2,610 matches
-
de bunăvoie de mine. În dimineața următoare, câmpuri ude de sălcii diforme, Înșiruite de-a lungul spițelor unui șanț, sau un șir de plopi În depărtare, străpuns de o dungă orizontală de ceață de un alb-lăptos, te anunțau că trenul gonea pe teritoriul Belgiei. Ajungea la Paris la patru după-amiaza și chiar dacă oprirea nu dura decât o noapte, aveam Întotdeauna timp să cumpăr ceva - de pildă o mică insignă cu Tour Eiffel, vopsită destul de grosolan cu argintiu - Înainte de a ne urca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ajungeai pe bulevardul Nevski, mergeai pe el o lungă bucată de drum, pe parcursul căreia era o plăcere să depășești fără nici un efort un gardian Înfășurat În manta, În sania lui ușoară trasă de o pereche de armăsari negri care fornăiau gonind pe sub rețeaua de sârmă albastră strălucitoare ce ocrotea fața pasagerului de bucățile de zăpadă. Pe stânga, o stradă cu un nume frumos - Karavanaia (Strada Caravanelor) - te ducea prin fața unui magazin de jucării de neuitat. Apoi venea Circul Cinizelli (celebru pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scurta suprafață netedă a unui podeț peste un pârâu; mergând de-a lungul gardului de sârmă al terenului de tenis; deschizând cu botul bicicletei poarta spoită cu var de la capătul parcului; și apoi, cuprins de un extaz melancolic de libertate, goneam pe marginile din pământ bătătorit, plăcut cleios, ale lungilor drumuri de țară. În vara aceea treceam Întotdeauna pe lângă o izbă, aurie În lumina soarelui ce apunea, În pragul căreia stătea rezemată de ușorul ușii Polenka, o fată de vârsta mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
persoana mea acum. Am așteptat să treacă unu, două, trei vagoane (trenurile rusești erau celebre pentru Încetineala cu care luau viteză) și când, În sfârșit, la ultimul, au ieșit la iveală șinele, mi-am luat bastonul dintre ele și am gonit după tamponul care se Îndepărta ca Într-un coșmar. Un braț vânjos de proletar m-a pus de acord cu regulile ficțiunii sentimentale (și nu cu cele ale marxismului) ajutându-mă să sar În tren. Dacă aș fi rămas jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai țărânei goneau fulgerește spre mine și mi se prosternau întru slavă și mântuire. Eram umbră de zeu vechi și damf de licoare neîncepută. Astfel și în dimineți ca acestea. Nu mai beau, dar povara de minune este parcă și mai grozavă. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
jignească astfel. „Ați fost până acu’ o oră gentâlmeni ș-ați cotit-o dintr-odată pe mitomani. Io ce să fac, zi și mata, dom’ inginer?“ Mă întreba pe mine, după ce Bumbu, care îl tot chemase să facă nota, îl gonise de fiecare dată, izbucnind în hohote de râs: „Iar te-am avut!“. Îl înțelegeam, dar îl rugam să-l înțeleagă și pe Bumbu. Se simțea bine și nu se dădea dus. În cele din urmă am prins un moment mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poată stăpâni. O veveriță țâșni din stânga noastră și se pierdu în ierburile dinspre aleea centrală. Era sfârșit de septembrie, florile prindeau a se scoroji. În goana ei veverița lovea lujerii ofiliți, mișcându-i într-o bruscă legănare. Urmăream veverița cum gonea acum spre băncile dinspre lac. Dintr-odată am avut imaginea dimineții de demult când, împreună cu Pu și cu însoțitorii ei, soțul și soția achizitori de tablouri, am intrat în Cișmigiu, ne-am oprit pe băncile dinspre lac și am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
L-am mai întâlnit de multe ori. Nu i-am mai dat importanță. O singură dată am mai discutat cu el, într-o primăvară (sau toamnă?) când luase foc magazinul „Victoria“. Agitație mare pe Bulevard, la intersecția din fața Cercului Militar. Goneau mașini ale pompierilor, Salvări, dubițe ale Miliției. Căscam gura împreună cu mulțimea. Atunci s-a apropiat Pr. Îl observam în puhoiul de oameni. Era într-o geacă de piele neagră. Se agita. Părea că dirijează circulația. Din când în când arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sporovăiala lui. Priveam absent derularea stâlpilor de lumină. Abia atunci am observat că ardeau toate becurile. O luminație în miez de noapte, cum de mult nu mai văzusem, nici pe Bulevard, nici pe străzile din preajma Foișorului de Foc, pe unde gonea acum Dacia neagră. M-a observat cum priveam luminile, parcă număram becurile. — Dispoziție generală. Luminație agiornale, toată noaptea, să vadă tovii pe unde se retrage. Ieși de la lumină și dai de beznă nu merge, într-o zi ca asta. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
