu altre triburi, luptând pentru supremație sau pentru impunerea plății tributului, acordării sprijinului militar la nevoie. Principalele caracteristici ale germanicilor erau adaptibilitatea și mobilitatea. În secolele I-II, existau 50 de triburi germanice. În secolele următoare, s-au împărțit în trei ramuri: apuseana, răsăriteana și cea nordică. Din ramură apuseana făceau parte: Din ramură răsăriteana făceau parte: Din ramură scandinava făceau parte: În secolele III-IV, mișcările goților au afectat alte populații și au
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
unde erau stabiliți sarmații, bastarnii, alanii și dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de civilizația română și de prazi, hunii, de origine mongola sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de populații au fost presiunile exercitate dinspre stepele nord-dunărene de către huni și atragerea și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de populații au fost presiunile exercitate dinspre stepele nord-dunărene de către huni și atragerea și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. După ce au jefuit Galia, triburile vandalilor
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia, în partea franceză a Elveției de azi și în sudul Munților Jură de lângă Geneva. I-au sprijinit pe români în lupta împotriva lui Attila
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
spre sud, preluând Die în 463 și Vaison în 474, si Langres în 485. Regatul burgund se întindea de la Champagne, în sud, până la Durance și Alpii Maritimi. Regele rezidă la Lyon, iar moștenitorul sau la Geneva. Regatul cuprindea două populații: germanici și români. În privința religiei, familia regală burgunda nu era nici arianista, nici catolică. Regii erau arieni, iar soțiile lor erau catolice. Hilperic I, fondatorul regatului de la Lyon, era arian și s-a căsătorit cu o catolică. I-a protejat pe
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
factori de putere. După dispariția imperiului hunilor, ultimii împărați români de Apus, lipsiți de instrumentele necesare controlării goților din imperiu, au încercat să-i includă în corpul politic român, prezența goților în armată română fiind un fapt obișnuit, mulți reprezentanți germanici că vandalul [[Stilicon]], suevo-goticul Ricimer, frâncul Arbogast ajungând în funcții înalte. Goții au reușit să controleze instituția imperiala în ultimele două decenii de existență. Ultimii împărați, printre care Majorian și Anthemius au încercat să revitalizeze prestigiul imperial prin recucerirea Africii
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
a încetat să mai existe. Dar structurile locale române nu au dispărut, ci au fost preluate de noii stăpânitori. În fiecare regiune a fostului imperiu s-a realizat o sinteză ce a înglobat elemente preluate din ambele direcții, romanica și germanica, impunându-se o civilizație nouă, diferită de cea clasică sau de cea germanica anterioară secolului al V-lea. Nu se poate vorbi de o "cădere" a Imperiului Român, ci de o profundă "transformare". Migrațiile nu au încetat din [[secolul al
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
au fost preluate de noii stăpânitori. În fiecare regiune a fostului imperiu s-a realizat o sinteză ce a înglobat elemente preluate din ambele direcții, romanica și germanica, impunându-se o civilizație nouă, diferită de cea clasică sau de cea germanica anterioară secolului al V-lea. Nu se poate vorbi de o "cădere" a Imperiului Român, ci de o profundă "transformare". Migrațiile nu au încetat din [[secolul al V-lea]], ci au continuat după anul 1000, alte populații, de origine europeană
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
alte populații, de origine europeană (slavii, normanzii) sau asiatică (turanicii), străbătând continentul și stabilindu-se aici, contribuind la formarea altor popoare și state. Este greu să tragi concluzii generale fără a degeneră în truisme. Rolul barbarilor, în speță al valului germanic, a fost deosebit de important pentru această parte a lumii. Ciocnirea între “civilizația cetăților” și cea a triburilor a schimbat definitiv aspectul acestei lumi. A spune că a fost “bună” sau “rea” înseamnă a face judecări de valoare care nu își
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
suflu nou în acest “corp” ostenit. În fond, cum această invazie nu a fost prima și, probabil, nici cea mai puternică, ne putem gândi că barbarii au fost “primiți” atunci când totul era deja copt pentru marea schimbare. [[Categorie:]] [[Categorie:Popoare germanice]]
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
între 1941 și 1944. Privind modalitățile unirii, se referă la modelul reunificării germane din 1990. Există însă, față de modelul german, diferențe. În ciuda faptului că până în 1871, Germania nu exista, în locul ei găsindu-se regate, principate și ducate diferite (cu limbi germanice diferite), în mentalul colectiv al populației din Est sentimentul germanității nu a fost niciodată combătut de autoritățile sovietice apoi comuniste din RDG, al cărei nume oficial era Republica Democrată Germană, iar chestiunea reunificării nu a fost niciodată respinsă, depinzând de
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
cuceriri ale statului polonez (Ucraina, Belarus și Letonia) sau cuceritori al Poloniei (Rusia, Regatul Prusiei, Monarhia habsburgică, mai târziu Imperiul austriac și Imperiul Austro-Ungar). De-a lungul timpului cultura poloneză a fost foarte mult influențată de legăturile sale cu cele germanice, grupurile și minoritățile etnice latine și alte culturi ale celor care trăiesc în Polonia, cum ar fi evreii. Oamenii din Polonia au fost în mod tradițional văzuți de artiști din străinătate (în special Italia) ca ospitalieri și deschiși la tendințele
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
de cultură latină. Creștinismul a prins, de asemenea, rădăcini în secolele al II-lea și al III-lea d. Hr. <br clear="left"> Un secol mai târziu, frontiera estică a Galiei, de-a lungul Rinului, a fost străpunsă de triburi germanice, în principal de către Franci, populație de la care a derivat vechiul nume de Francia. Denumirea modernă, "Franța", derivă din denumirea domeniului feudal al Capețienilor din jurul Parisului. Cea mai mare parte din regiunile care formează Franța actuală, au fost aduse sub un
Istoria Franței () [Corola-website/Science/305941_a_307270]