KorAP: Find »[drukola/base=glumi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...93 94 95 ...166 >

4,147 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

împrejur, dar n-am văzut pe nimeni care să merite gradul acela de încântare al lui Bea. — Pabst Blue Ribbon, a pronunțat rar și solemn Bea. Ochii mi s-au lărgit la fel de tare ca și ai ei. Tu glumești. Aș glumi eu pe chestia asta? Tipul e aici. și cred că a devenit și mai superb decât era în facultate. Dacă așa ceva e posibil. Bea și-a cârmit discret capul spre partea stângă, iar eu am aruncat o ocheadă nonșalantă. Randall

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-mi venea să-mi cred ochilor, dar nu aveam cum să confund silueta înaltă, cu carură de canotor, buclele roșcate și ochii albaștri pătrunzători, aerul de totală încredere în sine. Dacă leșin, să mă prinzi, am instruit-o pe Bea, glumind doar pe jumătate. Un mic portret de fond: Randall Cox era cel mai dorit bărbat pe care toți cunoscuții mei îl cunoșteau. Era un soi de standard de top în materie de senzualitate. În timpul primului an de facultate, eu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
făceau oamenii, în general, atunci când își dădeau seama că lista cu titluri de la Grant Books nu conținea numai pornografii, chestii dubioase sau politice. — Te-am prins cumva într-un moment nepotrivit? Iartă-mă că am venit fără să te anunț. — Glumești? Poți să treci pe-aici oricând vrei. Acum, că Jackson se retrăsese în viața lui de pensionar în Virginia, Luke era singura mea speranță ca să țin legătura cu familia Mayville. Se vedea foarte bine că Luke făcea parte din familie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
acestei seri? ne-a întrebat chelnerul. Apoi ne-a recitat întreaga listă. Fiecare fel de mâncare suna și mai delicios decât precedentul: îți lăsa gura apă. Poate că ar dura mai puțin dacă ți-am spune ce nu vrem, a glumit Luke, cu o luminiță în ochi. Am comandat de parcă amândoi am fi fost aruncați pe o insulă pustie vreme de luni de zile, iar asta era prima noastră masă de la întoarcerea în lumea civilizată. Orele au zburat. Eu și Luke

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
dată, să bem ceva după serviciu. Când lucrează pentru Vivian, îmi zisese el, oamenii dezvoltă una din două tendințe: devin fie ucigași, fie sinucigași. La vremea respectivă, izbucnisem într-un hohot de râs. Acum îmi dădeam seama că Phil nu glumise deloc. Eu simțeam câte puțin din ambele tendințe. Capitolul treisprezecetc "Capitolul treisprezece" Cuiul înfipttc "Cuiul înfipt" Sally Jones nu era decât o gospodină obișnuită dintr-o suburbie. Asta până în ziua când a înlocuit Windex-ul1, tocănițele și ședințele cu părinții cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
luat-o la goană către ea și am sărit s-o îmbrățișăm, aproape dărâmând-o din picioare. Băieții, încărcați cu toate bagajele, se târau în urma noastră. — Draga mea - mama i-a aruncat lui Bea o privire cu subînțeles. N-ai glumit, Beatrice. E ca o scobitoare. Era slabă și de Anul Nou, dar... — Ăăă, ea e chiar aici, le-am reamintit trăgând-o pe mama înapoi, într-o îmbrățișare de urs, în principal ca s-o împiedic să mă mai privească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
afli cât de mulți oameni a emoționat Charles prin opera lui, a zis mama, luându-l de braț. și, te rog, spune-mi Trish. În cazul meu, i-au trebuit trei ani până când mi-a aruncat poanta cu Trish, a glumit Harry. Bună metoda de abordare cu poezia. Până când am ajuns să ne înghesuim cu toții în Subaru-ul demolat al mamei, ca să plecăm înspre casă, Luke devenise deja parte din grup. Ca și când ar fi fost cu noi de-o veșnicie. — Îmi pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
cunoscute, din primele zile la Grant, dar pe altele nu le mai văzusem niciodată. Când Phil mă sunase, în urmă cu o săptămână, ca să mă invite la o întâlnire a grupului de sprijin al foștilor angajați de la Grant, crezusem că glumește. Un grup de sprijin pentru foștii angajați ai lui Vivian Grant? Phil mi-a explicat că întâlnirile alea erau o metodă de a scăpa de cele mai întunecate și mai dureroase amintiri - povești pe care orice om, care nu lucrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