atunci muzicuța orbului, cu ochii închiși, cu capul sprijinit în mâini, ca și cum urmărea în zarea cine știe cărei depărtări de valuri întoarcerea mahoanelor lui, vedea grămădite în zare caice și ceamlânge și kalioane și kirlângice și tecnele și alte minuni de corăbii gonind spre schela Balcicului din el. Luat de cântarea stinsă, se lăsa dus cu zburătăcitul roatelor de ciulini în pustietatea vreunei câmpii arse de brumă sau pur și simplu moțăia furat de balansul bastonului de orb, legănându-se în trecerea muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
apoi am făcut ceea ce știam prea bine să fac când mă năpădeau frica, amintirile, remușcările, tristețile, mâlul vremii. Am închis ochii și am tras o dușcă, urmărind cum puturoșenia aceea îmi descoperă și-mi descrie interiorul. Hălăduia prin mine, de parcă gonea în căutarea sufletului. Dinspre Sf. Ilie Gorgani băteau clopotele. Chemau la cea de-a doua Înviere. 32tc "32" Nu știam atunci, discutând cu Trombă, că eu însumi, peste mulți ani, aveam să dau, din pură întâmplare, peste niște documente ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe culmea țărmului abrupt, ajunse la convingerea că, pentru prima oară În viața lui, norocul Îi surîsese și avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să arunce În mare ouăle și tonele de excremente și să amenajeze peștera, așezînd sub stalactite carapace mari de broască-țestoasă, ceea ce avea să-i ofere, În timp, o considerabilă rezervă de apă potabilă. Astupă apoi și mai abitir intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
care le producea, totuși, o repulsie atît de viscerală tuturor celorlalți. Ea - niciodată nu avea să-i cunoască numele - se preschimbase În imaginea tuturor femeilor de pe pămînt: cele pe care le contemplase de departe, și tot de departe Îl respinseseră, gonindu-l, sau cele pe care ar fi dorit să le cunoască, mulțumindu-se cu toate acestea să se așeze alături de ele și să le privească fără să se știe detestat. Grăsane dezgustătoare, slăbănoage scheletice, bătrîne fără dinți sau tinerele devorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
viră reflex ca și cum nu și-ar fi putut stăpâni mâinile. Șerbănică veni peste el bolborosind speriat: ― Ce-a fost asta? ― Fără demonstrații, scrâșni Raul Ionescu. Ne-am înțeles? Ioniță Dragu își înghiți lacrimile: Sînt un laș! Un laș mizerabil". Mașinile goneau lăsând în urmă ogrăzi pustii, mușcate râzând rural pe perdele croșetate, birturi fără mușterii, cu firma strâmbă, o basma albastră răsărită de după niște uluci. Pe o cutie poștală, o cioară croncănea Scuturîndu-și penele ude. * Avionul cu o cruce mare roșie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
81Ochiul stăpânului îngrașă pe cal. 82Ochiul de cucuvaie nu-i ca cel de iepure. 83Olariul, unde voiește, acolo pune mănușa. 84Olăcar de cai șchiopi. 85Omenia omenie cere și cinstea cinste. 86O mie de miei pe un lup nu-l pot goni. 87Omul dacă-mbătrînește, pune-i paie și-l pârlește. 88O mână pe alta spală ș-amîndouă pe obraz. 89O palmă departe de nasul mieu. 90Ori caftan pîn-în pământ, ori ștreangul de gât. 91Oricîtă apă bea un pește, toat-o scoate pe urechi. 92Ori
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
gusta, În jertfire pentru tine - Deci te rog, nu mă uita. Îți doresc din suflet toate Încât nu-ți pot arăta: Fericirea pământească - Deci te rog, nu ma uita. 13 Tu ceea ce-mi turburi mintea Și odihna mi-o gonești, Spune-mi cu încredințare De mă vrei, de mă iubești. Simțesc foc ce arde-n mine, Am prepus că mă iubești, Dar nu mi-i destul atâta Mă tem că mă viclenești. Am păzit în mine foarte O tăcere ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacrimă de durere Cîte-odată de la ea. 22 Din sânul maicii mele născut în griji, necazuri, Tristarea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hrănit Și ale mării repezi și groaznicele valuri De vântul relei soarte prin stânci am fost gonit. Acum de pretutindeni întorc a mea vedere Și ochii mulțămire de loc nu întîlnesc, Căci nimene nu-mi simte cumplita mea durere Și oamenii pre mine trecând mă ocolesc. Așa, așa iubito, s-au dus scumpul meu bine Văzând că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