frece și îl privi. Pur și simplu ți-e frică, zise ea. Ți-e frică să te simți liber. — Liber?! Liber?! zbieră Henry, încercând să deschidă ușa. încuiat într-o cameră cu soția altui bărbat?! Asta-i libertate? Probabil că glumești. Sally își trase fusta în jos și se ridică și ea. — N-o s-o faci? — Nu, spuse Wilt. — Ești cumva un drag sado-maso? Mie poți să-mi spui. Sunt obișnuită cu dragii sado-maso. Gaskell e un adevărat... — în nici un caz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
e o întrebare de șaizeci și patru de mii de dolari, zise Gaskell. Apoi își luă sacul de dormit și se duse pe punte. în urma lui, Eva începu să plângă. — Gata, gata! îi spuse Sally, apucând-o de după mijloc. Ge glumea. N-a vrut să spună nimic rău. — Nu e din cauza asta, spuse Eva. Problema e că acuma nu mai înțeleg nimic. Toate sunt așa de complicate! — Iisuse, arăți al dracului de îngrozitor! zise Peter Braintree când Wilt se opri în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

zbârlite. — Mulți, oh, da, prea mulți ar avea de învățat. Ar trebui să învețe de la... de la membrii noștri, asta vreau să spun. Pe ei nu-i distrage nimic în timpul lucrului. Nu vorbesc, nu aud, nu ascultă, nu pot bârfi sau glumi. Nu își risipesc gândurile în fleacuri. Lucrează concentrați, tot timpul. Sunt ordonați, disciplinați, fideli. Fideli, asta e important. Fără frivolități, fără glume, fără toate prostiile astea. Duplicitățile, bodogănelile, toate capriciile astea care... Îl privea drept în ochi, sever, bănuitor, acuzator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
vinuri. Pe asta se baza, filozoful. Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea? Am impresia că... altminteri, mergem, e târziu. Doctorul își va îndrepta ținuta și ochelarii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Pe slăbiciune și viciu și corupție. Îndrăgostitul bâlbâit și răzbunător, numai el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Taica,filozof, nebun după chestii d’astea... știi ’mneata, doarștii. Hai că glumești. Îmi pare rău, visăm, nu glumim. Ce-s copil? — Gata, gata, gata! Vrei să-mi spui ceva? Spune, spune. Vrei să-mi spui, totuși, ceva, Tolea? Am impresia că... altminteri, mergem, e târziu. Doctorul își va îndrepta ținuta și ochelarii. — Nu știu ce vrei, Tolea, eu plec, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
maică-sa. Fără jenă, mie, unui străin! Apoi, discuții literare, la care nici nu mă pricep. De clasici n-am timp destul, așa spune, iar pe ăștia noi nu-i pot suferi, par confuzi, mediocri, snobi, așa spune. Înjură, plânge, glumește, se vaită, se confesează, se căiește, ca un adolescent. Acest ton confesiv, la arogantul Tolea! Poate doar se distreaza, cine stie...sa ma provoace si pe mine la confesiuni. Urme, traiectorii, contradicții... traseele confuze ale mascaradei. Un înlocuitor? Reperul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Dominic Vancea îndrăzni să se apropie de martorul miracolului. — Ce faci, nea Teodosiu? Dumneata, cu troleibuzul? Cum naiba, ce cataclism s-o fi... — Nu-i glumă, să știi. Dacă nici unul ca mine nu face rost de benzină, nu-i de glumit. Aveam un aranjament. Ceva stabil, clar. Un șofer de la spitalul unde lucrează Ortansa, nevastă-mea. Plăteam, mă aproviziona, totul clar. Dar s-a obrăznicit, domnule, vrea... produse. Auzi, produse! Nu mai vrea bani, vrea valoarea în produse, auzi! Brânză, cafea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
primejdie peste tot. Uite, becherul ăsta. Cine s-ar fi așteptat? Numai că el îl auzise pe tata vorbind despre Macrobius, Giordano, emblema tricefală. Doar îl știi pe taica... — Hai să mergem, gata gluma! — Ce-s copil? Glumă? Visăm, nu glumim. Ce-s copil? — M-am săturat, Tolea, gata, n-avem haz. — Judecă-mă, Bombonel, judecă-mă... așa e, am fost copilă și copil am fost, și am făcut nerozii. Dar dacă mă iubești, dacă ai ținut tu la mine măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
poți refuza oaspeții. Ies pe terasă, Irina aduce sticla de vin roșu, se așază în marile fotolii de pai. Doctorul ridică solemn, înclinându-se, paharul, femeia zâmbește, soarbe adânc din vin. Tac, vorbesc, dialogul lâncezește, apoi se înviorează. Se destind, glumesc, ca vechi camarazi de arme. La 8, apare cel așteptat. O față ascuțită, părul lung, des, aproape cărunt. Întinde o mână subțire și moale. Pare stânjenit. Nu se aștepta, probabil, la o a treia persoană. Marga pare înviorat de această