petrec oftând pre ascuns Și să trăiesc cu necaz Vărsând lacrimi pe obraz, Văz că spre peire merg Și nu am unde s-alerg Să-i ceiu ajutor de-un ceas Că nădejdi nu mi-au rămas. Părinții mei mă gonesc, Rudele mă oropsesc, Prietenii m-au lăsat Ah, Doamne, Cui i-am stricat. În pustie plec, mă duc, Să fiu fiarelor năluc, Pe copaci să zugrăvesc Un suflet care-l iubesc. Ah nană, nănuța mea Singură dorința mea, Iată că
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
arunci Ca să scap dintr-aste munci. Vino, vino de mă ia Că tu ești scăparea mea, Nu gândi doar că doresc În lume să mai trăiesc Și ce mi-au fost de plăcut Viața cât am petrecut Tocm-acelea m-au gonit, Toți mi s-au împotrivit. Și vr-un bine De - am gustat Cu ah l-am răscumpărat! Zori răsar și eu sunt treaz, Plec, mă duc, ah, ce năcaz, Frați, prieteni, las dormind, Singur sunt și mor plângând. Doamne, ce lucru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
două săptămâni. Este Încă Înnebunitor de atrăgător. — La Paris, am corectat-o eu. Este la Paris. —Ei bine, noi l-am văzut la Londra. Ooops. Despre ce vorbea Pheobe acolo? Hunter era la Londra? Acum două săptămâni? Dar... mintea mea goni Înapoi În timp. Era acela... era acela weekendul În care nu putusem să dau de Hunter? Mi s-a tăiat respirația. Am Încercat să scotocesc În calendarul meu mental, să pun cap la cap datele... era aproape exact cu două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
A pus punctul pe i, dădu din cap Lauren, aprobând, nici eu nu aș fi putut să o spun mai clar. „Fiind divorțate, Lauren și Tinsley erau nevoite să fie extrem de suspicioase“, mi-am spus În sinea mea, În timp ce taxiul gonea Înapoi, În centru, mai târziu În noaptea aceea. Nu se putea ca Sophia să umble după Hunter. Dacă era atât de deșteaptă cum zicea toată lumea că e, nu ar fi fost atât de fraieră Încât să alerge după el așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putere de vreo trei ori, apoi a spus: — Acum că divorțez, pot să port haine făcute de Thack? Salonul lui Marci de pe Park Avenue nr. 975 ar fi de ajuns să creeze oricui dependență de Seroquel, cu sau fără soț gonit de-acasă. I-l decorase Jacques Grange când se măritase, acesta fiind motivul pentru care locuia acum Într-un apartament care arăta ca interiorul catedralei Notre-Dame. Când, puțin după ora 6, am ajuns la ea, am găsit-o pe Marci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de mână. — O să-l omor. Cum Îl chema pe avocatul Ivanei? 21tc "21" Soțul dispăruttc "Soțul dispărut" În timp ce Marci era readusă la viață Împotriva voinței ei de către Salome, care, În mod providențial, venise să o ia de la MOMA, eu am gonit Într-un taxi În josul lui Fifth Avenue. Mi se părea că nu ajung destul de repede la apartamentul nostru: eram disperată să-l văd pe Hunter și să Îndrept lucrurile. De ce fusesem atât de rea cu el mai devreme? De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai apropiat era un travestit negru, care mergea la serviciu etalând o pereche de clipsuri cu strasuri și un boa din pene roz. Dacă duceai un om ca Harry Brightman într-un cătun rustic, țăranii din partea locului aveau să îl gonească din sat cu furci și cosoare. Pe de altă parte, eram aproape sigur că afacerea pe care o cocea Harry era pe bune. Bătrânul pungaș punea ceva la cale și muream de curiozitate să aflu ce. Chiar dacă nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
țară. Și astfel s-a făcut că am dat traseul rapid pe cel mai lent. Așa, timpul se lungea cu vreo oră sau două, a zis Tom, dar măcar aveam posibilitatea să mai vedem și altceva decât procesiunea de mașini gonind fără viață. Păduri, de exemplu, și flori de câmp pe marginea drumului, ca să nu mai vorbim de vaci și cai, ferme și pășuni, pajiști și, din când în când, câte un chip omenesc. Nu aveam nimic împotriva acestei schimbări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]