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569

aer undeva între o pufnitură de dispreț și un hohot de râs. — Mă prăpădesc să te ascult împroșcând cu aiureli, Nathan. Nici nu mi-am dat seama până acum, dar mi-a lipsit. Mi-a lipsit mult. — Tu crezi că glumesc, am zis, dar să știi că vorbesc serios. Din giuvaierele înțelepciunii mele. Câteva ponturi după o viață de rânit în tranșeele experienței. Șarlatanii și potlogarii conduc lumea. Pungașii stăpânesc. Și știi de ce? — Spune-mi, maestre. Sunt numai urechi. Pentru că sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
datorez, dar asta e tot. Poate nu ai bani lichizi. Dar ai alte valori și suntem dispuși să ne mulțumim cu ele. — Alte valori? Ce tot spui? — Uită-te în jurul tău. Ce vezi? — Nu. Asta nu se poate. Cred că glumești. — Eu văd cărți, Harry, tu nu? Văd sute de cărți. Și nu doar cărți, ci ediții princeps, ba chiar și ediții princpes cu autograf. Ca să nu mai vorbesc de ce se găsește prin sertare și în dulapurile de jos. Manuscrise. Scrisori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
asta. — Asta faci când ești singur? Stai aici noaptea și te uiți la filme porno cu lesbiene? — Hmmm. Uite, la asta nu m-am gândit. S-ar putea să fie mai distractiv decât țăcănitul la prostia aia de carte. Nu glumi. Eu sunt în pragul unei crize de nervi și ție-ți arde de glume. Pentru că nu e treaba noastră, de-aia. — Nancy e fiica mea... — Și Rory e nepoata mea. Și ce-i cu asta? Nu ne aparțin. Le avem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603

lucrează în America și apare mereu în reviste și ziare. —Cum arată? —Doamne, de unde să încep... ăă, înalt... —Cu păr brunet și cămașă albă? Tipul bronzat? —Deci l-ai văzut. — Am vorbit cu el, spun râzând. Debbie face ochii mari. —GLUMEȘTI! —Vorbesc serios, spun ridicând din umeri. Am crezut că e un tip oarecare. — Lucrez întruna la clasa întâi, și Adam Kirrane doarme dus tot drumul, cu o pătură trasă pe cap. Te las să te duci cinci minute și porți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
ar fi să-mi notez programul pe ceva și să ți-l trimit prin fax? îl întreb râzând. — Unde o să stai? — În zona Black Bay, lângă Newbury Street. —O știu bine. Îmi place zona aia. Poate vin să te văd. —Glumești. Nu glumesc niciodată. Nu am simțul umorului. — Atunci vino dacă vrei, îi spun fără să îl iau câtuși de puțin în serios. Până la urmă, sunt cu Tim de ani de zile și nu a reușit niciodată să mă însoțească în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
să-mi notez programul pe ceva și să ți-l trimit prin fax? îl întreb râzând. — Unde o să stai? — În zona Black Bay, lângă Newbury Street. —O știu bine. Îmi place zona aia. Poate vin să te văd. —Glumești. Nu glumesc niciodată. Nu am simțul umorului. — Atunci vino dacă vrei, îi spun fără să îl iau câtuși de puțin în serios. Până la urmă, sunt cu Tim de ani de zile și nu a reușit niciodată să mă însoțească în vreuna din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
timpul pentru pauza mea. De-abia aștept. Sunt sigură că v-ați întrebat deseori ce mănâncă membrii echipajului la bord. Mulți ne întreabă dacă mâncăm din mâncarea pasagerilor, dar vă asigur că nu o facem. Hei, doar vrem să trăim. Glumesc. Desigur că glumesc. Dar mâncarea echipajului e chiar bună. Și din belșug. Orice de la înghețată, iaurt, sandviciuri și cârnăciori de bere la bomboane de ciocolată, samosa cu legume, brioșe și diverse mâncăruri calde, inclusiv variante vegetariene, mere, portocale, prune și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
mea. De-abia aștept. Sunt sigură că v-ați întrebat deseori ce mănâncă membrii echipajului la bord. Mulți ne întreabă dacă mâncăm din mâncarea pasagerilor, dar vă asigur că nu o facem. Hei, doar vrem să trăim. Glumesc. Desigur că glumesc. Dar mâncarea echipajului e chiar bună. Și din belșug. Orice de la înghețată, iaurt, sandviciuri și cârnăciori de bere la bomboane de ciocolată, samosa cu legume, brioșe și diverse mâncăruri calde, inclusiv variante vegetariene, mere, portocale, prune și struguri. După cum vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]